Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 4 februarie 1992
Dumnezeu doreşte foarte mult să ne binecuvânteze
V-au arătat o casetă video astăzi? Partea întâi este despre nişte extratereştri, ei au venit de pe altă planetă ca să-i salveze pe prietenii lor. Înainte să-i salveze, ei au aşteptat în nişte coconi care au fost amplasaţi într-o piscină de înotat. În fiecare zi extratereştrii i-au binecuvântat pe prietenii lor ca să le refacă energia şi să-i ajute să se recupereze cât mai repede. Când va fi timpul potrivit, atunci vor fi luaţi şi duşi acasă, împreună cu ei. Din moment ce oceanul este un mediu diferit, în fiecare zi extratereştrii le dădea energie prin puterea lor de binecuvântare, pentru că prietenii lor au stat prea mult pe pământ şi nivelul lor de energie s-a schimbat. Deci ei aveau nevoie de cei care abia veniseră din rai, adică cealaltă planetă, şi care erau plini de vitalitate, ca să-i reîmprospăteze şi pe ei. Însă, un grup de oameni au venit să înoate în piscină şi au stricat coconii, deşi coconii nu aveau nimic de-a face cu oamenii, totuşi ei au luat coconii sus şi i-au omorât pe extratereştrii din interior numai cu scopul de a-şi vindeca propriile boli, deşi făcând lucrul acesta oamenii n-au beneficiat cu nimic pentru că se vor îmbolnăvi mai târziu oricum, naşterea, îmbătrânirea, boala şi moartea nu pot fi evitate în această lume.
Astăzi, filmul pe care o să-l vedeţi reprezintă partea a doua. Este despre un alt grup de extratereştri care erau foarte plini de compasiune, ei n-au dat vina pe cei care au făcut rele faţă de ei, care le-a distrus munca şi le-au omorât prietenii. Ei chiar i-au luat pe oamenii aceia pe planeta lor ca să se bucure de o lume mult mai civilizată, unde nu este naştere, îmbătrânire, boală şi moarte, deci au fost foarte buni cu ei. Totuşi, când au venit înapoi aici din nou, au devenit ataşaţi de această lume şi la final au murit pentru că bolile lor au reapărut. Ei au înotat în piscină un timp foarte lung şi bolile lor au fost vindecate, deci când au mers sus pe cealaltă planetă au fost încărcaţi cu o putere imensă de binecuvântare. Totuşi, când s-au întors pe pământ, au făcut aceleaşi boli din nou, deşi cei care au înotat în piscină s-au refăcut şi au devenit mai puternici, dar între timp au făcut alte lucruri rele, deci meritele lor din binecuvântare au descrescut.
Uneori, Dumnezeu, Buddha şi Bodhisattvas (fiinţele iluminate), ei ne binecuvântează, ei doresc foarte mult să facă lucrul acesta, nu vor refuza ca să-i binecuvânteze pe oameni, chiar dacă ei înşişi sunt răniţi, nu-şi vor face griji dacă sunt răniţi, singurul lucru despre care îşi fac griji este dacă nu cumva binecuvântarea lor nu va fi de nici un folos.
În mod similar şi cu voi, nu se pune problema că voi nu vă iubiţi copiii, totuşi, câteodată, când copiii vă cer bani voi nu le daţi, nu pentru că nu vreţi să le daţi bani de cheltuială şi să-şi cumpere mai multă mâncare, dar voi ştiţi că ei nu ştiu cum să folosească banii cu înţelepciune. Dacă au prea mulţi bani, atunci ar fi periculos, atunci vă faceţi griji dacă vor fi răpiţi sau jefuiţi. Voi vă faceţi griji şi dacă copiii sunt afară, să nu mai vorbim când au asupra lor o sumă mare de bani. La fel, voi nu-i lăsaţi pe copii să ia cu ei aur, diamante şi bijuterii, în cel mai bun caz ei le poartă numai pe cele false . (Maestra râde) Dacă le doresc, voi le daţi numai pe cele false, dar nu pe cele adevărate. Chiar dacă sunteţi bogaţi, totuşi nu aveţi curajul să-i lăsaţi pe copiii voştri să poarte bijuterii adevărate sau să ia cu ei un portofel mare şi să meargă afară singuri, să alerge aşa pe străzi. Nu pentru că nu-i iubiţi sau vreţi să păstraţi aceste lucruri numai pentru voi şi să-i neglijaţi pe copiii voştri, dar este pentru că copiii mici nu ştiu cum să aibă grijă de aceste lucruri preţioase.
La fel, nu înseamnă că Dumnezeu, Buddha sau Bodhisattvas nu le iubesc pe fiinţele cu conştiinţă, dar Ei ştiu că fiinţele cu conştiinţă sunt foarte ignorante. Chiar dacă li se dă lucruri preţioase, nu este de nici un folos, mai târziu ei le aruncă şi calcă peste ele ca pe gunoaie. Este mai bine să foloseşti puterea de binecuvântare în realităţile înalte, când mergi în realităţile înalte, orice binecuvântare pe care o obţii este a ta şi nu va dispare niciodată, pe când în această lume, orice obţii va dispare. (Maestra râde) Poţi să le foloseşti numai pentru o perioadă scurtă, mai târziu vor dispare. Desigur că pot fi reîmprospătate, totuşi trebuie să fii foarte sârguincios şi să munceşti din greu ca să păstrezi binecuvântarea. La fel, ar trebui să-ţi dezvolţi propria abilitate în fiecare zi, nu doar ca să protejezi binecuvântarea pe care ai obţinut-o, dar ar trebui să-ţi dezvolţi propria putere de binecuvântare.
La fel ca atunci când copiii noştri sunt mici, nu avem curajul să le dăm bani prea mulţi, le dăm doar unul sau doi dolari ca să-şi cumpere îngheţată, biscuiţi sau bomboane, dar nu putem să le dăm prea mult. Este la fel şi cu copiii de milionari. Totuşi, când vor creşte mari, atunci putem să le dăm foarte mult, atunci şi ei pot să păstreze banii şi în plus pot să câştige bani mai mulţi prin a face afaceri.
Aşa numita responsabilitate care ne leagă de această lume
Este la fel cu puterea de binecuvântare de la Dumnezeu, Buddha sau Bodhisattvas, în momentul în care primim binecuvântarea, ar trebui şi noi să practicăm spiritual, numai atunci putem să menţinem binecuvântarea, să ajungem mai puternici, să trecem de multe teste, să-i eliberăm pe alţii şi să-i binecuvântăm pe ceilalţi, nu doar să mergi într-un loc unde cineva să te binecuvânteze şi apoi să pleci şi gata. Nu ajută la nimic! Chiar dacă te faci bine azi, te vei îmbolnăvi din nou mâine, aţi văzut vreodată pe cineva care este sănătos pentru totdeauna?
Corpul fizic este ca o maşină, indiferent de cât de priceput este şoferul sau cât de talentaţi ar putea să fie mecanicii, maşina tot se va strica mâine sau alte părţi din ea se vor strica peste un an pentru că maşina nu este un lucru etern. Este la fel şi cu corpurile noastre, ele nu sunt făcute să ţină pentru totdeauna, pentru că corpurile noastre de pe această planetă sunt făcute din materiale de calitate inferioară. De exemplu, casele sunt de calităţi diferite, unele sunt făcute din lemn, unele sunt făcute din ciment şi altele sunt făcute din cărămizi. Fiecare material are calităţi de durată diferită, este similar şi cu corpurile noastre. Pe alte planete, corpurile fiinţelor de acolo sunt similare cu ale noastre, dar au o rezistenţă mai bună, arată la fel dar materialul din care sunt făcute este diferit.
Corpul nostru fizic este făcut din metal, lemn, apă, foc şi pământ, deci nu poate fi folosit la nesfârşit. Dacă vrei să-ţi foloseşti corpul pentru totdeauna în această lume, trebuie să te transformi la un nivel diferit, ar trebui să-ţi schimbi corpul, să schimbi substanţele din interior la nivel atomic, şi structura lui. Nu poţi să mai mănânci mâncarea din această lume. Chiar dacă vă spun lucrul acesta, vă rog, acum să nu mergeţi acasă şi să nu mai mâncaţi de mâine încolo, pentru că veţi muri! (Maestra şi audienţa râd) Să nu vă grăbiţi aşa de tare! Dacă putem să trăim în această lume pentru un timp atât de lung dar nu mai putem să mâncăm nimic, atunci de ce să mai trăim? (Maestra râde) N-ar fi un lucru insuportabil pentru chinezi? (Maestra râde) Din moment ce acum noi practicăm spiritual, deci nu mai putem să avem nici o aventură sau o relaţie necuvenită, nici nu mai putem să bem sau să ne complăcem în plăceri, atunci dacă nu mai putem nici să mâncăm mâncare vegetariană, care mai este folosul să trăim mai departe? (Maestra şi audienţa râd) Dacă în timp ce suntem în această lume îi cerem lui Dumnezeu să ne binecuvânteze cu nemurirea şi să nu mai suferim de nici o boală niciodată şi nici o greutate, atunci este imposibil, pentru că uneori chiar dacă nu suntem noi cei care suferă, dar când îi vedem pe alţii că suferă, atunci vom suferi şi noi.
Este la fel cu ce s-a întâmplat în film, 6 extratereştri au venit jos dar numai 2 s-au întors. În momentul în care au venit aici, au fost traşi în jos, s-au simţit diferit, pe cine vedeau simţeau un ataşament şi o afecţiune faţă de persoana respectivă. Simţeau ca şi cum au o responsabilitate faţă de persoana respectivă şi că persoana respectivă nu mai poate trăi fără ei.
Omul mai în vârstă plănuia să meargă sus din nou, totuşi, când i-a întâlnit pe cei doi copii şi l-a văzut pe unul din ei căzând, şi-a folosit puterea magică ca să-l protejeze, a simţit ca şi cum el ar fi responsabil pentru copil. Mai târziu l-a salvat din nou pe copil atunci când copilul era gata să aibă un accident de maşină. Atunci omul mai în vârstă a simţit că are afinitate cu copilul, s-a simţit obligat să stea şi să-l protejeze pe copil şi la fel şi pe ceilalţi copii. Asemenea sentimente ne păcălesc pe noi majoritatea timpului, ca noi să stăm aici. Un alt cuplu n-a putut să îndure ca să se despartă de nepotul lor, aceste emoţii şi aşa numita responsabilitate sunt cele care ne leagă pe noi de această lume.
Desigur că atunci când suntem în această lume ar trebui să fim responsabili şi să facem totul foarte bine. Acum când suntem fiinţe umane, Dumnezeu, Buddha şi Bodhisattvas sau retribuţia noastră, a aranjat circumstanţele pentru noi şi ne-au dat multe responsabilităţi, deci ar trebui să le ducem la capăt şi nu să fugim de ele. Totuşi, ar trebui să ştim că după ce munca noastră s-a terminat, atunci trebuie să plecăm, n-ar trebui să ne asumăm şi mai multe responsabilităţi şi să avem mai multe emoţii şi să legăm şi mai multe afinităţi. Dacă o facem, atunci nu putem să mai dăm vina pe Dumnezeu că nu ne lasă să mergem sus, pentru că suntem noi cei care nu dorim să mergem sus.
Eu vă întreb cu seriozitate: Câţi dintre voi doresc sincer să se reîntoarcă la Tărâmul Pur? Ar trebui să vă întrebaţi singuri, voi practicaţi câte puţin în fiecare zi, deci când v-a sosit timpul, probabil că nu vreţi să plecaţi. Ieri, o persoană aulaceză mi-a spus o poveste interesantă. Era o fată care a fost dezamăgită în dragoste, prietenul ei a plecat. Deci ea a mers la râu ca să se sinucidă, a mers încet, încet spre partea cea mai adâncă a râului şi înainte să atingă partea cea mai adâncă, a fost văzută de un poliţist dar care nu ştia cum să o salveze. Deci poliţistul şi-a scos pistolul şi a spus: „ Dacă nu te întorci la mal, atunci am să te împuşc!” Când a văzut pistolul, fata a spus: „Bine, bine, am să vin la mal!” Nu-i era frică de moarte? Ea tot a găsit o scuză ca să iasă din râu.
Practicienii Quan Yin sunt cei care doresc să meargă acasă
Foarte puţine persoane doresc cu adevărat să părăsească această lume. De ce? Eu nu dau vina pe voi, pentru că voi aparţineţi de această lume, vă simţiţi confortabili aici, vă simţiţi bine atâta timp cât aveţi ceva de mâncare şi de băut şi aveţi prieteni şi copii. Nu vreau să spun că cu toţii sunteţi aşa, cred că majoritatea practicienilor Quan Yin doresc să meargă Acasă, pentru că noi simţim că nu aparţinem de aici, simţim asta de foarte multe ori, mai tot timpul. Chiar dacă avem relaţii de prietenie şi de rudenie, din moment ce le aveam deja dinainte, atunci continuăm cu ele mai departe, dar nu ne simţim ataşaţi de ele, mai târziu vom merge pe căi diferite. Chiar şi prietenii cei mai buni sunt aşa. Noi s-ar putea să nu fim capabili să stăm împreună cu practicienii noştri, în realitate lucrul acesta este posibil.
Dacă suntem practicieni spirituali, dacă ne place de cineva, atunci putem să o luăm sus cu noi, dacă persoana respectivă doreşte să vină, dar nu putem să forţăm pe nimeni, desigur. În comparaţie cu populaţia lumii, noi practicienii spirituali suntem foarte puţini la număr, de aceea am spus că majoritatea lumii nu doreşte să părăsească această lume pentru că ei simt ca şi cum au rădăcini cu ramuri foarte adânci aici. Sunt ca un copac cu rădăcini foarte adânci şi care nu poate fi mutat deloc. Ei au foarte multe din aşa numitele sentimente de afecţiune, relaţii şi responsabilităţi, care îi face să se simtă foarte confortabili, dacă merg în alte locuri, atunci acolo nu se vor simţi acasă.
Practicienii spirituali se simt mult mai confortabili atunci când meditează, când merg în realităţile înalte, acolo ei se simt ca acasă, dar când sunt în această lume, nu se simt acasă deloc. De aceea noi vrem să mergem într-o lume mai înaltă, pentru că noi nu aparţinem de aici. Motivul pentru care am venit jos aici este pentru că poate avem unele responsabilităţi sau o misiune de îndeplinit, dar când timpul s-a terminat şi munca a fost făcută, noi vrem să plecăm Acasă.
Nu ştiu cum vă simţiţi voi, dar eu, uneori, plâng de mi se rupe inima pentru că nu pot să mai suport lumea aceasta. Nu contează câtă mâncare bună îmi daţi, nu contează cât de frumoase sunt hainele sau cât de frumoasă este maşina, nu-mi place nici una. Uneori plâng multe zile pentru că nu mai vreau să stau aici deloc, dar nu înseamnă că nu-mi place lumea voastră, dar eu nu aparţin de aici.
La fel ca un copil care îşi iubeşte părinţii şi oraşul natal, chiar dacă îl ţii într-un palat, nu contează ce fel de mâncare sau ce haine frumoase îi dai în fiecare zi şi nu contează câţi soldaţi sau fete frumoase îl servesc în fiecare zi, el vrea să meargă acasă să-şi vadă mama, lui nu-i place altceva decât să fie acasă. Nu se pune problema de plăceri sau neplăceri, nu înseamnă că lumea aceasta mă dezgustă, nu este aşa, este la fel cu oricare persoană, locul care îi place este casa ei. Nu vreau să spun că lumea aceasta nu este bună, dacă este bună pentru voi, atunci este bună, totuşi, nu este bună pentru mine.
La fel ca extratereştrii sau un ET, dacă îi întrebi să stea, dacă ai grijă de ei, le dai multe medicamente şi vitamine, îi laşi să stea la hotel şi le dai mâncare bună, vor sta? Nu, nu vor sta! Pentru ei este mult mai confortabil acolo sus pentru că ei aparţin de acolo, de aceea multe persoane din această lume nu vor să plece, pentru că lor le place aici. Nu putem să mai dăm vina pe ei pentru asta.
Uneori voi practicaţi spiritual în timp ce rudele voastre sau prietenii voştri nu practică, nu mai contează cum le vorbiţi, tot nu puteţi să-i convingeţi, deci voi nu vă simţiţi bine. Dar pentru ce să le vorbiţi? Lăsaţi-i pe oameni să facă ce le place lor, dacă îi luaţi sus cu voi, s-ar putea să nu fie fericiţi. Atunci de ce vă bateţi capul? Care este folosul? Deci să nu mă mai întrebaţi de ce nu-i forţez pe oameni să practice spiritual folosindu-mi puterea magică sau să fac alte lucruri. Care este folosul? Dacă iei copilul unui ţăran şi îl duci într-un palat şi îl laşi acolo, n-o să-i placă! El vrea să meargă înapoi să fie cu vacile lui, cu oile lui şi cu părinţii lui, fericirea lui este acolo.
Totul depinde de ceea ce vrem noi cu adevărat
V-am spus povestea despre o persoană care a practicat spiritual destul de bine. El mergea de multe ori în lumea astrală, când venea înapoi şi vedea unele din suflete celor decedaţi, atunci era capabil să-i ia cu el sus. Într-o zi, el a mers în lumea astrală şi şi-a văzut prietenul care juca jocuri de noroc acolo, prietenul lui juca într-un loc foarte murdar, întunecos, plin cu fum de ţigară şi înconjurat de canale urât mirositoare. El juca jocuri de noroc acolo împreună cu prietenii lui dinainte. Pentru majoritatea oamenilor, ce fac ei aici în această lume, acelaşi lucru vor face şi după ce vor muri (Maestra râde), pentru că lor le place să caute locuri care se potrivesc cu vibraţia lor şi cu pasiunile şi obiceiurile lor. Buddha şi Boddisattvas nu-i mai pot salva dacă ei nu vor să fie salvaţi. Când persoana respectivă a mers acolo, el l-a văzut pe prietenul lui cum juca jocuri de noroc într-un loc atât de mizerabil, în timp ce el putea să se plimbe prin realităţi foarte frumoase. Din cauza prieteniei lor, el a spus: „Hei, nu mai juca aici, vino cu mine.” Din moment ce erau prieteni buni, persoana aceea l-a urmat, au mers sus la o realitate mai înaltă unde era distracţie din plin, muzică frumoasă, scenarii minunate şi flori, etc. Practicianul acela îi spunea mereu prietenului lui despre toate lucrurile bune care sunt acolo, puterea de binecuvântare, oamenii frumoşi, longevitatea. Prietenul lui a tot ascultat mereu şi la final a devenit nerăbdător şi l-a întrebat: „Ai terminat de vorbit?” El a fost foarte surprins şi l-a întrebat: „De ce?” Cel cu jocurile a spus: „Vreau să merg înapoi la jocuri, am stat departe destul de mult, toţi prietenii mei mă aşteaptă acolo.” (Maestra şi audienţa râd) Nu poţi să mai faci nimic atunci!
De aceea atunci când învăţăm pe cineva, ar trebui să începem de la rădăcină, nu doar să-i dăm ceva de genul „hocus pocus”, câteva binecuvântări şi apoi să-l luăm sus acolo. Nu! Nu! Nu! Voi aţi auzit că dacă o persoană recită „Amitabha Buddha” sau recită „Maestra Supremă Ching Hai”, atunci va fi eliberat. Cum este posibil? Este pentru că persoana aceea vrea să fie eliberată! El ştie că va fi eliberat dacă recită, nu se aşteaptă să obţină bani sau promovare sau să aibă mai mulţi copii sau nepoţi. Numai cei care doresc sincer să fie eliberaţi vor recita numele respective, deci din moment ce el are o dorinţă atât de puternică, atunci va fi eliberat!
Când ai un accident de maşină, te ajută de asemenea dacă le reciţi, dar ajutorul este limitat numai la accidentul cu pricina. (Maestra şi audienţa râd) Desigur că ajută în orice situaţie, totuşi, dacă o persoană le recită pentru că el vrea să fie eliberat, atunci el va fi eliberat cu siguranţă, pentru că acela este singurul lucru pe care îl doreşte. Nu înseamnă că Dumnezeu sau Buddha sau Bodhisattvas nu au putere de binecuvântare, ei pot să facă orice pentru voi, dar totul depinde de ce vreţi voi.
Uneori, noi nu vrem decât lucruri materiale, atunci desigur că Buddha sau Bodhisattvas s-ar putea să aibă milă pentru noi şi să ne dea ce cerem. Sau dacă văd o persoană care merită să fie eliberată, atunci Ei o vor salva. Dar dacă nu trebuie să salveze persoana respectivă, atunci n-o vor salva, o vor lăsa să sufere puţin şi atunci el îşi va curăţa foarte mult din karma lui, ceea ce este bine pentru el. Care este folosul să-i salvezi corpul fizic dar să-l laşi să sufere un timp foarte lung mai târziu în lumea astrală? Care este folosul ca să faci asta?