Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Centrul Hsihu, Formosa – 17 iunie 1990
(original în limba chineză)
Unul din descendenţii lui Abraham era Iacob, care a avut mai mulţi moştenitori. Când ţara lui, Israel, a fost dată unuia din descendenţii lui, ţara a devenit foarte mare, faimoasă, puternică şi bogată. La vremea respectivă mai era o ţară numită Egipt şi egiptenii au început să se teamă de israelieni, ca urmare noul rege încoronat al Egiptului a decis că trebuie să se ocupe de Israel înainte să fie prea târziu. El a dorit să-i atace înainte ca ei să înceapă vreo luptă împotriva ţării lui.
Deci regele i-a luat pe toţi israelienii să fie sclavii lui şi a trimis mulţi stăpânitori violenţi ca să-i supravegheze cu asprime pe aceşti sclavi. În fiecare zi sclavii erau forţaţi să construiască case şi palate din piatră, pentru rege şi familia regală. Ei trebuiau să muncească de dimineaţa şi până seara şi nu puteau să se odihnească. Deşi munceau foarte mult, totuşi aveau copii mulţi. Deci! Era ceva ciudat! Atunci regele egiptean a început să se teamă şi a dat un ordin: „Să adunaţi toţi băieţii israelieni nou-născuţi şi să-i aruncaţi în Nil ca să se înece.”
Naşterea lui Moise
La vremea respectivă, era o femeie israeliană pe nume Joahebed, care abia născuse un băiat. Ea mai avea deja doi copii, un băiat pe nume Aaron şi o fetiţă mică pe nume Miriam. Când femeia a văzut că noul-născut era un băiat, a început să-şi facă griji pentru viaţa lui, deci şi-a luat copilul şi l-a ascuns într-o casă mică timp de trei luni. Totuşi, copilul nu putea să stea în casă tot timpul şi să fie un nou-născut tot timpul. Ce o să facă ea atunci când copilul va creşte mare şi o să alerge peste tot?
Deci ea s-a tot gândit la această problemă şi i-a venit o idee. Ea a găsit un coş şi l-a îmbrăcat pe la exterior cu răşină foarte atent astfel încât coşul să nu se scufunde atunci când este pus pe apă. A făcut din coş o barcă mică şi şi-a pus copilul în barcă. Apoi a dus coşul pe malul râului şi l-a ascuns în stufărişul înalt şi a lăsat-o pe fata ei să fie atentă la coş pentru că ştia că fata regelui va veni ca să facă baie acolo.
Aşa cum s-a aşteptat, când prinţesa a venit ca să facă baie, ea a văzut coşul. Când l-a ridicat şi a deschis coşul, a văzut copilul acolo, oh! Era un băieţel nou-născut foarte frumos, ea nu mai văzuse niciodată înainte un bebe aşa frumos. Deşi ştia că este un copil israelian, ea l-a plăcut foarte mult şi s-a întâmplat atunci că ea nu avea nici un copil, deci a luat copilul acasă ca să-l crească. Ea l-a numit Moise. Atunci când a găsit copilul, ea a văzut-o şi pe Miriam de asemenea, fata acelei femei. Miriam s-a dus la prinţesă şi i-a spus: „Am să găsesc o femeie care să aibă grijă de el.” Prinţesa a fost foarte fericită şi desigur că fata s-a dus la mama ei şi a adus-o ca să aibă grijă de copil. Minunat! (Maestra râde) Era foarte convenabil.
Deci Moise a crescut în palat, a învăţat tot ce se putea învăţa acolo şi a învăţat şi de la egipteni foarte bine. Pas cu pas, el a crescut mare şi a devenit o persoană care avea maniere foarte bune şi era foarte frumos, înalt şi mare. Totuşi, într-o zi el a aflat că de fapt era un israelian. Când a văzut că conaţionalii lui erau trataţi atât de aspru de către egipteni în fiecare zi, el a fost foarte supărat.
Într-o zi, el a văzut un soldat egiptean cum bătea un muncitor israelian şi îl trata foarte violent. Când soldatul aproape că l-a omorât din bătaie pe muncitor, Moise nu s-a putut abţine să nu se ia la luptă cu soldatul şi la final l-a omorât. Oh! Moise era în pericol acum, şi îi era frică că regele o să-i facă probleme. Deci el a fugit în deşert şi a devenit un păstor. Apoi s-a căsătorit cu fata unui păstor şi a avut grijă şi de oile socrului său.
Mesagerul ales de Dumnezeu
Într-o zi, în timp ce avea grijă de oi, el a văzut o flacără care ardea continuu într-un tufiş, deşi era ciudat că tufişul nu era ars deloc. El a fost curios despre aceasta şi s-a dus mai aproape ca să se uite ce este. Atunci o voce i-a spus: „Nu te apropia! Descalţă-te! Acum stai pe pământul sfânt!” După ce a auzit acestea, lui Moise i s-a făcut frică, tremurând, el s-a dat înapoi cu câţiva paşi şi şi-a scos încălţămintea. Atunci vocea i-a spus din nou: „Eu sunt Dumnezeul pe care strămoşii tăi l-au slujit foarte des. Din moment ce văd că israelienii suferă foarte mult, eu te-am ales pe tine să fii servitorul meu. Mergi în Egipt şi eliberează-i pe israelieni şi să-i aduci aici ca să mă vadă pe mine.”
Moise i-a răspuns cu ezitare: „Ce aş putea să le spun? Ce pot să fac? Ei nu vor asculta de mine. Te rog să alegi pe altcineva!” Dumnezeu a spus: „Nu. Eu te-am ales pe tine. Găseşte-l pe fratele tău Aaron, el o să vorbească pentru tine.” (El era mult mai elocvent.) „Totuşi, eu am să-ţi dau un limbaj diferit.” (însemna curentul sunetului). „Limba aceasta, sunetul acesta special, îţi va da puteri magice extraordinare şi vei fi capabil să faci orice cu el.” Ce vroia Dumnezeu să spună era că El putea să facă absolut orice cu acesta şi nu era nimic pe care El să nu fie capabil să-l facă.
Atunci Moise şi fratele lui, Aaron s-au dus la regele Egiptului şi i-au spus: „Noi îţi cerem ceva. Dumnezeul nostru a spus că tu să laşi oameni noştri să plece în deşert şi să le oferi o petrecere de adio.” Atunci regele egiptean a răspuns: „Eu nu-l cunosc pe Dumnezeul vostru, ce are de-a face Dumnezeul vostru cu mine? La ce-mi foloseşte El? Nu-i voi lăsa pe israelieni să plece.”
Regele s-a supărat şi mai mult, fără nici un motiv. A dat un ordin ca începând din ziua respectivă mai departe, israelienilor să nu li se mai dea nici un fel de paie, ei foloseau paiele ca să fie amestecate cu lut ca să facă cărămizi. De aceea regele a dat un ordin ca israelienilor să nu li se mai dea paie deloc, în schimb i-a forţat să găsească paiele singuri şi totuşi le cerea să facă acelaşi număr de cărămizi ca şi înainte. Deci el le-a creat probleme în mod intenţionat.
Moise a fost foarte dezamăgit, i-a cerut lui Dumnezeu să-l ajute. Atunci Dumnezeu a spus: „Aşteaptă puţin şi vei vedea ce am să-i fac regelui egiptean care este tare de cap. Am să-i aduc la cunoştinţă că Eu sunt Dumnezeu şi am să-l fac să le dea drumul copiilor mei. Acum mergi să te întâlneşti cu regele egiptean şi spune-i că dacă nu le dă drumul copiilor mei, atunci am să aduc multe dezastre peste Egipt şi poporul egiptean.”
Atunci Moise şi fratele lui s-au dus la rege din nou. Regele le-a spus: „Ar trebui să-mi arăţi ce fel de puteri magice ai ca să mă convingi să cred în tine.” Atunci Moise sau fratele lui a aruncat o nuia la pământ şi atunci nuiaua a devenit un şarpe. Ei au crezut că aceasta va fi suficient, dar unii vrăjitori egipteni puteau să facă la fel. Deci regele a râs de ei şi le-a spus la revedere. (Maestra şi audienţa râd) I-a condus afară pe amândoi.
Un rege încăpăţânat
Atunci Dumnezeu s-a supărat. Pentru că El spusese că o să facă tot felul de dezastre, atunci tot felul de lucruri teribile au început să se întâmple. De fiecare dată când era gata să se producă un dezastru, Dumnezeu îl avertiza pe regele egiptean. Totuşi, el nu asculta niciodată de Dumnezeu şi nici nu credea în Dumnezeu, pentru că el credea într-un alt zeu al războiului.
Mai întâi apa Nilului a devenit ca sângele, roşie, murdară şi mirosea foarte urât. Atunci toţi peştii din râu au murit, deci însemna că apa devenise otrăvitoare. La o săptămână după aceea, broaştele săreau peste tot prin ţară, deci regele i-a cerut lui Moise să ia înapoi broaştele. După ce Moise a îndepărtat broaştele, regele tot nu le-a dat drumul sclavilor israelieni. Ca urmare, mai târziu, Dumnezeu a trimis multe insecte ca să le mănânce recoltele şi să le distrugă totul, erau insecte, muşte şi recolte stricate peste tot, cu excepţia acolo unde stăteau israelienii.
Atunci, regele a plâns şi a spus: „În regulă! În regulă! Puteţi să plecaţi!” Atunci şi insectele au dispărut. Totuşi, regele şi-a retras promisiunea şi a spus că tot nu puteau să plece, el îi înşela pe israelieni mereu în felul acesta. Oamenii de rând au capricii mereu în felul acesta. Deci Dumnezeu a trimis un alt dezastru. De data aceasta multe vaci, oi şi alte animale au murit din epidemie, toate animalele au murit cu excepţia celor care se aflau acolo unde trăiau israelienii. Totuşi, regele egiptean insista mai departe şi nu dorea să-i lase pe israelieni să plece.
Atunci a venit un alt dezastru. Dumnezeu a făcut ca toţi oamenii din ţară să facă furunculi dureroşi şi infectaţi peste tot pe corpul lor. Chiar şi vrăjitorii aveau furunculi. Totuşi, regele tot nu-i lăsa pe israelieni să plece. Oh! Regele acesta era teribil cu adevărat, nu ştiu din ce era făcut capul lui, dar cred că capul lui era mai tare decât cel al iniţiaţilor noştri. (audienţa râde) Din fericire, el nu a venit ca să ceară iniţierea. (audienţa râde) Ce-am fi putut să facem cu el atunci?
Atunci Moise şi fratele lui s-au dus ca să-l vadă pe rege din nou. Ei i-au spus regelui egiptean: „Acum vezi care este puterea lui Dumnezeu. Dacă nu asculţi de instrucţiunile Lui şi să-i laşi pe israelieni să plece, atunci vor veni dezastre şi mai mari peste ţara ta.” Moise i-a spus regelui: „Mâine va fi un taifun!”
Şi aşa a fost! Oamenii nu au văzut niciodată un astfel de taifun. În regulă! A distrus totul şi a omorât toate animalele. Desigur că nimic nu s-a întâmplat acolo unde locuiau israelienii. Imediat după aceasta, au apărut multe lăcuste peste tot prin ţară, cu excepţia locurilor unde stăteau israelienii, desigur. Lăcustele au mâncat totul şi au mâncat toate plantele verzi. Soarele nu a răsărit pentru trei zile consecutiv, peste tot se făcuse foarte, foarte întuneric, cu excepţia acolo unde locuiau israelienii. (Maestra şi audienţa râd) Poate că israelienii erau iniţiaţi, s-ar putea să fie aşa.
Atunci regelui a început să i se facă frică. Totuşi, el vroia să se mai târguiască cu Dumnezeu şi nu vroia să lase liberi sclavii israelieni. În regulă! El era foarte ciudat. Cum putea o persoană ca aceasta să ajungă rege? Chiar în astfel de momente şi tot nu dorea să-i lase să plece pe israelieni. Atunci s-a întâmplat ceva şi mai înfricoşător. Într-o singură noapte, toţii fii cei mai mari din toate familiile au murit dintr-o dată, inclusiv prinţul cel mai mare care n-a putut scăpa chiar dacă era hărăzit cu noroc. Aceasta s-a întâmplat şi cu fii cei mari ai sclavilor egipteni din clasa cea mai inferioară. Desigur că israelienii nu au fost afectaţi deloc.
În ziua următoare, egiptenii abia au aşteptat ca să-i alunge pe israelieni, pentru că nu mai puteau suporta şi nu mai puteau să facă nimic. Ceea ce se întâmplase era deja prea mult pentru ei. Dacă îi mai ţineau pe israelieni fie şi o singură zi, atunci ar fi fost şi mai multe dezastre, deci le era frică. Nu numai că i-au alungat departe pe israelieni, dar le-au dat şi aur mult şi vase de argint, materiale bune pentru haine, haine bune şi mâncare bună, aşa după cum au cerut israelienii.
Totuşi, în momentul în care israelienii parcurseseră deja jumătate din distanţă, regele şi-a schimbat decizia şi a trimis armata să încerce să-i prindă din nou. Însă, atunci israelienii ajunsese deja la ocean. Nu era nici un drum în faţa lor şi în urma lor era armata Egiptului care îi urmărea. Deci lor li s-a făcut frică şi au început să plângă.
Atunci Moise a făcut semn cu mâna lui spre ocean şi atunci Dumnezeu a trimis un vânt de la est care a făcut ca dintr-o dată oceanul să se despartă în două. Israelienii au traversat repede dincolo de ocean. Când armata egipteană i-a urmărit şi a traversat oceanul la fel, oceanul s-a închis şi cu toţii au fost înecaţi. Ca urmare, israelienii au scăpat.
Stabilirea în deşert şi începutul unei vieţi noi
Israelienii nu mai erau sclavi deloc, ei aveau bani şi aveau mâncare. Când au ajuns în deşert, au început să cânte şi să danseze foarte fericiţi şi au dat o petrecere ca să-şi arate recunoştinţa lor faţă de Dumnezeu. Ei l-au slujit pe Dumnezeu, au cântat pentru multe zile şi au dansat tot timpul.
După o perioadă de timp, au uitat de viaţa lor mizerabilă din trecut şi au început să se plângă şi să spună că le lipseşte Egiptul. Au uitat de Dumnezeu, dar au început să se gândească la ceapă, peşte şi carne. Au spus: „Bine, peştele din Egipt avea un gust foarte bun, oh! Pepenii din Egipt erau foarte zemoşi. Ceapa din Egipt era delicioasă!” (Maestra râde) Lor le lipsea chiar şi ceapa. Pentru ei, ceapa era mult mai importantă decât Dumnezeu. Ei spuneau: „Oh, să nu uitaţi de castraveţii de acolo! Ce putem să mâncăm noi în deşert?” Din moment ce mâncase toată mâncarea, au început să se plângă.
Au uitat de funiile care i-au bătut înainte în Egipt, au uitat de inimile pline de violenţă ale egiptenilor. Ei au uitat chiar şi de timpul când au plâns, au asudat şi le-a curs sânge după ce erau bătuţi până la moarte şi oprimaţi. Acum nu se mai gândeau decât la mâncare şi băutură. Apoi au început să dea vina pe Moise şi fratele lui Aaron ca i-a adus în locul acesta izolat unde nu era nici un fel de mâncare. Desigur că aveau apă să bea, atunci când Dumnezeu i-a adus în deşert, El a produs apă în sălbăticie. Totuşi, israelienii nu au fost satisfăcuţi, s-au plâns: „Oh! Mai bine să murim în Egipt decât să murim de foame aici.”
Atunci când Dumnezeu le-a auzit plângerile, El i-a spus lui Moise: „Să le spui oamenilor tăi că Eu am să le dau tot ce-şi doresc, Eu le-am salvat vieţile, cum aş putea să nu le dau de mâncare acum? Să nu vă plângeţi prea mult. Azi am să le dau mâncare destulă. Mâine am să le dau pâine. În fiecare dimineaţă am să pregătesc mâncare pentru ei ca să se hrănească, dar vinerea am să le dau cantitate dublă pentru că am să fac o pauză sâmbăta şi nici voi nu trebuie să munciţi în ziua aceea.” Atunci Moise le-a transmis oamenilor mesajul de la Dumnezeu.
În noaptea aceea, Dumnezeu le-a dat cu adevărat foarte mult de mâncare, din ziua aceea, în fiecare dimineaţă apărea pentru ei pâine şi tot felul de alte mâncăruri. Deci ei trăiau mai departe aşa, nu mureau de foame şi nici nu trebuia să muncească. Totuşi, au dat peste o altă problemă. Din moment ce soarele era foarte fierbinte, nu aveau apă suficientă, deci au început să se plângă din nou. După ce a auzit aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Să mergi în locul acela şi să atingi piatra aceea cu toiagul tău de mers. Atunci o să iasă apă de acolo.” Aşa cum se aşteptau, a început să iasă apă, şi era apă suficientă, indiferent cât de mult consumau ei, deci nu mai era nici o problemă. Autorul acestei poveşti a scris: „Ei nu ar fi trebuit să-l pună la încercare pe Dumnezeu.!” Chiar dacă au făcut-o, Dumnezeu i-a iertat şi le-a dat mâncare şi apă de băut pentru 40 de ani, El a avut grijă de ei în felul acesta în fiecare zi. El le-a dat mâncare să mănânce şi tot ce au cerut ei, pentru că El a dorit ca ei să creadă în El. Pas cu pas, El i-a învăţat să aibă credinţă în El, ca să nu mai aibă nici un fel de probleme.
Nu ştiu de ce Dumnezeu i-a plăcut pe israelieni în felul acesta şi a avut atât de multă răbdare? El le-a dat mâncare să mănânce pentru 40 de ani şi i-a învăţat pas cu pas să aibă credinţă în El. Totuşi, credeţi că ei aveau credinţă? (cineva a răspuns că ar fi avut) Câte zile ar fi avut credinţă? În regulă, dacă au avut credinţă sau nu, am să vă povestesc data viitoare.
Dacă avem credinţă în Dumnezeu, atunci avem de toate. Oamenii ne dau de mâncare aşa dintr-o dată, vin să vorbească cu noi şi să ne rezolve problemele şi dificultăţile noastre. Toate acestea vor fi aranjate de Dumnezeu. Dacă avem credinţă cu adevărat în Dumnezeu, atunci El va avea grijă de toate pentru noi, nu contează dacă este un lucru mare sau este ceva mic, El va avea grijă cu adevărat.
Mila lui Dumnezeu este infinită
Altfel, cum putem noi să avem grijă de noi? De unde venim noi? Ştiţi de unde? Sau nu ştiţi nimic?! Voi nu ştiţi nici unde o să vă reîntoarceţi, unele persoane ştiu, unele nu ştiu. Cei care practică mai mult şi au atins un nivel înalt, ei ştiu. Cei care nu practică mult nu ştiu, dar au unele idei despre aceasta şi ştiu că ar trebui să fie un loc sigur pentru ei unde să meargă. Acum noi ne-am cerut iertare şi am fost salvaţi, chiar dacă am făcut ceva rău în trecut, nu mai este o problemă, pentru că atunci noi eram ignoranţi. Acum suntem iluminaţi şi ştim că ar trebui să ne cerem iertare, deci Dumnezeu o să ne ierte şi o să ne ajute.
Deşi erau foarte mulţi israelieni, Dumnezeu a avut grijă de toată ţara pentru 40 de ani. Şi era chiar în deşert şi totuşi Dumnezeu a avut grijă de ei, să nu mai vorbim de situaţia când locuiau într-un oraş. Atunci de ce El nu ar avea grijă şi de noi? Este pentru faptul că situaţia noastră nu este urgentă şi noi putem să avem grijă de noi, deci Dumnezeu nu trebuie să-şi pună mâna aici. Dar El a avut grijă de noi în tăcere, dacă nu ar fi făcut-o, atunci noi nu am fi fost în viaţă. Chiar şi oamenii de rând care nu cred prea mult în Dumnezeu şi ocazional au dificultăţi şi îi cer ajutorul lui Dumnezeu, El îi va ajuta şi o va face pentru un timp foarte lung. Totuşi, mai târziu noi uităm şi începem să ne plângem din nou, atunci o să avem dificultăţi din nou.
Motivul pentru care uneori noi avem dificultăţi este acela că Dumnezeu vrea să ne aducă aminte să-l căutăm pe El în interiorul nostru: „Va fi în regulă dacă îmi cereţi numai Mie. De ce nu mă chemaţi pe Mine?” El lasă ca situaţiile să se dezvolte şi ne lasă să avem parte de dificultăţi până când nu ne mai putem baza pe nimic, atunci când nici medicii nu ne mai pot vindeca şi rudele şi prietenii noştri nu ne mai pot ajuta, numai atunci, în acel moment, noi vom îngenunchea în faţa lui Dumnezeu şi vom cere. El ne aşteaptă! El are foarte multe cadouri (Maestra râde) şi o să ni le dea pe toate oricând, dar păcatul mare este acela că multe persoane nu cred în El.
O singură persoană practică şi multe generaţii sunt binecuvântate
De ce Dumnezeu a avut grijă aşa de bine de israelieni? A fost din cauză că strămoşii lor au practicat spiritual şi au crezut în Dumnezeu. Israelienii era descendenţii lui Noe, vă aduceţi aminte că în povestea despre Noe şi Abraham, Dumnezeu le-a promis să aibă grijă de descendenţii lor. De aceea noi spunem că o singură persoană practică şi cinci, şase, şapte, opt sau o sută de generaţii vor fi eliberate. Dumnezeu va avea grijă de multe din generaţiile noastre, nu numai aceasta.
De aceea chiar dacă israelienii nu practicau spiritual, nici măcar nu erau vegetarieni şi învăţau despre Dumnezeu puţin, apoi mergeau la pescuit puţin, totuşi Dumnezeu a avut grijă mai departe de ei. Dumnezeu este foarte milos! Dacă tatăl vostru crede în El, atunci El va avea grijă de voi şi copiii voştri, pentru că El este foarte milos şi generos. El ne dă lucruri la nesfârşit. Numai atunci când noi îi refuzăm cu adevărat iubirea Lui, atunci nici El nu ne mai poate ajuta. Din cauza acestor povestiri, israelienii au crezut în Dumnezeu foarte mult. De fiecare dată când Dumnezeu le apărea, El le aducea aminte: „Eu sunt Dumnezeul venerat de strămoşii voştri!” Aceasta însemna Maestrul din interior sau puterea iubirii lui Dumnezeu. Din moment ce Dumnezeu a promis să aibă grijă de cinci sau şase generaţii de descendenţi, El a continuat să o facă.
Dar mai târziu, descendenţii s-au degradat din ce în ce mai mult cu fapte excesive şi de neiertat, deci meritele lor şi puterea iubirii a diminuat foarte mult şi pas cu pas a dispărut. Într-o zi a apărut o altă persoană care practica bine din ţara lor şi le-a adus aminte din nou să creadă în Dumnezeu şi să se conecteze la Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a promis să aibă grijă de ei din nou. Altfel, de ce Dumnezeu îi iubea pe israelieni foarte mult? Era din cauza lui Noe, a lui Abraham şi a soţiei lui care l-au slujit pe Dumnezeu, deci fii lui, nepoţii lui şi generaţiile de mai târziu au avut beneficii de asemenea.
De aceea se spune că: „dacă unul practică spiritual, atunci cele nouă generaţii ale lui vor merge în rai.” Aceste poveşti nu sunt din domeniul obişnuitului, chiar şi israelienii ştiau de ele. Deşi israelienii nu au avut un Maestru, ei au continuat să creadă în Dumnezeu din cauza acestor poveşti, era numai faptul că ei nu puteau să comunice cu Dumnezeu. Dacă ar fi găsit Maestrul şi metoda, atunci cu siguranţă că ar fi fost capabili, dar nu toţi din ţară ar fi putut.
Chiar până acum, evreii sunt răspândiţi mai departe în multe ţări şi nu toate ţările îi primesc cu bine. Aceasta din cauză că ei nu au fost capabili să comunice cu Dumnezeu. În afară de aceasta, ei au făcut multe fapte urâte şi au omorât foarte mult, ceea ce nu este în acord cu legea lui Dumnezeu. Deci meritele lor au fost diminuate foarte mult, Dumnezeu nu mai are grijă de ei acum foarte mult. În afară de a le da foarte mulţi bani, El nu le mai dă şi alte lucruri. Dumnezeu a spus că din moment ce ei au făcut multe lucruri rele, ei nu vor putea să aibă ţara lor pentru un timp foarte lung şi vor ajunge o rasă rătăcitoare.
Lucrul acesta s-a întâmplat cu adevărat şi a fost consemnat în Biblie. Dacă evreii ar putea să-l afle din nou pe Dumnezeu la fel ca strămoşii lor, Abraham şi Noe, atunci cu siguranţă că ei şi-ar recuceri poziţia lor şi reputaţia pentru ţara lor.
Cei care cred cu adevărat în Dumnezeu sunt rari
Majoritatea dintre noi nu au învăţat să creadă în Dumnezeu, de aceea noi avem multe probleme. Uneori noi spunem că noi credem în Dumnezeu, dar nu credem. Este la fel ca atunci când spuneţi că voi credeţi în mine, dar de fapt nu credeţi. Câţi credeţi în mine? Foarte puţini! Atunci când sunteţi testaţi puţin, atunci sunteţi diferiţi. Dacă eu am să vă testez personal, atunci veţi fi şi mai diferiţi. Atunci când vă cert, câţi sunteţi fericiţi? Ridicaţi mâna şi lăsaţi-mă să văd. În regulă! Numai două sau trei persoane, este bine că sunteţi cinstiţi. Vă admir pentru că aveţi acest merit, că sunteţi sinceri faţă de ceilalţi şi nu-i înşelaţi. Numai cei care sunt fericiţi cu adevărat au ridicat mâna. (Maestra râde)
Au fost poate cinci, şase, şapte sau opt, cât priveşte pe ceilalţi, puteţi să vă supăraţi, dar să nu fiţi supăraţi pentru mult timp. (râsete) Cu cât sunteţi supăraţi mai mult, cu atât mai puţine merite veţi avea. Să vă aduceţi aminte să vă cereţi iertare după ce vă calmaţi, bine? Oamenii de rând pot să vă bată şi să vă certe, dar eu nu pot să o fac, de ce? Uneori gangsterii nu au nimic de-a face cu voi, dar atunci când vă văd, vă iau la bătaie şi voi nu aveţi curajul să le faceţi nimic şi nu aveţi curajul să vă supăraţi, în schimb îi rugaţi să nu vă ia viaţa. (râsete) Eu v-am salvat viaţa şi v-am învăţat multe lucruri, dar vă supăraţi pe mine dacă vă cert fie şi o singură dată. Aceasta este contradicţia cu fiinţele umane.
Deci voi spuneţi că voi credeţi în mine, dar nu credeţi în mine foarte mult şi nu credeţi în mine pentru mult timp. Credinţa voastră este foarte subţire. (Maestra râde), se rupe atunci când eu o ating. Este foarte greu să am grijă de credinţa voastră, de aceea voi ar trebui să aveţi grijă de ea. Cu cât aveţi mai multă credinţă, cu atât viaţa voastră devine mai confortabilă şi mai fericită. Atunci, când vă loviţi de vreo situaţie, credinţa voastră nu se va clinti, ceea ce este un stadiu foarte confortabil. Totuşi, ştiu că este greu să atingi stadiul acesta, deci eu trebuie să vă antrenez. Dumnezeu a avut grijă de israelieni şi le-a dat tot felul de mâncăruri pentru 40 de ani, dar ei tot au mai avut probleme. Mai târziu, Dumnezeu a trebuit să-i înveţe pas cu pas să creadă în El.