Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 10 octombrie 1992
Uneori noi ne gândim că viaţa noastră ar fi foarte inconfortabilă dacă ne lipsesc lucruri materiale, totuşi, chiar şi aşa putem să trăim mai departe şi să fim cu inima curată, necoruptă. Uneori, banii prea mulţi pot fi foarte dăunători pentru viaţa noastră şi ne fac moralitatea să se clatine. Dacă pierdem acest corp fizic nu contează prea mult, dar dacă pierdem dorinţa de a găsi Adevărul din cauza banilor, atunci va fi foarte dificil să o obţinem înapoi după aceea.
De aceea, Buddha Shakyamuni a spus că, calea (spre Adevăr) a celor care au renunţat la lume este mai largă, mai simplă şi mai pură, pe când calea oamenilor de rând este mai îngustă şi este mai dificil să mergi pe ea. Este aşa pentru că omul de rând dezvoltă inevitabil relaţii cu celelalte persoane, ei se poluează şi se luptă unii cu alţii pentru faimă şi bogăţie. Relaţiile de zi cu zi şi posesiunile materiale nu sunt neapărat rele, dar depinde cum le folosim. Nu este rău să ai o soţie sau un soţ sau avuţii materiale, dar câteodată nu ştim cum să le facem faţă, atunci nu mai sunt bune pentru noi. În momentul în care am atins un anumit nivel în practica noastră, noi ne pierdem interesul pentru banii, faima, posesiunile materiale, iubirea, dorinţele şi pasiunile din această lume. Totuşi, asta nu înseamnă că am devenit ca o bucată de lemn, dar înseamnă că noi am trecut dincolo de aceste lucruri.
De exemplu, când un copil începe să înveţe alfabetul, ABC-ul, atunci el progresează aşa cum poate şi progresul lui este evident. După ce trece dincolo de nivelul alfabetului, el este capabil să recunoască cuvintele şi studiază mai departe în fiecare zi dar nu mai simte că face vreun progres. Atunci nu mai trebuie să-l testezi dacă ştie alfabetul, pentru că el a trecut deja de nivelul acesta, nu se mai pune problema dacă recunoaşte cuvintele sau face vreun progres, pentru că acum el este la un nivel diferit.
De ce posesiunile materiale şi relaţiile pline de emoţii puternice nu sunt benefice pentru cultivarea spirituală? În realitate aceste lucruri nu sunt rele, dar dacă o persoană se pierde în aceste pasiuni lumeşti şi iubeşte oamenii mai mult decât pe Dumnezeu, atunci desigur că nivelul lui nu este foarte înalt pentru că el este apăsat şi ţinut la nivelul acestei lumi. De exemplu, dacă o parte a cântarului este mai grea, atunci în mod automat va atârna mai mult decât cealaltă, dacă greutăţile din ambele părţi sunt egale, atunci este un echilibru. Deci nu înseamnă că noi nu putem să practicăm spiritual dacă avem posesiuni materiale şi relaţii pline de iubire, dar punctul principal este atitudinea din mintea noastră faţă de aceste lucruri.
Dacă avem probleme şi ne facem griji prea mult în legătură cu cineva sau suntem obsedaţi cu anumite sentimente toată ziua, atunci ar trebui să realizăm că nu suntem încă eliberaţi din această plasă a emoţiilor puternice de la nivelul realităţilor astrale. Sau dacă suntem trişti că am pierdut unele posesiuni materiale, atunci suntem încă la nivelul realităţii astrale. Totuşi, dacă se întâmplă să pierdem ceva care creează dificultăţi şi obstacole în familie, atunci desigur că nu contează dacă ne îngrijorăm puţin. Dar dacă această pierdere nu are un impact foarte mare asupra familiei dar noi tot ne simţim ataşaţi de aceste posesiuni şi ne facem griji prea mult, atunci trebuie să realizăm că nivelul nostru nu este foarte înalt.
Noi ne măsurăm nivelul nu numai prin statul în meditaţie şi să vedem Lumina şi să ascultăm Sunetul. În practica spirituală trebuie să fim atenţi în fiecare oră din zi, nu sunt numai cele 2 ore şi jumătate de meditaţie care contează ca practică spirituală. Noi trebuie să fim vigilenţi tot timpul, să ştim atunci când nivelul nostru se ridică sau coboară. Trebuie să ne privim reacţiile atunci când oamenii ne ceartă şi să vedem dacă egoul nostru sau orgoliul de sine (importanţa de sine) este afectat sau nu. Sau dacă se întâmplă ca ceilalţi să ne ia din lucruri sau dacă ne fac stricăciuni, atunci trebuie să vedem dacă reacţionăm puternic sau nu, în felul acesta vom cunoaşte dacă egoul nostru iese la suprafaţă în aceste momente sau nu.
Desigur că noi trebuie să ne protejăm proprietăţile, sentimentele şi familia, totuşi, protecţia este un lucru diferit faţă de ataşament şi lăcomia excesivă. Fiecare are dreptul să-şi protejeze emoţiile, familia şi posesiunile personale, dar dacă ne simţim foarte trişti şi ne doare şi nu suntem capabili să renunţăm la aceste lucruri, atunci ar trebui să ne grăbim să medităm mai mult!
Cei pe care noi îi numim cei care au renunţat la lume, sunt cei care au abandonat aceste lucruri pe care oamenii obişnuiţi le consideră foarte importante şi măreţe şi sunt foarte ataşaţi de ele. Aceşti oameni nu au nici o dificultate ca să renunţe la aceste lucruri, nu plâng cu amărăciune atunci când le lasă deoparte, ei înţeleg foarte clar şi doresc cu adevărat să renunţe la ele. Desigur, s-ar putea să fie trişti puţin atunci când se despart de lucrurile dragi sau de prieteni sau de rude, dar asta nu înseamnă că nu vor putea să plece sau că tot mai sunt ataşaţi de ele.
Importanţa meditaţiei cu Quan Yin
Pentru cei care practică Metoda Quan Yin, contemplaţia la Sunetul din interior pentru cel puţin o oră pe zi este esenţială ca să şteargă efectul pe care lumea îl are asupra noastră şi ca spiritul nostru să poate atinge fericirea adevărată. În mod normal şi dacă practici foarte puţin tot vei avea acest sentiment de bucurie, dar nu eşti fericit în totalitate.
S-ar putea să fie dificil să meditezi cu Sunetul pentru o oră întreagă, dar trebuie să încercaţi tot ce puteţi. Uneori situaţia se îmbunătăţeşte după ce practici pentru 20 de minute, corpul devine mult mai stabil şi spiritul are inspiraţie mai multă, atunci corpul nu mai simte nimic. În acest moment sentimentul iniţial de surescitare şi instabilitate va dispare. Totul va fi bine dacă le înduri pentru o vreme.
Practica Adevărului
Este o carte scrisă despre cei care au practicat Metoda Quan Yin cu mult timp în urmă. Se spune că atunci când practicăm, când venim în contact cu Adevărul chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp, să spunem câteva ore sau o jumătate de oră sau câteva zeci de minute, tot putem să curăţăm eoni de karma foarte grea.
Cartea mai spune de asemenea că sunt multe aspecte ale practicii spirituale. Putem să ascultăm la un discurs al Maestrului, să ne uităm la El sau la Ea sau să ne alăturăm discipolilor Maestrului în meditaţia de grup. Dacă cineva nu poate să vadă personal Maestrul sau să asculte personal la discurs, atunci poate să citească prelegerile Maestrului sau să urmeze îndrumările Lui în legătură cu practica spirituală. Toate acestea pot curăţa depozitele karmice foarte grele pe care le-am acumulat de-a lungul a eoni de timp şi să ne facă să fim mai relaxaţi, mai fericiţi, mai confortabili şi nu atât de interesaţi ca să ne certăm cu toată lumea.
Beneficiul de a fi aproape de învăţătorii spirituali
Uneori noi avem nevoie de cineva care să ne aducă aminte de beneficiul practicii spirituale, astfel ca noi să ne aducem aminte şi să practicăm. Altfel, zi de zi noi venim în contact cu multe fiinţe de rând sau fiinţe care nu sunt la un nivel foarte înalt, şi atunci aura lor de fiinţe care nu practică spiritual ne trage şi pe noi în jos, deci ajungem ca ei, angajaţi şi ocupaţi zi de zi cu lucrurile lumeşti şi uităm de idealul cel mai important.
De aceea, este foarte ajutător să fii alături de învăţătorii spirituali şi de Sfinţi! Înseamnă că este foarte folositor să fii în compania practicienilor spirituali şi a Maestrului iluminat! Este folositor nu pentru că noi îi vedem sau ascultăm la ce spun ei, uneori chiar dacă nu-i auzim vorbind, dar aura fiinţei lor spirituale serveşte ca o aducere aminte pentru noi şi ne încurajează pe calea spirituală. Atunci ne gândim la practica spirituală foarte natural, uneori şi când stăm lângă ei ne face să ne simţim foarte confortabili şi ne trezeşte dorinţa de a medita, deci nu mai dorim deloc să ne gândim la lucrurile lumeşti din nou.
De aceea, în India se spune că să-ţi vezi Maestrul în fiecare zi, dacă nu atunci cel puţin la două sau trei zile, dacă nu atunci cel puţin o dată pe săptămână, dacă nu este posibil nici aşa, atunci cel puţin o dată la două săptămâni, dacă nu atunci o dată pe lună. Dacă nici aşa nu este posibil, atunci să-l vezi o dată la câteva luni, dacă nu atunci o dată pe an. Dacă nu este posibil, atunci cel puţin o dată în viaţă! Dacă nici asta nu este posibil, atunci vei vedea Maestrul în momentul morţii, atunci El va veni cu siguranţă la tine. Deci la final tot o să-l vezi, totuşi, trebuie să avem afinitate cu Maestrul ca el să poată veni.
De aceea, se spune că: „Nu este uşor să-L întâlneşti pe Buddha Shakyamuni.” Deci nu înseamnă că noi o să vedem Maestrul, chiar dacă trăim în aceeaşi lume cu Maestrul sau auzim cuvintele Lui, dacă trăim în aceeaşi eră cu El. Dacă avem aceeaşi vârstă ca Maestrul sau trăim în aceeaşi ţară sau acelaşi sat, nu înseamnă că noi o să primim binecuvântarea Lui pentru că uneori noi ne blocăm singuri. Inima noastră este foarte importantă! De aceea multe persoane, de exemplu practicienii din China sau AuLac, care nu o pot vedea pe Maestră, nu au văzut-o niciodată pe Maestră, fizic, ei pot vedea Corpul manifestat al Maestrei din interior, pentru că inima lor este mereu cu Maestra. Şi aceasta este considerată o formă a cultivării spirituale, inima este foarte importantă!
Legătura din inimă cu Maestra
Dacă avem o inimă bună, atunci este simplu pentru noi să fim una cu toate şi să fim în contact cu Sfinţii. Dacă inima noastră este separată, atunci este ca şi cum ridicăm ziduri în jurul nostru, Sfinţii nu ridică ziduri dar noi le ridicăm şi ne punem piedici singuri. Chiar dacă suntem aproape de un Sfânt, nu înseamnă că noi suntem cu El, inimile noastre trebuie să se apropie, în felul acesta chiar dacă suntem la mii de km depărtare, este ca şi cum nu suntem separaţi de nici un spaţiu. Dar dacă suntem în apropierea unui Sfânt dar inima noastră nu este lângă El, este la fel ca separarea de distanţe mari.
Odată, pe timpul vieţii lui Buddha Shakyamuni, un discipol a găsit o furnică imensă în crângul din Jetavanna. Buddha le-a spus la ceilalţi că şapte Buddha-şi au venit şi au plecat şi au ţinut prelegeri în acest loc, dar furnica a rămas tot acolo ca o furnică, n-a putut să meargă mai sus de nivelul de furnică. Este la fel ca povestea pe care am auzit-o despre Sariputra, că fusese un şarpe veninos. Este prima dată când am auzit această poveste, noi credeam că el a avut un nivel al eticii foarte înalt în vieţile lui trecute şi acesta a fost motivul pentru care ajunsese unul din cei zece discipoli eminenţi ai lui Buddha. N-am fi crezut niciodată că el fusese un şarpe veninos. Ca şarpe, el a avut o afinitate foarte bună cu Shakyamuni care l-a salvat după ce a ajuns un Buddha. De ce a fost un şarpe pentru atâta timp, mii de milioane de ani? După cum spun scripturile, a fost din cauză că inima lui nu era deschisă şi în felul acesta el a rămas un şarpe pentru sute de mii de ani. În momentul în care ne deschidem inima, atunci nu mai avem deloc obstacole karmice.
Când noi venim să urmăm Maestrul iluminat şi să învăţăm de la El, înseamnă că în inima noastră noi suntem pregătiţi să lăsăm deoparte toate ideile de rău, ataşamentul şi legăturile faţă de această lume pe care le-am acumulat de-a lungul multor vieţi. În momentul în care aceste zone au fost netezite, atunci depozitele karmice din vieţile trecute sunt şterse, numai atunci noi vom fi capabili să venim mai aproape de Sfinţi şi să vedem Lumina şi să auzim Sunetul Sinelui Adevărat, Sunetul din interior.
Transcende binele şi răul, concentrează-te în interior ca să atingi Iluminarea
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hong Kong, 26 iunie 1993
Natura noastră dumnezeiască este extraordinară şi infinită. Noi trebuie să o dezvoltăm şi să o recunoaştem în fiecare zi, decât să fim satisfăcuţi cu puţină iluminare, aceasta nu este suficientă, cu siguranţă!
Voi trebuie să meditaţi mai mult! Altfel, veţi face totul fără desăvârşire şi de asemenea, veţi avea o stare a minţii inconfortabilă. Dacă meditaţi foarte mult, atunci veţi privi lucrurile cu voie bună şi sunteţi mult mai relaxaţi mental. Aşa este? (Da!)
Meditaţia nu înseamnă doar să stai cu picioarele încrucişate, trebuie să te concentrezi în interior cu sinceritate şi să-ţi pui toată atenţia acolo, să faci abstracţie de treburile lumeşti. Dacă vom putea să fim în această stare 24 de ore pe zi, atunci aura noastră va deveni foarte confortabilă, vom privi totul cu voie bună şi nu ne gândim prea mult la toate.
Să nu credeţi că este suficient să fii iluminat, uitaţi-vă la Buddha Shakyamuni de exemplu, după ce a fost iluminat, El a continuat să mediteze în fiecare zi ca să devină şi mai iluminat. Natura noastră dumnezeiască nu este limitată, deci să nu fiţi prea bucuroşi dacă vedeţi o stea sau luna. Să nu credeţi că este suficient să vedeţi Lumina din interior sau lumea lui Amitabha sau Raiul, în fiecare zi. Natura noastră dumnezeiască este extraordinară şi infinită, noi trebuie să o dezvoltăm şi să o recunoaştem în fiecare zi, decât să fim satisfăcuţi cu o iluminare mică, aceasta nu este suficientă, cu siguranţă!
Mergi dincolo de vorbe şi ridică-te spre înălţimi şi mai mari
Unii practicieni spirituali nu sunt foarte cultivaţi sau chiar nu meditează deloc, şi atunci se plâng că viaţa lor nu este confortabilă. Când viaţa noastră nu este confortabilă, atunci trebuie să medităm mai mult! Numai prin meditaţie viaţa noastră poate să devină mai plăcută, altfel noi suntem înghiţiţi de atmosfera rea a lumii, atunci cum putem să găsim uşurinţă în asemenea circumstanţe?
Deci este mai bine să ignoraţi aceste lucruri fără sens şi nesemnificative. Cu cât ştiţi mai puţin despre lume, cu atât mai bine pentru voi. Nu vă gândiţi la lucrurile nesemnificative, noi vrem să ascendem şi să transcendem, numai atunci putem să practicăm în linişte şi să atingem iluminarea înaltă şi să avem rezultate în meditaţia noastră şi motivaţie. Altfel, dacă ne facem griji despre aceste fleacuri toată ziua, va fi foarte dificil pentru noi să medităm cu concentrare. Dacă staţi acolo şi vă luptaţi mereu cu gândurile haotice şi neliniştitoare care apar tot timpul, atunci cum să poţi să stai în linişte completă?
Cel mai bine pentru noi este să ne ridicăm cât mai sus şi să ascendem, să trecem dincolo de bârfa acestei lumi. De aceea eu mă schimb mereu în multe aspecte, ca să vă fac să înţelegeţi această lecţie, voi trebuie să învăţaţi foarte repede şi să nu vă blocaţi în aceste lucruri mărunte, nefolositoare, nesemnificative din viaţa voastră.
Nu vă lăsaţi prinşi de spinii mici
De fiecare dată când suntem supăraţi sau vrem să criticăm, devenim foarte limitaţi în înţelegere şi nu ne simţim confortabili deloc. Este ca atunci când hainele voastre sunt agăţate de spinii mici din copaci şi nu poţi să treci mai departe decât dacă rupi spinul, nu contează cât de mic este. Deci n-ar trebui să ne gândim prea mult la vecinul nostru sau la Maestru sau la ce este bun sau rău în fiecare, numai atunci putem să medităm din toată inima. Dacă mai avem gunoi în inima noastră, atunci suntem opriţi acolo, vom fi împiedicaţi.
Ştiţi de ce voi progresaţi foarte repede în practica voastră? Pentru că eu mă schimb foarte mult şi nu puteţi să mă prindeţi din urmă niciodată. (Maestra şi audienţa râd) Nu sunteţi atât de rapizi ca să deveniţi ataşaţi sau să slujiţi sau să deveniţi dependenţi de o formă sau alta. Tot ce trebuie să faceţi este să urmaţi învăţătura mea ca să practicaţi, atunci veţi avea beneficii şi veţi progresa şi veţi fi fericiţi, plini de bucurie şi cu voie bună. Totuşi, ce fac eu este treaba mea personală, nu are nimic de-a face cu voi, este Puterea Maestrei, Puterea universală cea care vă ajută pe voi şi nu această persoană, nu sunt eu. Deci să nu vă faceţi griji despre ce fac eu personal şi mai ales să nu vă faceţi griji despre ce face vecinul vostru sau ceilalţi practicieni, bine sau rău. Desigur, dacă simţi că ei fac ceva rău şi nu mai poţi să treci cu vederea deloc, atunci poţi să vorbeşti cu ei, dar dacă nu ascultă, atunci uită totul, nu te gândi prea mult.
Câteodată, atunci când suntem supăraţi pe cineva, medităm bine? (Nu!) Cu cât încerci să-l uiţi, cu atât mai mult figura lui dezgustătoare va apare în faţa ta, (râsete) ca şi cum te uiţi la televizor. Totuşi, televizorul este simplu de închis, dar imaginea lui nu poate fi controlată şi vă apare mereu în faţa ochiului minţii, este chiar intolerabil!!
Deci să încercaţi să nu daţi atenţie prea mult la ce fac alţii, bine sau rău. Pe cele mari să le faceţi mici şi pe cele mici să le lăsaţi să devină un nimic, încercaţi tot ce puteţi să-i iertaţi şi să fiţi înţelegători faţă de ceilalţi. Cu cât iertăm şi suntem mai înţelegători, cu atât va fi mai bine pentru noi, să nu fiţi supăraţi pe oameni. Dacă suntem supăraţi pentru multă vreme, atunci apare cancerul în corpul nostru, voi ştiţi că supărarea este cea mai nocivă emoţie la nivelul corpului.
Alungă supărarea ca să fie bine pentru tine şi pentru ceilalţi
Atunci când sunteţi foarte supăraţi, să încercaţi tot ce puteţi ca să reduceţi din supărare, încercaţi să o faceţi să fie un nimic, mai târziu râzi şi uită totul, este mai bine pentru noi în felul acesta. Noi ne putem controla emoţiile, nu că nu le putem controla, pentru că dacă le putem controla, atunci este foarte bine pentru noi.
Eu am încercat aşa, la fel cum reglăm volumul sunetului spre mai tare sau mai încet, tot aşa putem să reglăm şi supărarea, este la latitudinea noastră. Dacă vom face supărarea şi mai mare, atunci vom fi într-o pasă rea toată ziua şi este foarte nociv pentru ceilalţi. Dar dacă o diminuăm puţin, mai târziu va fi ca şi cum nu s-a întâmplat nimic, este bine pentru noi şi pentru ceilalţi, de asemenea.