Select Page

Să creăm un sat spiritual

clip_image002_0015

Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Long Beach, CA, SUA, 28 decembrie 1996

Dumnezeu a luat vacanţă!

Dumnezeu poate să facă orice, dar nu o face pentru că noi trebuie să o facem. Dumnezeu nu este acolo ca să facă totul pentru noi, dacă noi nu vrem să o facem singuri. Noi trebuie să cerem, noi trebuie să dorim şi trebuie să ne creăm lumea noastră, trebuie să luăm treburile în mâinile noastre şi trebuie să realizăm Dumnezeul din interiorul nostru, energia aceea puternică pe care o avem. Noi trebuie să o dezvoltăm, să ne aducem aminte de ea, trebuie să ne folosim de ea, trebuie să mergem ca un Dumnezeu pe pământ. Atunci şi acolo noi vom realiza că noi suntem Dumnezeu. Altfel, Dumnezeu poate să facă totul, desigur, altfel nu ar fi Dumnezeu.

Dar de ce Dumnezeu să facă totul? Dumnezeu a creat deja tot universul pentru noi, a creat totul. Acum noi suntem în acest univers, deci este la latitudinea noastră să ne folosim de noi, să obţinem ceea ce ne dorim prin puterea credinţei noastre, puterea de dincolo de cunoaştere sau a cunoaşterii de sine, a realizării de sine. Pentru că Dumnezeu nu mai este de nici un folos, vă spun adevărul acum, El şi-a făcut munca Lui, bietul de El, acum are nevoie de odihnă, nu mai poate, are nevoie de odihnă, de o vacanţă. (Maestra şi audienţa râd) În realitate, dacă Dumnezeu ne dă totul fără ca noi să cerem, atunci de ce mai suntem aici? Cum putem să realizăm cât de puternici suntem? Deci este la latitudinea noastră să facem un Dumnezeu din noi, sau să faceţi ce vă doriţi voi, decizia vă aparţine.

Din nou vorbesc foarte mult, oh, Doamne, vorbesc ca la o predică. Voi ştiţi deja totul, dar vreţi să le auziţi din nou şi din nou, acelaşi lucru, aşa cum, de exemplu, mâncaţi orez în fiecare zi. Chinezii, de aceea au forma ochilor ca bobul de orez, alungit, (râsete). Americanii mănâncă pâine în fiecare zi, germanii mănâncă cartofi, nu în fiecare zi dar destul de des, hrană consistentă, acesta este un exemplu. Deci probabil că voi vreţi să auziţi despre Dumnezeu în fiecare zi, să auziţi este plăcut, dar trebuie să vă folosească la ceva. Doamne, este atât de dificil să ajungi un Dumnezeu. Da, dar de ce nu? Aţi vrea să deveniţi altceva?

Acum, cu toţii, fiecare biblie, fiecare scriptură, fiecare religie, a declarat că voi sunteţi copiii lui Dumnezeu, deci ce altceva vreţi să fiţi? De ce renegaţi lucrul acesta? Este din cauza minţii, a creierului, a obiceiurilor sociale, care ne fac să ne gândim că noi suntem inferiori, că suntem slabi, şi nici măcar nu putem să credem că Dumnezeu ne va binecuvânta cu toate. Cereţi orice şi le veţi avea, dar voi nu aveţi curajul. Majoritatea oamenilor nu au curajul să viseze că Dumnezeu o să vă dea asta, o să vă dea cealaltă. De ce nu? De aceea Bătrânul este acolo! Dar multă lume nu-i cere nimic, deci El şi-a luat vacanţă, ca de Crăciun de exemplu. Dumnezeu este în interiorul vostru, voi sunteţi Dumnezeu.

Problema este credinţa noastră foarte slabă

Fiecare prelegere se rezumă la aceeaşi temă, este singurul lucru de care trebuie să-ţi aduci aminte: să-ţi aminteşti de Sinele tău, să-ţi aminteşti că eşti puternic, să-ţi aminteşti că tu poţi să creezi tot ce-ţi doreşti, cu puterea credinţei tale, cu puterea realizării de sine. Însă, uneori, din cauză că noi suntem obişnuiţi să avem mai puţin, nu avem curajul să credem că putem avea asta şi asta, dar este în regulă, este în regulă şi aşa, pentru că noi nu trebuie să avem prea multe, la fel, nu trebuie să fim milionari, să fim bogaţi sau aşa ceva, dar este posibil!

Este posibil chiar şi cu cunoaşterea spirituală, să ajungi orice îţi doreşti, să ai orice îţi doreşti, cu menţiunea că le vrei foarte mult şi că ştii că le vei avea. Majoritatea timpului voi spuneţi: „Bine, nu cred că am să le obţin, dar totuşi am să-i cer Lui.” Însă, aceasta ne previne pe noi să avem ce ne dorim, pentru că noi deja ne aşteptăm că Bătrânul nu ne va da. Dar şi aşa este în regulă, pentru că dacă aveţi destul ca să mâncaţi şi destule haine ca să purtaţi, atunci este în regulă. Nu trebuie să vă doriţi prea multe, este în regulă şi aşa. Dar nu este imposibil, eu vreau să vă spun lucrul acesta.

Multe persoane v-au dovedit deja, numai prin puterea minţii, singură, ei pot să mute obiecte, pot să meargă prin foc, pot să meargă pe apă, pot să înfigă un cuţit în capul lor, de la o ureche la alta, şi nimic nu se întâmplă, nici măcar o picătură de sânge nu va curge. Doar cu puterea minţii, cu puterea astrală, singură, şi voi puteţi deja să faceţi aceste lucruri. Ei spun că America este ţara oportunităţilor, poate că este adevărat. Americanii au o voinţă puternică, ei cred că pot să facă, ei cer tot timpul, mai bine şi mai bine, ei nu ezită sau nu le este ruşine să ceară, de la oricine sau chiar de la Dumnezeu, să le îndeplinească visele. În felul acesta ar trebui noi să o facem, deci să nu încercaţi să fugiţi de acasă, să vă refugiaţi undeva sau să vă retrageţi undeva doar cu Maestrul, pentru că voi sunteţi maestrul. Voi aveţi Maestrul în interiorul vostru, care este diferenţa dintre noi? Poate că IQ-ul vostru este mai mare decât al meu, cine ştie?

A fost un film american cu John Travolta, nu-i mai ştiu titlul, dar filmul descria un om care avea puterea de a mişca obiectele, şi la fel, puterea de a cunoaşte unele evenimente care se petreceau în locuri îndepărtate, şi putea să prezică sau putea să citească mesajele de la ceilalţi oameni, din aer. Şi multe persoane, chiar dacă au văzut lucrul acesta, tot nu credeau, nu credeau că era vorba doar de puterea de concentrare a minţii, şi atunci au vrut să-i opereze creierul ca să afle, pentru ştiinţă, ce era diferit în creierul lui, între el şi ceilalţi, aşa numiţii oameni obişnuiţi.

Nu este nici o diferenţă, ei pot să opereze până când toţi nervii sunt tăiaţi în mii, bilioane de bucăţi, nu vor găsi nici o diferenţă. Este o diferenţă foarte mică de la om la om, dar nu este nici o diferenţă atunci când îţi concentrezi mintea. Nu este decât puterea de concentrare. Dacă operezi creierul fizic nu este o diferenţă prea mare. Deci ajunge să fie chiar periculos să fii talentat, să te mândreşti cu puterea supranaturală. Vă aduceţi aminte? De aceea eu v-am spus să nu le spuneţi la oameni despre rezultatele voastre, nu este foarte sigur, pentru că celelalte persoane nu sunt gata să audă aşa ceva, ei nu ştiu nimic dincolo de existenţa materială.

Mulţi cercetători nu cred decât în lucrurile pe care le pot atinge şi dovedi. De aceea, uneori, este dificil pentru genii să trăiască în această lume. Atât de multe genii au venit şi au plecat fără să fie remarcaţi, recunoscuţi, sau chiar au fost răniţi de societate pentru că oamenii erau foarte ignoranţi. Ei nu ştiau ce ştiau geniile, deci nu credeau, deci căutau să-i rănească, pe el sau pe ea, uneori ei doreau dovezi materiale până la limita în care îi răneau pe genii, pe fiinţa aceea spirituală sau talentată, pentru lucrul respectiv. Îmi aduc aminte că America are un geniu supranatural foarte faimos, Edgar Cayce, îl cunoaşteţi, nu?

Unele persoane nu au crezut că el are puterea de concentrare prin care să-şi părăsească corpul şi să se ducă în corpul altei persoane şi sau să se ducă să caute ceva în altă parte. Deci au încercat să facă un experiment pe el, i-au înfipt ace în unghiile din degete, ştiţi lucrul acesta sau nu? Bine, să-i citiţi cărţile, chiar şi eu ştiu, deşi sunt atât de ignorantă cu privire la cultura americană, totuşi ştiu. Ei i-au înfipt ace în unghii, ca să se asigure că el nu simţea nimic. Doamne, el nu a simţit nimic în timpul acela, dar când s-a trezit, atunci a simţit totul, bietul de el. Deci în felul acesta îi tratează societatea pe genii sau pe persoanele extraordinare, uneori. Nu doar pe timpul lui Iisus, dar aproape mereu oamenii fac lucruri ciudate, nu este nimic surprinzător. Pot să vă spun despre întâmplări ca aceasta şi din alte ţări, chiar acum, dar cred că este destul, nu trebuie să dezbatem prea mult asupra acestui aspect, este foarte deprimant.

În realitate, după cum o arată cercetarea şi după opinia mea, noi avem multă tehnologie avansată, medicină avansată, căi avansate prin care să oprim suferinţa din această lume chiar acum, chiar în acest minut! Nu trebuie să mai avem foamete, nu trebuie să mai avem suferinţă, boli, boli incurabile şi tot aşa. Noi suntem deja destul de avansaţi, noi am descoperit deja destule substanţe ca să combatem chiar şi cea mai fatală boală. Însă, uneori, întreaga societate nu vrea să o facă, doar ca să protejeze economia, cred că voi ştiţi mai bine ca mine.

Deci nu înseamnă că Dumnezeu nu ne dă de toate, nu înseamnă că Dumnezeu nu poate să facă imposibilul. Suntem noi, suntem noi cei care reprezentăm obstacolele, pentru că credinţa noastră este foarte slabă uneori, noi nu putem să credem că dacă Dumnezeu ne dă o cale prin care să vindecăm o boală, atunci ne va da şi căile prin care să susţinem sistemul medical şi să nu fie lăsat să falimenteze. Dacă Dumnezeu ne dă o cale prin care să avem energie gratis, curent electric gratis, atunci El ne va de asemenea şi căile prin care prin care să fie susţinută întreaga industrie şi să nu lase oamenii fără locuri de muncă. Ei vor găsi altceva de muncă, vor găsi altceva de făcut. Noi ar trebui să trăim o viaţă mai simplă şi cu cât mai puţine dorinţe, atunci nu mai trebuie să ne luptăm atât de mult, să muncim, să câştigăm bani, este un exemplu. Sunt multe genii care ne pot dovedi că este posibil şi aşa, că lumea poate deveni un paradis, chiar din punct de vedere material, într-o secundă.

Dar cred că este din cauza credinţei oamenilor din această lume, credinţă foarte slabă, atât de slabă că lor le este frică să profite de orice şansă. De exemplu, dacă toate persoanele bolnave ar fi vindecate aşa de uşor, atunci unde va ajunge sistemul medical? Este tema voastră celebră! Să vorbim doar despre sistemul de îngrijire a sănătăţii, oamenii au ajuns nebuni deja, să nu mai vorbim de medicina adevărată, de vindecarea reală a pacienţilor. Probabil că vorbesc prea mult acum, dar voi nu trebuie să mă credeţi pe mine. 

Eu am dreptul să spun ce doresc şi voi aveţi dreptul să credeţi ce vreţi voi să credeţi. Deci împreună avem dreptul să facem lucrurile în felul în care ne dorim. Eu spun ce cred eu, dar voi nu trebuie să credeţi în ce cred eu. Puteţi să credeţi sau să nu credeţi, este decizia voastră, sau puteţi să investigaţi despre ce spun eu, despre comentariile mele, şi atunci să aflaţi singuri dacă ceea ce spun este adevărat sau nu. Deci voi alegeţi, aveţi opţiuni. Cel puţin eu vă spun ceva şi voi aveţi şansa să o dovediţi, dacă este corect sau nu. Dacă nu v-aş spune, atunci poate că nu veţi şti niciodată că există asemenea lucruri, nici măcar nu aveţi şansa să vă măsuraţi coeficientul de inteligenţă, deci să cercetaţi şi singuri.

Dumnezeu ne-a dat deja totul!

Să nu daţi vina niciodată pe Dumnezeu, în rugăciune sau în vreo secundă din viaţa voastră, că Dumnezeu a creat atât de multă mizerie, că Dumnezeu nu ne dă medicamente, că Dumnezeu nu ne dă mâncare destulă, că Dumnezeu nu ne dă asta şi asta. Dumnezeu ne-a dat deja totul, cu mult timp în urmă. Însă, uneori, se întâmplă că multe persoane sunt în putere, dar ei opresc binecuvântarea, poate că este karma colectivă a planetei, care ajută ca obstacolele să se materializeze. Deci la fel, nu putem să dăm vina unii pe alţii, sau pe constituţie de exemplu, trebuie să vedem de-a lungul istoriei, poate că am făcut multe lucruri rele în trecut. 

Şi ce-i cu asta? Oricum, Dumnezeu le iartă, dacă Dumnezeu nu iartă, atunci El nu este Dumnezeu. Pentru El, nu există bun, nu există rău, nu există demon, nimic, numai pentru noi, copiii care învaţă, cei care fac greşeli, cei care învaţă din greşeli, cei care încearcă să facă din ei un Dumnezeu adevărat prin diferite experimente. Unele persoane reuşesc să facă din ei un Dumnezeu în câteva vieţi, prin a-şi aduce aminte că ei sunt Dumnezeu sau prin a alege calea corectă. Alte persoane se rostogolesc pe de-a lungul drumului şi le ia un timp mai lung, dar cu toţii sunt în procesul de a deveni, de a face un Dumnezeu din ei, mai devreme sau mai târziu, cu toţii vom realiza.

Eu am vrut să vă spun toate acestea ca voi să ştiţi că nimic nu este imposibil cu Dumnezeu. Chiar şi să faci un paradis din această lume, nu este imposibil. Dar din cauza noastră, a oamenilor, a obiceiurilor, a obiceiurilor noastre de a fi negativi, de a gândi negativ, de a ne aştepta la negativ şi să nu avem curajul să sperăm pentru ceva mai bun. Credinţa în Dumnezeu este foarte mică, deci nouă ne este frică mereu că dacă se întâmplă lucrul acesta, atunci o să ne pierdem serviciul, dacă avem curent electric gratis, atunci pierdem compania de curent electric, dacă vin medicamente gratis, atunci doctorii nu mai au de lucru şi sistemul medical nu mai are nimic de făcut, etc, etc. Nu se va întâmpla niciodată, noi vom avea alte căi de a munci, Dumnezeu va găsi o altă cale pentru noi. Şi pe deasupra, dacă nu ar trebui să plătim atât de mult pentru curentul electric, atunci nu ar fi trebuit să muncim atât de mult de la început, sunt atât de multe taxe şi multe altele de plătit.

Atât de multe lucruri, atât de multe invenţii, atât de multă cercetare, toate au arătat cu succes, că am putea să avem un paradis în orice minut ne dorim, doar dacă ne dorim. Însă, uneori noi alegem să trăim în mizerie. Este în regulă cu Dumnezeu, dar să nu daţi vina pe bietul Bătrân, asta este tot, pentru că nu este drept, este o injustiţie. El ne trimite genii mereu, ne trimite învăţători mereu, ne trimite prieteni buni mereu, care să ne aducă aminte de gloria din Rai şi să ne ajute să ne vindecăm, să fim bogaţi, să fim faimoşi, să fim frumoşi, să avem totul din abundenţă, să fim aşa cum ne place nouă să fim.

Nu că noi vrem să fim faimoşi, vrem să fim bogaţi, dar acesta este felul în care ar trebui să fim, în care am putea să fim. Numai că societatea întreagă, ca o constituţie, are legile ei, legile nescrise, care fac ca orice obstacol să fie posibil pentru fiecare suflet. Chiar şi pentru sufletele dezvoltate, şi ele trebuie să se lupte cu aceste instituţii, deci este dificil pentru noi. Dar nu vă mai gândiţi, voi mergeţi pe calea voastră, cred că voi sunteţi fericiţi şi ştiţi lucrul acesta. Acesta este secretul dintre noi, să nu le spuneţi şi la ceilalţi. Bine, puteţi să le spuneţi, dacă vreţi, dar atunci o să mă faceţi să fiu şi mai celebră şi atunci am şi mai multe probleme. În realitate, ca să vă spun adevărul, să fii maestru este cel mai rău serviciu pe care poţi să-l ai, să nu aplicaţi niciodată pentru acest serviciu, vă spun. (râsete) Puteţi, dacă vreţi, dar eu vă avertizez că nu este simplu, ah, Doamne! Nu pot să cred că există un asemenea serviciu! Nu ştiu cum ar fi să fii preşedinte, dar, oh, să fii un învăţător spiritual este teribil, este teribil să fii un maestru spiritual. Nu eşti plătit deloc (Maestra şi audienţa râd) şi nu ai parte decât de reproşuri, uneori ţi se reproşează degeaba. Ştiţi cum este, dacă lumea este geloasă pe mine pentru că sunt o maestră sau aşa ceva, atunci voi spuneţi:  „Nu, nu, ea nu arată ca o maestră, arată ca un băieţandru,  ca o fată haioasă” (Maestra şi audienţa râd) Aşa să le spuneţi, deci ei nu vor fi geloşi pe mine şi să-mi facă probleme.

 

Maestra Supremă Ching Hai