Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Penghu, Formosa – 6 martie 1989
(original în limba chineză)
Într-o zi, multă lume a venit ca să-l vadă pe Iisus, inclusiv discipolii lui şi credincioşii lui. Credincioşii erau cei care credeau în el dar nu practicau cu el şi probabil că nu fusese iniţiaţi în Metoda Quan Yin de către el. Ei doar îl urmau şi veneau ca să-l vadă. Atunci Iisus s-a urcat sus pe un munte şi s-a aşezat jos. Probabil că a fost aşa pentru că era lume multă, deci el trebuia să le vorbească de pe munte ca oamenii să-l poată vedea.
Iisus a spus prima dată: „Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este Împărăţia Cerului.” Aceasta înseamnă că cei care sunt smeriţi şi ştiu că nu au înţelepciune, ei vor fi binecuvântaţi şi iubiţi de Dumnezeu. Apoi Iisus a mai spus: „Fericiţi cei care suferă, pentru că ei vor primi alinare.” Aceasta este aşa cum vă spun şi eu de multe ori, bolile noastre sunt ca un fel de răsplată, pentru că în situaţia aceea noi suntem binecuvântaţi. „Fericiţi cei răbdători, pentru că ei vor moşteni pământul”. Aici Iisus a vrut să spună că cei care se supun voinţei lui Dumnezeu vor fi binecuvântaţi.
El a mai spus de asemenea: „Fericiţi cei care rabdă de foame şi de sete de pe urma dreptăţii, pentru că ei vor fi săturaţi.” Eu vă traduc în chineză doar aşa, pe scurt. Apoi Iisus a mai spus: „Fericiţi cei cu milă, pentru că vor avea parte de milă.” Şi: „Fericiţi sunt cei cu sufletul curat, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu.”
Voi cunoaşteţi lucrul acesta deja, printre iniţiaţii noştri, cei care sunt cei mai neîndemânatici, cei mai smeriţi şi care fac cele mai puţine probleme, ei au cele mai bune experienţe interioare, cei care fac gălăgie cel mai puţin şi nu se mândresc niciodată în faţa mea, ei obţin cea mai bună răsplată. În timpul sesiunii în care se povesteşte de experienţele interioare în meditaţii sau la reuniuni, sunt unele persoane, puţine, pe care nu le-am remarcat niciodată înainte, şi care vin dintr-o dată şi spun de experienţe de un nivel foarte înalt. Ei sunt cei mai puri şi cei mai smeriţi.
Iisus a mai spus: „Fericiţi cei care fac pace, cei care aduc pacea în lume şi îi împacă pe duşmani, pentru că ei vor fi numiţi copiii lui Dumnezeu. Fericiţi cei care sunt persecutaţi pentru dreptate, pentru că a lor este împărăţia cerului.” Şi: „Fericiţi sunteţi voi, când oamenii vă înjură şi vă persecută şi vă spun tot felul de lucruri negative şi false, din cauza mea.” Din cauza mea însemna de dragul lui Iisus Cristos din vremea aceea, deci dacă cineva este umilit şi este batjocorit din cauza Maestrului lui şi pentru că crede în acel Maestru, atunci el primeşte foarte multă binecuvântare. Atunci când Iisus era în lume, discipolii lui erau defăimaţi, persecutaţi şi urmăriţi. El le spunea să o ia încet şi să nu-şi facă griji despre astfel de teste.
Atunci Iisus a continuat: „Bucuraţi-vă şi fiţi foarte fericiţi, pentru că răsplata voastră din Rai este foarte mare, pentru că la fel de persecutaţi au fost şi profeţii dinaintea voastră.” Deci înseamnă că dacă eşti persecutat şi defăimat în felul acesta, atunci vei ajunge Maestru şi vei ajunge la realizarea lui Dumnezeu. De aceea toate religiile spun acelaşi lucru.
Iisus Cristos a spus: „Cine vă plezneşte pe obrazul drept, atunci voi să i-l daţi şi pe celălalt. Şi dacă cineva vă dă în judecată de dragul legii şi vă spune să-i daţi o haină, atunci să-ţi iei haina de pe tine şi să i-o dai lui.” Deci înseamnă că două haine vor face ca persoana aceea să fie mai bine.
Atunci când noi citim Biblia sau Sutra Brahmajala, noi ştim că nu trebuie să-i tratăm pe cei care ne defăimează şi care se comportă urât cu noi la fel cum ne tratează ei. Ar trebui să-i tratăm de două ori mai bine şi cu dragoste mai multă. Dacă îl laşi să te pleznească numai pe obrazul drept fără să reacţionezi, atunci el poate să creadă că îţi este frică de el, dar dacă i-l arăţi şi pe stângul, atunci el se poate trezi şi se poate gândi: „Bine, de ce s-a comportat aşa? Nu înseamnă că nu putea să reacţioneze, dar nu i-a păsat că a fost lovit şi m-a iertat.” Numai atunci vei avea beneficii.
De aceea Iisus ne-a spus să-i dăm şi celălalt obraz. Altfel, Iisus ar fi spus: „Atunci când cineva că plezneşte peste faţă, voi să nu-l plezniţi înapoi.” Dar dacă noi îi dăm şi partea cealaltă a obrazului, atunci persoana aceea se poate gândi: „Persoana aceasta este alertă şi nu este buimăcită, el este capabil să reacţioneze, numai că reacţia lui este opusă faţă de a mea.” De aceea eu cred ca Iisus Cristos a fost cel mai extraordinar. Voi ce credeţi? (Da!)
Shakyamuni Buddha a reacţionat în acelaşi fel atunci când o persoană care a omorât 99 de persoane şi dorea să-l omoare şi pe el, Buddha nu s-a luptat cu el dar l-a ridicat la nivelul de Arhat. Aceasta a fost reacţia corectă.
Din cauză că noi am practicat spiritual şi am semănat seminţele virtuţii de-a lungul a multe vieţi, atunci noi vom reacţiona la fel cum a spus Iisus: „Cine te plezneşte pe obrazul drept, tu să i-l dai şi pe stângul.” Noi vom reacţiona aşa în mod natural şi nici nu ştim de ce. Este din cauză că noi am fost obişnuiţi să reacţionăm în felul acesta şi reacţionăm aşa în mod automat.
De exemplu, atunci când suntem mici, nu putem să mergem cu bicicleta. Atunci noi practicăm mereu şi după aceea ştim cum să mergem cu ea. La început suntem foarte fericiţi, dar după ce ne obişnuim, simţim că nu este nimic dificil, putem să vorbim în timp ce mergem cu bicicleta şi nu simţim că este ceva aşa de dificil. Unele persoane pot să se urce şi să stea în vârful bicicletei în timp ce merg cu ea, unele persoane pot să meargă cu bicicleta înapoi şi spun că este uşor să o faci.
La fel, dacă noi facem fapte bune şi simţim că este ceva natural, atunci înseamnă că noi am semănat seminţele spiritualităţii încă din vieţile trecute şi suntem binecuvântaţi şi virtuoşi. Pe de altă parte, dacă vreunul dintre noi sau dintre ceilalţi fac fapte rele, împotriva noastră sau a celorlalţi, atunci ar trebui să ne pară rău pentru el, ştiind că el nu a semănat seminţele virtuţii în vieţile anterioare sau seminţele lui s-au stricat sau nu au crescut. Atunci noi ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să-l ajute şi să-i deschidă inima şi să-l facă să înţeleagă, nu putem să-l lăsăm să stea în felul acesta. Cei care sunt răi cu noi, ar trebui să le dăm o şansă să-şi facă o introspecţie ei înşişi. Să nu reacţionăm atunci când ei ne pleznesc peste faţă nu este suficient de bun, ar trebui să facem ceva care este şi mai bun pentru ei.
Acum eu înţeleg motivul de ce eu îi tratez bine mereu pe cei care mă tratează rău. De aceea mi se spunea „sfânta vie”, mi se spunea cu multă dragoste „sfânta vie” de către unele persoane chiar înainte să încep să practic spiritual. Ei nu vroiau să spună că eram cu adevărat o „sfântă vie”, dar ce vroiau ei să spună era faptul că indiferent cât de rău ei mă tratau, eu îi tratam din ce în ce mai bine, deci nu mai puteau să facă nimic decât să spună: „ea este o sfântă vie!” Cei care m-au tratat rău m-au numit după aceea „o sfântă vie”, ei şi nu ceilalţi. Ceilalţi nu ştiau cine am fost, pentru că nu mă cunoşteau pe mine, numai cei care mă cunoşteau pe mine mă numeau aşa.
Cuvântarea lui Iisus Cristos de pe munte este exact la fel cu ceea ce se spune la început în Sutra Brahmajala în budism. Cuvântarea aceasta este foarte cunoscută şi toată lumea o ştie, se numeşte „Predica de pe munte”.
Iisus a spus: „Voi (discipolii) sunteţi sarea pământului, dar dacă sarea şi-a pierdut gustul, atunci cum o să mai dea gust?” Înseamnă că practicienii spirituali reprezintă virtutea, dar dacă nu suntem sârguincioşi şi virtuoşi, atunci cine să ne mai ajute? Cine ne poate face să devenim virtuoşi? Cine poate să ne fie ca model? Noi trebuie să fim un model pentru noi înşine, deci Iisus avea dreptate.
De aceea, eu am accentuat ca noi să practicăm spiritual nu numai pentru noi, dar ca să fim şi un fel de model şi să-i lăsăm pe ceilalţi să ne simtă sinceritatea şi să încerce să ne urmeze. Dacă spunem că noi suntem practicieni spirituali, dar căutăm plăceri, mâncăm carne şi bem alcool aşa cum fac oamenii de rând, dacă rănim fiinţele cu conştiinţă în loc să le protejăm, dacă îi defăimăm pe ceilalţi, ne certăm cu ei, ne luăm la luptă cu ei şi bârfim despre ceilalţi, atunci cine ne mai poate ajuta? Cine îi mai poate salva pe cei care nu practică spiritual?
Eu v-am spus deja toate acestea de mult timp, deci nu puteţi să spuneţi că nu trebuie să fiţi serioşi în legătură cu preceptele atunci când practicaţi spiritual. Dacă nu ai virtute, nu contează ce nivel înalt ai atins, nimeni nu te respectă şi nu are încredere în tine, pentru că nu contează cât de înalt este nivelul tău, dacă din afară arăţi foarte inferior, atunci oamenilor le este frică de tine. Oamenii sunt ignoranţi, deci cum ştiu ei că nivelul tău este înalt? Dacă nu arăţi bine din afară, atunci oamenii spun că eşti rău şi nu putem să dăm vina pe ei. De aceea, dacă unele persoane spun că cei care mănâncă carne şi beau alcool pot să ajungă la realizarea de Dumnezeu, atunci să nu mai ascultăm de ei mai departe. Noi vrem ca oamenii să ştie că noi putem să renunţăm la anumite mâncăruri ca să fim sârguincioşi în practica noastră, ca să ne jucăm rolul de modele şi la fel, de dragul bietelor animale care sunt muritoare şi le este frică de moarte.
Iisus a continuat: „Voi sunteţi lumina lumii. Un oraş care este aşezat pe munte nu mai poate fi ascuns.” Aceasta înseamnă că toată lumea va observa, dacă noi practicăm sârguincios, atunci noi emitem un fel de lumină şi un fel de atmosferă liniştită, virtuoasă. Oamenii o vor simţi şi atunci noi nu ne mai putem ascunde şi nici nu trebuie să ne ascundem. Chiar dacă nu spunem nimic, oamenii vor observa. Oamenii nu aprind o candelă şi apoi să o ascundă sub obroc, dar o pun pe suport ca să lumineze peste tot prin casă.
Iisus a spus: „Să lăsaţi lumina voastră să strălucească în faţa lumii, ca ei să vadă bunătatea din voi şi să-l glorifice pe Tatăl vostru care este în Rai.” Aceasta înseamnă că ei o să vadă cât de extraordinari suntem noi şi vor şti că Tatăl nostru este şi mai extraordinar, deci dacă noi vrem ca ceilalţi să-l adore pe Dumnezeu, atunci trebuie ca mai întâi noi să ne purificăm şi să fim modele bune ca să-i lăsăm să vadă că noi reprezentăm cu adevărat virtutea strălucitoare şi idealul nobil sau cu alte cuvinte, noi îl reprezentăm pe Dumnezeul nobil. Iisus a avut dreptate? (Da!)
Deci acum vedeţi de ce îl laud pe Iisus Cristos? Pentru că ce a spus El este foarte bine! Din moment ce voi nu ştiţi cât de bun este creştinismul, eu vă fac o introducere azi. Însă, tot ce vă spun eu este corect de asemenea, eu am motive să-l laud pe Iisus Cristos şi am motive să laud învăţătura din Biblie sau învăţăturile creştine.
Unii creştini pot merge la extrem şi să facă fapte rele, să nu aibă respect pentru celelalte religii şi să fie violenţi, dar aceasta este problema la nivel individual. Este Maya care se foloseşte de ei ca să se strecoare în grup şi să ruineze grupul, deci nu înseamnă că creştinismul nu este bun. Sunt mulţi individuali extremişti, perturbaţi la minte şi violenţi, în secte sau persoane individuale din budism, dar aceasta nu este o problemă a budismului pe ansamblu. Dacă în vreuna din religii sunt astfel de persoane, inclusiv în creştinism sau sikihsm, nu putem să spunem că religia nu este bună. Dacă se întâmplă să cumpăr o biblie sikh, atunci am să vă citesc din ea, şi acolo sunt învăţături bune.
Iisus a mai spus de asemenea: „Cine încalcă vreodată una din aceste porunci şi totuşi îi învaţă mai departe pe oameni, acela va fi ultimul în Împărăţia Cerului. Eu vă spun vouă (Iisus se referea la discipolii călugări şi la credincioşi), numai atunci când dreptatea voastră o întrece pe cea a scribilor şi fariseilor, numai atunci voi veţi intra în Împărăţia Cerului.” Motivul pentru care Iisus a spus aşa a fost pentru că la vremea respectivă aşa numiţii preoţi sau călugări nu erau drepţi. Ei căutau plăcerile şi luau donaţii de la alţii ca să construiască biserici mari dar nu făceau nimic bun. Ei aveau bani mulţi şi devenise foarte aroganţi şi erau respectaţi, nu erau drepţi, dar erau lăudaţi. Ei nu aveau merite, dar erau slujiţi. Ei nu munceau deloc, dar acceptau pomeni de la ceilalţi în fiecare zi. De aceea Iisus a spus că karma lor era foarte grea. El a spus că discipolii lui trebuie să fie mult mai drepţi şi puri ca să fie capabili să intre în Împărăţia Cerului.
Este la fel cum v-am spus şi eu, discipolii călugări de aici trebuie să fie mai buni decât discipolii călugări de afară. Voi să nu vă uitaţi la discipolii călugări de afară şi să vă întrebaţi: „De ce ei pot accepta ofrande? De ce Maestra nu ne lasă şi pe noi să acceptăm ofrande?” Voi puteţi să acceptaţi ofrande, nu este nici o problemă, însă atunci nu mai sunteţi discipolii mei. Dacă staţi cu mine, atunci nu trebuie să acceptaţi ofrande. Atunci când mergeţi singuri afară şi nu aveţi bani deloc, puteţi să acceptaţi o masă sau două şi câţiva bani, eu nu mă leg de faptul acesta. Dar mulţi călugări de afară au acceptat prea multe ofrande şi s-au bucurat prea mult fără să facă nimic pentru beneficiul ţării şi al societăţii. Poate că ei nu-şi fac datoria, nu au maniere bune şi nu sunt virtuoşi, deci nici noi nu putem să mai dăm vina pe nimeni dacă oamenii cred că, călugării nu sunt buni.
Atunci când voi deveniţi călugări şi mă urmaţi pe mine, atunci ar trebui să aveţi grijă de manierele voastre. Dacă eu sunt foarte strictă cu voi, atunci ar trebui să ştiţi de ce, altfel veţi avea obiceiuri rele. Când vedeţi că acei călugări de afară sunt mult mai relaxaţi şi au multe haine bune, dar hainele noastre sunt foarte simple, făcute manual şi nu avem decât câteva şi nu avem bani de buzunar, probabil că vă întrebaţi ce fel de viaţă de călugărie este aceasta? Totuşi, manierele şi idealul nostru nu pot fi cumpărate cu lucrurile materiale. Deci ar trebui să vă aduceţi aminte foarte clar de acestea şi să nu uitaţi că manierele şi virtuţile noastre nu pot fi cumpărate cu bani şi nu pot fi reprezentate de hainele frumoase. Noi avem lumina din interior care poate fi proiectată ca să-i facă pe ceilalţi să se simtă bine şi să ne respecte, acesta sunt manierele noastre naturale impresionante şi hainele noastre demne. Nu înseamnă că noi suntem respectaţi dacă purtăm haine frumoase, în realitate nu este chiar aşa!
Iisus Cristos a căutat să le explice discipolilor lui: „Voi aţi auzit că se spunea de către cei din timpurile vechi că voi să nu ucideţi şi cine omoară este în pericol de a fi judecat. Dar eu vă spun vouă, cine este supărat pe fratele lui (vecinii sau cei pe care îi cunoaştem) fără nici o cauză, este în pericol de a fi judecat, şi cine îi spune fratelui său că este un Raca, este în pericolul de a fi pus în judecată.” Chiar aşa s-ar putea să fie! Dacă suntem supăraţi pe ceilalţi fără nici un motiv, deci dacă abuzăm mintal de ceilalţi, atunci mergem în iad sau avem parte de o karma foarte grea. Cât de oribil poate să fie! Să nu credeţi că noi mergem în iad numai atunci când ucidem, trebuie de asemenea să ne menţinem gândurile, vorba şi faptele curate.
De aceea, Iisus a spus: „Dacă veniţi în faţa altarului ca să aduceţi ofrande şi atunci vă aduceţi aminte că fratele vostru este supărat pe voi, atunci să lăsaţi darul în faţa altarului şi mergeţi afară şi să vă împăcaţi cu fratele vostru mai întâi şi după aceea să veniţi şi să oferiţi darul în faţa altarului.” Iisus a vrut să spună că nu este de nici un folos atunci când noi aducem ofrande lui Dumnezeu şi noi nu suntem puri şi buni.
De asemenea, Iisus le-a mai spus discipolilor lui multe alte lucruri: „Să vă împăcaţi cu duşmanii voştri cât mai repede, altfel duşmanii o să vă ducă în faţa judecătorului, judecătorul o să vă ducă în faţa ofiţerului şi ofiţerul o să vă ducă la închisoare.” Aceasta însemna ca noi să nu intrăm în judecată şi să nu ne luăm la luptă cu ceilalţi, ci să ne înţelegem cu ei foarte repede.
Iisus a continuat: „Voi aţi auzit că a fost spus de cei din vechime că să nu faceţi nici un adulter. Dar eu vă spun, acela care se uită la femeia altuia cu poftă a săvârşit deja adulterul în inima lui.” Iisus s-a referit la gândurile, vorba şi faptele noastre, care sunt la fel ca în învăţăturile budiste, nu-i aşa? (Da) Ceea ce a spus Iisus mai devreme despre faptul de a nu ajunge la judecată cu ceilalţi dar să fim împăcaţi cu ei este la fel cu ce se spune în Sutra Brahmajala din budism sau în preceptele călugărilor budişti. De aceea nu putem să spunem că creştinismul nu este la fel ca budismul, ele sunt la fel.
Iisus a mai spus: „ Dacă ochiul drept vă înşeală, atunci să-l scoateţi afară.” A mers până la această limită! Dar voi să nu-l scoateţi afară, vă rog, luaţi-o mai încet. (râsete) Nu asta a vrut Iisus să spună! El nu a făcut decât să pună accentul foarte mult pe virtute şi pe porunci, el a spus: „Este mai profitabil pentru voi dacă unul din membrele voastre dispare, şi nu tot corpul să fie aruncat în iad”. Aceasta însemna că noi trebuie să fim foarte stricţi cu poruncile. Dacă avem gânduri rele, atunci ar trebui să ne cerem iertare imediat şi să nu aşteptăm până când ele ajung fapte. Ar trebui să vă cereţi iertare cât mai repede, să recitaţi Numele Sfinte şi să vă gândiţi la Dumnezeu, dar să nu vă scoateţi ochii, pentru că o să arătaţi urât! Eu nu fac aşa! (râsete)
Iisus a spus: „Din nou, voi aţi auzit că a fost spus de cei din vechime că să nu vă juraţi singuri, dar să vă ţineţi de promisiunea făcută Domnului. Dar eu vă spun, să nu vă juraţi deloc, nici pe Rai, nici pe tronul lui Dumnezeu, nici pe pământ, pentru că este locul unde El îşi pune piciorul.” Aceasta însemna că toate locurile aparţin lui Dumnezeu, deci noi, oamenii de rând, nu putem să ne jurăm în numele spiritului sfânt şi nobil. „Nici să nu vă juraţi pe capul vostru.” De exemplu, oamenii se jură că: „dacă te tratez rău sau fac ceva, atunci să mi se taie capul sau să fiu trăsnit de fulger.” Este ceva teribil!
Iisus a spus că noi nu putem să ne jurăm aşa şi că dacă facem aşa, atunci nu facem decât să înjosim Raiul şi pământul. Noi trebuie să le respectăm şi să nu ne jurăm în numele lor. Noi nu putem să ne jurăm nici măcar pe capul nostru, pentru că noi nu putem să facem nici un fir de păr alb sau negru. Noi nu avem nici un drept să ne jurăm în numele a ceva sau al cuiva. Corpul acesta fizic este creat de Dumnezeu de asemenea, deci noi nu putem să-l folosim sub nici o formă aşa cum ne dorim noi.
Iisus a spus: „Comunicarea voastră să fie numai da şi nu şi ce este mai mult decât atât, vine de la diavol.” În regulă! Iisus a explicat foarte bine! El era şi mai strict decât sunt eu. Oh! Felicitări! De azi încolo eu am să învăţ de la el şi să fiu şi mai strictă cu voi. (aplauze)
Iisus a continuat: „Voi aţi auzit că se spune ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Dar eu vă spun să nu opuneţi rezistenţă diavolului, cine vă plezneşte pe obrazul drept, voi să i-l daţi şi pe stângul. Şi dacă cineva vă dă în judecată şi vă ia haina, atunci voi să-l lăsaţi să vă ia şi mantia. Şi cine vă obligă să mergeţi un km, atunci voi să mergeţi cu el doi. Să le daţi celor care vă cer şi celor care doresc să împrumute de la voi, să nu le întoarceţi spatele.” Aceasta însemna ca noi să-i ajutăm pe cei care sunt la nevoie. Dar dacă cineva doreşte să împrumute bani pentru jocuri de noroc, atunci desigur că noi ar trebui să-i întoarcem spatele, dacă împrumută bani pentru alcool, atunci ar trebui să-l convingem să nu facă aşa şi să nu-i dăm bani.
„Voi aţi auzit că se spune că voi să vă iubiţi vecinii şi să vă urâţi duşmanii. Dar eu vă spun, să vă iubiţi şi duşmanii, să-i binecuvântaţi pe cei care vă blestemă, să le faceţi bine celor care vă urăsc şi să vă rugaţi pentru cei care vă dispreţuiesc şi vă persecută. În felul acesta voi sunteţi copiii Tatălui vostru din Rai, pentru că El a făcut ca soarele lui să răsară şi pentru buni şi pentru răi şi a trimis ploaia şi pentru drepţi şi pentru nedrepţi.” Deci noi ar trebui să învăţăm această atitudine lipsită de discriminare a lui Dumnezeu. (aplauze)
„Dacă voi îi iubiţi numai pe care vă iubesc pe voi, atunci la ce vă foloseşte? Nu fac şi politicienii la fel? Şi dacă îi salutaţi numai pe cei pe care-i ştiţi, atunci ce faceţi mai mult ca ceilalţi? Nu fac şi politicienii la fel?” Aceasta înseamnă că noi, practicienii spirituali, ar trebui să fim cu discriminare şi mai puţină, mult mai înalţi şi mai buni decât sunt ei.
„Voi să fiţi perfecţi, aşa cum este Tatăl vostru din ceruri.” Iisus Cristos a spus că Tatăl lui este perfect. Budiştii spun că Buddha lor este perfect. Învăţăturile sunt la fel.
Iisus a spus: „Atunci când daţi de pomană, să nu sunaţi trompetele aşa cum fac ipocriţii în sinagogă şi pe stradă. Dar când voi daţi de pomană, să nu lăsaţi mâna stângă să ştie ce face mâna dreaptă.” Aceasta este la fel cu ce a spus Buddha Shakyamuni: „Când dai de pomană şi nu te gândeşti deloc că dai de pomană, atunci dai de pomană cu adevărat.” Aşa este! Ceea ce v-am învăţat şi eu este la fel cu ce a spus Iisus Cristos şi Buddha Shakyamuni discipolilor lor.
Noi facem fapte bune din bunăvoinţă, dreptate, înţelepciune, credinţă, datorie şi iubire, dar nu ca să fim lăudaţi, deci să nu sunăm din goarnă şi să facem anunţ la piaţă. Iisus a spus că cei care sună din trompetă în timp ce dau de pomană îşi au răsplata lor, însă cei care dau de pomană şi nu sună din trompetă îşi au răsplata de la Tatăl lor din Rai. Acei Bodhisattva gălăgioşi care sună din trompetă în timp ce dau de pomană nu vor avea decât răsplată aici pe pământ, efemeră, dar noi avem o răsplată veşnică.
Iisus a spus: „Şi atunci când vă rugaţi, să nu fiţi aşa cum sunt ipocriţii, pentru că lor le place să se roage stând în sinagogă şi la colţurile străzii, ca să fie văzuţi de lume. Când voi vă rugaţi, să intraţi în cămara voastră secretă şi să încuiaţi uşa şi să vă rugaţi Tatălui în secret. Şi Tatăl nostru care vă vede în secret o să vă răsplătească deschis.” Iisus a explicat foarte clar.
Numai noi cei care practicăm Metoda Quan Yin înţelegem unde este camera secretă! (Maestra râde, aplauze) Este foarte frumos! Iisus a mai spus de asemenea: „Atunci când voi vă rugaţi, să nu folosiţi repetiţii goale aşa cum fac păgânii, pentru că ei cred că vor fi auziţi pentru că vorbesc mult. Voi să nu fiţi ca ei, pentru că Tatăl vostru ştie ce vă trebuie vouă, înainte ca voi să cereţi.” Deci să nu vă rugaţi lui Dumnezeu tare, repetat, nu trebuie să o faceţi în gura mare, să nu vă rugaţi la microfon, pentru că treziţi tot satul!