Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Berlin, Germania, 5 mai 1993
Voi nu aveţi nevoie de nimic, să nu vă imaginaţi vreodată că aveţi nevoie de ceva. Să nu rămâneţi ataşaţi de aceste sentimente materne pe care le-aţi primit atunci când eraţi copii. Noi trebuie să creştem mari. Noi nu avem nevoie de nimic. Chiar dacă murim, ce dacă? Toată lumea moare într-o bună zi. Dar noi nu mai murim acum pentru că am găsit viaţa eternă. Chiar dacă învelişul nostru material este distrus, nu reprezintă nimic, nu este decât un aparat, dacă maşina ta este kaput, atunci cumperi alta. Atunci când corpul nostru este terminat, noi vom crea altul, cu timpul, atunci când este timpul potrivit, atunci când avem nevoie de el. Noi avem putere de creaţie, deci să nu vă fie frică de nimic.
Dacă credeţi că eu sunt demnă de a fi Maestra voastră, atunci să învăţaţi din exemplul meu, deşi nu sunt mândră să vă spun lucrul acesta. Dar vă spun adevărul, cu preţul sacrificiului imaginii mele, poate voi credeţi că sunt arogantă. Eu trebuie să vă spun totul, ca voi să învăţaţi repede. Am renunţat la reputaţia mea cu mult timp în urmă, pentru că multe persoane tot nu mă înţeleg aşa cum trebuie. În ciuda sacrificiului meu şi al serviciului necondiţionat, totuşi oamenii nu înţeleg cum trebuie, uneori şi discipolii noi. Deci de mult timp m-am obişnuit să nu mai am nici o reputaţie, pentru că nu am nevoie de ea, reputaţia este la fel, un fel de gunoi, un exces, pentru că sufletul nostru este Dumnezeu, este una cu Dumnezeu, deci cine poate să-i strice reputaţia lui Dumnezeu? Sub nici o formă aceste cuvinte goale din ziare sau imagini de televiziune, sunt un nimic.
Deci să nu vă fie frică, pentru că noi nu avem nimic de pierdut, noi nu am avut nimic, niciodată, pentru că noi avem totul! Noi nu pierdem nimic, pentru că noi avem tot universul. Atunci când stai într-o casă, aceea este casa ta, deci când stăm în acest univers, atunci este universul nostru. Chiar şi din punct de vedere intelectual, noi suntem maeştrii acestui univers. Deci să nu vă desconsideraţi singuri, să vă aduceţi aminte cine sunteţi. Voi nu aveţi nevoie de nimic, voi nu cereţi nimic, voi numai daţi. Voi daţi din energia voastră, voi daţi din calităţile voastre bune, din calităţile voastre de Dumnezeu. Deci să nu vă faceţi griji despre orice nimicuri care vă deranjează, nimic nu te poate deranja dacă nu-i permiţi.
Să nu vă identificaţi pe voi cu aceste probleme mici pe care vi le creează lumea, ele nu sunt decât ca praful care se pune pe corpul tău atunci când mergi pe drum. Poţi să-l laşi sau poţi să te scuturi de praf, tu decizi, dar să nu te plângi mereu dacă vrei să laşi praful pe tine. Să fii mereu Sinele tău adevărat! Eu mă bazez pe acest Sine extraordinar, de aceea am făcut lucrurile pe care le-am făcut. Sinele meu şi Sinele vostru, sunt un singur Sine extraordinar, şi noi îl numim Dumnezeu. Nu mai este un alt Dumnezeu în afară de acesta. Deci să încercaţi să găsiţi acest Dumnezeu, să vă bazaţi pe acest Dumnezeu tot timpul, şi să nu vă faceţi griji în legătură cu praful, noi putem să-l spălăm mereu cu lumină şi sunet.
Sper că o să vă aduceţi aminte cât de frumoşi sunteţi, cred că mulţi dintre voi simţiţi deja lucrul acesta după iniţiere sau în timpul iniţierii. Totuşi, unii din voi nu pot să prindă aşa de repede. Dar să nu uitaţi lucrul acesta, să fiţi ca un Dumnezeu pe pământ! Mergeţi ca un Dumnezeu! Faceţi lucrurile ca un Dumnezeu! Vorbiţi ca un Dumnezeu! Să faceţi tot ce este bun şi benefic pentru ceilalţi, să vorbiţi ceea ce este bun şi benefic pentru voi şi pentru ceilalţi. Să nu vă murdăriţi cu toate aceste gânduri de nivel inferior, cu aceste vorbe sau fapte inferioare, este sub nivelul dignităţii voastre. Să vă aduceţi aminte, voi sunteţi ca nişte domni extraordinari!
Şi dacă sunteţi doamne, să nu vă comportaţi aşa ca copiii, că sunteţi slabe, pentru că nu sunteţi slabe. Să nu credeţi că sunteţi slabe şi să găsiţi tot felul de scuze ca să obţineţi simpatie de la ceilalţi, pentru că şi aceasta este ca un gunoi. Voi aveţi deja atât de multe de cărat, cum poate Dumnezeu să dorească simpatie? Pentru ce?
Deci sper că o să găsiţi calea să mergeţi ca un Dumnezeu. Atunci când vă simţiţi descurajaţi şi la pământ, atunci să vă gândiţi la mine, că nu sunt mai puternică ca voi, nu am o educaţie aşa de bună cum aveţi voi, nu m-am născut într-o ţară aşa de minunată ca a voastră, şi tot pot să fac ceea ce am făcut, deci şi voi o să puteţi!
Să fiţi concentraţi şi detaşaţi în timpul meditaţiei
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Florida, SUA, 22 decembrie 2002
Ca să progresaţi repede aşa cum vă doriţi mereu şi cum îmi cereţi mereu: “Maestră, cum să progresez repede?” Vă spun: “Pune totul deoparte, lasă totul deoparte, lasă totul deoparte”. Dar voi nu o faceţi. Voi veniţi aici cu mulţi prieteni, rude, fii şi fiice. Eu vă spun că sunteţi cu ei toată ziua, toată viaţa voastră, iar acum aveţi numai cinci zile aici pentru Dumnezeu! Dar voi nu, Insul acela vine pe planul doi pentru voi, de aceea voi nu progresaţi. Singurul secret este să lăsaţi totul deoparte, Dumnezeu are grijă de toate, noi nu putem să facem nimic singuri!
Dacă graţia lui Dumnezeu nu este prezentă acolo, atunci nu putem să mai facem nimic. Desigur că voi veniţi aici şi îmi cereţi să intervin în destinul vostru, uneori pot să-i cer lui Dumnezeu să o facă. Dar nu este problema mea, eu pot să intervin, pot să fac orice pentru voi, dar aceasta este problema voastră. Pentru că dacă voi veniţi aici cu această intenţie, atunci este tot ce veţi obţine. Poate că fiul va fi mai bine sau fiica voastră are o căsătorie mai bună, dar asta este tot ce veţi obţine şi toată comoara este lăsată deoparte şi este păcat pentru voi.
De aceea eu nu mă supăr dacă îmi puneţi orice fel de întrebare, chiar şi întrebări nesemnificative sau din viaţa de zi cu zi, pot să vă dau răspunsul la ele, pot să vă ajut cu orice, dar îmi pare rău pentru voi, voi veniţi aici doar pentru cinci zile şi nici măcar nu puteţi să vă aduceţi aminte de Dumnezeu. O dată în viaţă ar trebui să veniţi aici numai pentru El, numai pentru Dumnezeu!
Dar voi nu, voi veniţi aici mereu şi încercaţi să vă scuzaţi, să cereţi tot felul de favoruri. Toate aceste favoruri le puteţi cere şi acasă, vă spun sincer, de fiecare dată când vă rugaţi la Dumnezeu sau la Puterea Maestrei, va fi auzit! Noi nu suntem surzi! Sper că nu credeţi în felul acesta. (audienţa aplaudă) Şi sper că voi nu credeţi că “eu” sunt aici (Maestra arată la corpul fizic) şi că eu sunt bolnavă, sunt slabă, sunt mică, sunt mare, sunt asta şi asta. Nu, nu, nu! Nu sunt eu, nu este această persoană. Noi nu suntem surzi, noi nu suntem orbi şi nu suntem stupizi.
Deci nu trebuie să veniţi aici şi să vă faceţi griji despre familia şi prietenii voştri, despre problemele şi necazurile voastre. Puteţi, desigur, puteţi să vorbiţi cu mine despre ce vreţi, dacă vreţi să mă consideraţi pe post de mamă, de prieten, ca un umăr pe care să plângeţi, este în regulă de asemenea. Dar să vă aduceţi aminte, aceste lucruri sunt pe planul doi.
Şi când avem reuniuni, atunci ar trebui să profitaţi de timp, de faptul că nu sunteţi deranjaţi, nu sunt cerinţe de la familie şi prieteni, nu sunt afaceri, nu este muncă, nu este şef, nu sunt colegi, nu este soţul sau soţia, aici noi vă separăm deja, nu sunt certuri, nu sunt copii, deci ar trebui să vă concentraţi. Să vă bucuraţi de timpul acesta ca şi cum după asta o să muriţi, atunci nu mai aveţi timp nici măcar să vă faceţi griji despre familie, despre cine rămâne în urma voastră şi tot aşa! Veţi avea timp să vă mai gândiţi la ei atunci când muriţi? Nu! Şi nu ştiţi dacă eu voi mai fi în viaţă în ziua care vine, cu atât mai puţin în următoarele cinci zile, dacă voi mai fi aici ca să organizez o reuniune nouă. Deci sunteţi cu adevărat stupizi.
Cei care nu progresează sunt, cu adevărat, stupizi, de fiecare dată când veniţi la o reuniune, noi vă aducem aminte să vă concentraţi pe o singură Persoană, un singur Soţ, o singură Soţie, aceasta este credinţa adevărată.Nu se pune problema despre a fi credincios faţă de partenerul sau partenera de pe această planetă, voi trebuie să fiţi credincioşi faţă de partenerul nostru din Rai, acest fapt este mult mai important, pentru că partenerul de aici te poate părăsi în orice moment. Dacă ajungi bătrână, bolnavă, urâtă sau el întâlneşte pe cineva mai bun sau karma este uşurată cumva şi atunci el întâlneşte pe cineva din viaţa trecută cu care se simte mai bine, atunci sunteţi terminaţi. Dar Partenerul din Rai nu ne părăseşte niciodată, absolut niciodată, dar noi nu suntem foarte credincioşi faţă de El şi nu este bine. Totuşi, sper că v-aţi învăţat lecţia de data aceasta, cei care nu aţi progresat. Dacă mai avem data viitoare, atunci să profitaţi de şansă din nou, bine?”
Iubirea divină este singura iubire adevărată
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Los Angeles, SUA, decembrie 1998
De fiecare dată când iubiţi pe cineva necondiţionat, de fiecare dată când căutaţi această măreţie, atunci acela este Sinele vostru adevărat care o caută. Şi de fiecare dată când faceţi lucrul acesta, atunci vă extindeţi orizontul, vă extindeţi Sinele, şi deveniţi din ce în ce mai mari. De fapt nu deveniţi mai mari, voi sunteţi deja mari, numai că atunci vă folosiţi de măreţia voastră. Nu este bine dacă avem un cont mare în bancă şi nu scoatem bani niciodată. Atunci, cu timpul, putem chiar să uităm că avem bani.
Uneori, (acum că trebuie să fiu independentă) eu merg la bancă şi scot bani din cont şi mă simt atât de recunoscătoate faţă de casier, de cel care îmi dă banii, dar mai târziu mă gândesc: “Stai o clipă, sunt banii mei!” (râsete) Este la fel cu noi, acum. Orice miracol care apare în viaţa voastră, orice eveniment mare care se întâmplă în favoarea voastră, toate vă aparţin încă de la început şi sunt ale voastre tot timpul, dar din cauză că voi le-aţi uitat, atunci aţi uitat cât de mari sunteţi, aţi uitat de comoara din interior şi acum sunteţi recunoscători pentru fiecare favoare mică care vă iese în cale. Este bine să fiţi recunoscători, dar să vă aduceţi aminte că voi le aveţi mereu şi cu cât luaţi mai mult din ele, cu atât realizaţi cât de mare este comoara pe care o aveţi.
Deci încercaţi să exersaţi această iubire a lui Dumnezeu, această putere a lui Dumnezeu şi atunci o să realizaţi că voi sunteţi cu adevărat Maeştri, că sunteţi cu adevărat copiii lui Dumnezeu. Nu este nimic în afară de glorie, în afară de cea mai înaltă poziţie din univers, care vă aparţine. Să nu-mi mulţumiţi mie, să nu mulţumiţi la nimeni cu excepţia voastră, pentru tot ce se întâmplă în viaţa voastră. La fel, să nu daţi vina pe nimeni pentru orice rău care se întâmplă în viaţa voastră, pentru că noi suntem cei care am creat totul, bune sau rele.
Dar vă rog, să vă aduceţi aminte să creaţi lucruri bune, ca noi să manifestăm dumnezeirea pe această planetă şi să o facem să fie un Rai. Dacă gândim negativ, dacă acţionăm negativ şi dacă ne aşteptăm la negativ, atunci vom obţine negativul. Pentru că noi suntem Dumnezeu, noi avem puterea de a materializa tot ce dorim să avem, să vă aduceţi aminte de lucrul acesta. Deci să încercaţi să vă concentraţi în meditaţie, să adunaţi această putere din nou, ca să puteţi să aveţi tot universul la comanda voastră şi să faceţi totul posibil, pentru voi şi pentru cei pe care îi iubiţi.
Să puneţi învăţăturile în practică
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Chicago, SUA, 19 februarie 1994
„Nu se poate ca voi să fiţi intimidaţi mereu de măreţia unui maestru sau a unei persoane iluminate şi să staţi mereu în umbra acelei persoane. Voi trebuie să creşteţi şi să ajungeţi voi înşivă, indiferent cât de mari sau cât de mici sunteţi, dar sunteţi voi, aveţi cunoaşterea de sine cum că eu sunt persoana aceea. Şi desigur, orice obiceiuri nedorite aveţi, să încercaţi să le tăiaţi, iar ce credeţi că este bun pentru voi, că este ideal, este mai nobil, atunci să încercaţi să faceţi în felul respectiv după cum puteţi, în timpul vostru şi cu sinceritatea şi devotamentul propriu. Dar nu vă uitaţi mereu la maestru, la învăţător sau la oricare persoana extraordinară şi să uitaţi să creşteţi voi înşivă!
De aceea eu nu pot să fiu mereu cu voi sau să vă spun tot ce trebuie să faceţi sau ce nu trebuie să faceţi, pentru că aşa nu este bine, nu este bine pentru voi! Voi aveţi un creier, aveţi o minte, aveţi înţelepciune, deci trebuie să le folosiţi. De fiecare dată când le folosiţi, ele se îmbunătăţesc, devin din ce în ce mai bune. Altfel, eu nu pot să vă spun totul, desigur că puteţi să învăţaţi câte ceva de la mine, dacă credeţi că este bun pentru voi, că vi se potriveşte.
Voi învăţaţi câte ceva ca un exemplu, dar nu ca ceva pe care trebuie să vă bazaţi mereu sau la care să vă referiţi mereu şi să uitaţi de talentele voastre proprii şi de inteligenţa voastră. Toate întrebările îşi vor găsi răspunsul atunci când meditaţi mai mult şi mergeţi în interiorul vostru. În momentul în care mergeţi în interior, vă concentraţi în interiorul vostru, vă concentraţi atenţia, atunci totul merge foarte uşor şi noi înţelegem totul foarte clar. Facem totul mult mai repede, fără probleme şi foarte natural. Acesta este felul în care trebuie să ne educăm pe noi şi acesta este felul în care maestrul ne învaţă din interior. Dacă suntem stabili în interior, atunci totul la exterior este foarte uşor.
De aceea eu pot să fac multe lucruri şi nu-mi cere prea mult efort, pentru că mă concentrez foarte mult. Eu mă concentrez într-un mod natural, pentru că nu sunt ataşată de nici un lucru din afară, nu sunt sedusă de nici o frumuseţe. Chiar dacă voi mă vedeţi că port haine frumoase sau lucruri de genul acesta, eu nu sunt atentă la haina pe care o port, puteţi să puneţi un sac pe mine şi eu mă simt la fel. La fel, dacă altcineva poartă o haină frumoasă sau aşa ceva, nu îmi atrage atenţia în mod complet, probabil că voi remarca că persoana aceea poartă o haină frumoasă, dar asta este totul, este doar o întâmplare, o înregistrez dar atât, nu mă leagă pe mine acolo. De aceea eu sunt mereu concentrată şi mă folosesc de cele mai multe procente din abilităţile mele şi puterea mea ca să rezolv problema, ca să muncesc, ca să funţionez, ca să-i ajut pe oameni şi să vă ajut pe voi.
Deci aceasta este calea! Este foarte natural! Noi avem totul în interiorul nostru, dar în momentul în care suntem ataşaţi de ceva la exterior, atunci suntem prinşi acolo. Atenţia noastră este consumată în întregime sau în majoritate acolo şi atunci suntem terminaţi, atunci suntem dezechilibraţi, asta este. Acesta este singurul secret. Deci meditaţia este calea de a practica mai des şi mai consistent arta de a ne controla pe noi înşine, să controlăm ce dăm şi ce primim, ca să le folosim spre binele nostru şi să ne ajute să devenim maeştri. Acesta este felul de a fi maestru, nu să fii maestrul pentru ceilalţi oameni.”
Sinele adevărat este liber mereu
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Santimen, Pingtung, Formosa, 21 decembrie 1992
Î: – Eu am o întrebare care este pur teoretică, dar mă lupt cu ea de mai bine de zece ani. Eu înţeleg cu mintea că noi nu avem un eu, noi nu suntem sentimentele noastre şi nu suntem gândirea noastră şi tot aşa. Deci ce este acest lucru care trece de la o reîncarnare la alta şi care produce karma şi o colectează şi care produce meritele şi le colectează? Este mintea noastră?
M: – Este mintea noastră, iar sufletul nostru este legat de mintea aceea. De exemplu, dacă maşina o ia într-o direcţie greşită şi şoferul nu sare afară din maşină, atunci se pierde cu maşina, laolaltă. Dacă sare afară la timp, dacă nu este atât de ataşat de maşină ca să încerce să salveze maşina, atunci poate să-şi salveze viaţa. Unele persoane îşi iubesc maşina mai mult decât viaţa lor. Aceeaşi problemă o avem majoritatea dintre noi, noi iubim colectorul de gunoi mai mult decât pe sufletul nostru, mai mult decât pe Sinele nostru adevărat.
Noi suntem mereu în contact cu lumea din afară, cu felul de a colecta gânduri, cu tot felul de idei preconcepute, cu tot felul de nimicuri, dar nu suntem în legătură cu Domnul nostru adevărat, cu Sinele nostru adevărat. Deci avem probleme. Am să încerc să-ţi explic mai mult. În viaţa ta, tu înţelegi cine trăieşte acum? Este starea de conştiinţă, este “eu-ul” adevărat care trăieşte prin percepţiile venite prin intermediul mâinilor, picioarelor, ochilor, urechilor, gurii, sentimentelor şi creierului. Asta este.
Dar dacă acest “eu”, această stare de conştiinţă, se blochează mereu la nivelul acestor sentimente şi gânduri şi informaţii, atunci acest “eu” nu poate fi liber de aceste sentimente, de aceste gânduri, de aceste idei preconcepute colective de la societate, din mediul înconjurător, din obiceiuri. Şi atunci desigur că această conştiinţă adevărată, acest “eu” adevărat, trebuie să vină înapoi. Dar dacă acest “eu” adevărat înţelege că el, acest “eu” adevărat, această conştiinţă adevărată, este doar un martor la aceste sentimente, la această gândire, la aceste gânduri colective, atunci acest “eu” nu se blochează niciodată la nivelul acestor sentimente sau idei şi este liber mereu.
Deci atunci când moare, el ştie sigur că el nu este constituit din aceste sentimente, nu este constituit din aceste încătuşări, nu este constituit din acest mediu înconjurător, nu este constituit din aceste idei şi atunci este liber. El se duce înapoi la întreg, la râul vieţii şi nu mai este blocat în colţul acela al aşa numitelor gânduri, sentimente, ură sau iubire. Deci noi trebuie să ne trezim conştiinţa din nou, să o tragem înapoi din nou şi să ne reamintim mereu că: “tu nu eşti acest sentiment, tu nu eşti această idee, nu eşti asta, nu eşti cealaltă.” Înţelegi acum? Nimic nu face parte din tine!
Î: – Este la fel şi cu durerea?
M: – Da, pentru că corpul simte durerea, nervii simt durerea pentru că nervii sunt făcuţi să simtă lucrurile. Conştiinţa se bucură de aceste simţuri şi îi place să cunoască lucrurile din exterior. Altfel, cum am putea să le cunoaştem? Aceasta este conştiinţa care trăieşte durerea prin intermediul corpului, dar conştiinţa ca atare nu are durere niciodată! Dacă mănânci un măr, atunci mărul este cel care este dulce, nu este limba ta cea care este dulce, nu eşti tu cel care este dulce! Dulcele nu eşti tu, vine de la măr, tu eşti cel căruia îi place gustul dulce.
Este similar, noi înşine, conştiinţa, se bucură de plăceri, cunoaşte durerea şi respinge lucrurile neplăcute, dar toate aceste lucruri nu sunt importante, tu le placi sau le respingi, tu experimentezi plăcerea sau neplăcerea, dar asta este tot. Tu nu eşti plăcerea sau neplăcerea, acestea nu sunt decât circumstanţe. Deci de ce ne blocăm acolo şi suntem legaţi viaţă după viaţă? Pentru că nu eşti satisfăcut. Tu trebuie să ştii că aceste lucruri sunt trecătoare, azi vin, mâine se duc, asta este. Dacă m-am bucurat de ele, atunci m-am bucurat, dacă am parte de ceva nelpăcut, atunci le îndur şi asta este. Atunci când plec, atunci plec, atunci când nu le am, atunci nu le am.
Altfel, dacă noi, adică conştiinţa, alergăm mereu după plăcere, atunci ne reîncarnăm, conştiinţa încearcă să apuce ce a rămas de pe urma sentimentului respectiv, deci încearcă să se pună în cadrul respectiv şi să se bucure sau să sufere, se agaţă mereu de acest sentiment dulce sau amar, aleargă după el. Dacă cineva îţi dă un măr şi tu îl mănânci, oh, apoi iubeşti mărul foarte mult! Şi dacă nu mai ai încă unul, atunci te duci peste tot ca să cauţi un măr, în fiecare zi mintea ta nu se gândeşte decât la “măr, măr, măr!” Nu poţi să mai faci nimic şi te pierzi singur, te pierzi pe urmele mărului. Este acelaşi lucru şi cu viaţa noastră, conştiinţa aleargă după ce este plăcut şi urăşte ce este neplăcut şi atunci ne blocăm acolo. Conştiinţa nu se poate elibera de aceste sentiemente, de aceea noi suntem legaţi de ele, nu suntem eliberaţi. Dacă ştim în fiecare moment, dar mai ales la momentul morţii, că noi nu suntem aceste sentimente, atunci nu ne mai pasă de aceste sentimente şi am terminat cu ele, atunci suntem liberi.
Noi suntem liberi mereu! Noi nu am fost niciodată lipsiţi de libertate. (aplauze) Deci plângeţi atunci când vreţi să plângeţi şi râdeţi atunci când vreţi să râdeţi, dar să înţelegeţi că plânsul şi râsul nu sunteţi voi. Voi nu faceţi decât să le experimentaţi de dragul de a cunoaşte lucrurile, de dragul existenţei. Altfel, noi nu existăm, lumea nu mai există. Noi spunem că lumea este plină de suferinţă şi nu ar trebui să existe, dar de ce să nu existe? Dacă nu ar exista, atunci ar fi plictisitor, nu mai este nimic de făcut şi voi vă bucuraţi tot timpul: “Oh, eu sunt asta, eu sunt asta (audienţa râde), sunt Dumnezeu, asta este, sunt Atotputernic şi ştiu asta! Nu am nici un fel de suferinţă, nimic, sunt mereu fericit.” Şi atunci ce? Nu-mi fac griji despre Nirvana, atunci ce? Dacă suntem fericiţi în fiecare zi, atunci ce? Însă, pentru că voi tot mai vreţi Nirvana, atunci munciţi pentru ea, munciţi până când nu o mai vreţi deloc, până când v-aţi săturat de ea şi atunci o să fiţi liberi. (Maestra şi audienţa râd).
Eu vreau ca voi să munciţi pentru Nirvana doar ca să vă daţi seama că nu aveţi nevoie de Nirvana. Dar atâta timp cât aveţi nevoie de ea, atunci munciţi pentru ea. Dacă vreţi mai departe biberonul, cel de plastic, atunci îl veţi avea. Dar îl aveţi până când gura voastră este uscată şi nu mai aveţi lapte deloc, nimic, şi atunci într-o zi o să le aruncaţi. Şi atunci o să realizaţi că nu aţi avut nevoie de ele de la început, pentru că sunteţi mereu liberi, nu aveţi nevoie de ele.