Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
26 decembrie 1992 Ping Tung, Formosa
Nimic nu mişca atunci, nimic nu se manifesta din conştiinţa puterii universale, dar când noi facem ca această conştiinţă să se manifeste, atunci lucrurile încep să se creeze, şi au vibraţii şi lumini care strălucesc. Deci noi venim de acolo, noi ne tragem din lumină şi sunet, atunci suntem noi creaţi. Dar dincolo de aceasta, nu este absolut nimic. De aceea, atunci când noi ne rugăm absolutului, El nu ne aude. Noi trebuie să ne rugăm prin intermediul luminii şi sunetului, prin intermediul Maestrului. Maestrul este între cele două stadii, Maestrul este şi la nivelul absolutului, dar Maestrul trebuie să fie şi între aceste două stadii şi la fel, sub aceste două stadii, ca să ne poată îndruma către absolut.
În zilele mele de început, ştiţi, aveam tot felul de experienţe, foarte multe, şi chiar nu aveam nimic de spus. Înţelegeţi? Şi acum nu mai am nici un fel de experienţă. Voi sunteţi cei care aveţi experienţele mele, înţelegeţi? Eu am devenit experienţele pentru toată lumea. De fapt nu sunt „eu”, pentru că eu nu mai am nici un fel de „eu” ca să experimentez experienţa. (Maestra râde) (Sunteţi mediumul) Nu sunt nici măcar mediumul! Nu mai sunt nimic. Am devenit ignorantă. (Maestra râde) Poate că de aceea ei spun că înţeleptul este ca şi ignorantul. Da? Voi spuneţi că eu vă ajut aşa şi pe dincolo, dar eu nu ştiu nimic, vă spun adevărul, înţelegeţi ce vreau să spun?
Noi suntem „absolutul”. Noi suntem cei mai extraordinari din univers, dar din cauza faptului că atenţia noastră este ataşată de un colţ sau de alt colţ de undeva, atunci noi nu ne putem reîntoarce la sursă. De aceea majoritatea celor care sunt prea intelectuali şi prea plini de succes în afaceri sau în viaţă, sau au o poziţie prea înaltă în societate, ei au dificultăţi foarte multe ca să-şi calmeze mintea şi să intre în şamadi. Poate că ei încearcă foarte greu, dar ei încearcă numai cu mintea. Ei nu ajung încă dincolo de domeniul minţii. Ei se gândesc „eu sunt sincer”, dar nu este decât mintea cea care se gândeşte. Este jocul diavolului, înţelegeţi? ( Da.) Da?
Este la fel ca atunci când ei vă spun să îngenuncheaţi în temple, să slujiţi asta sau cealaltă, este ca un substituent ieftin pentru Natura de Buddha adevărată, pentru Atotputernicia adevărată. Şi atunci mintea este satisfăcută, se gândeşte: „Oh! Eu îl slujesc pe Buddha, sunt ocupat, construiesc temple, practic virtuţile.” Toate aceste trucuri de la Maya, trucuri ale minţii, vă fac să fiţi ocupaţi şi îi aduce satisfacţie numai minţii. Voi nu aţi trecut dincolo de acestea. Dincolo de minte nici măcar nu este satisfacţie, de nici un fel. Nu mai simţiţi nimic. Voi sunteţi absolut satisfăcuţi, astfel încât nici măcar nu ştiţi că există un asemenea lucru precum satisfacţia!
Numai atunci când gândiţi sau când faceţi comparaţie, atunci sunteţi în lumea duală a lui da şi nu, bine şi rău, atunci ştiţi că aveţi satisfacţie şi insatisfacţie. Atunci când sunteţi una cu satisfacţia, mai ştiţi că aveţi satisfacţie? Nu, ochiul nu se poate vedea pe sine, soarele nu poate să ştie că este cald sau strălucitor. Aceasta este calitatea soarelui. Deci calitatea absolutului este absolutul! (aplauze) Absolutul înseamnă fără comparaţie. Nu poţi să spui că absolutul este bun sau nici măcar că absolutul este suprem. Da! Atunci când spuneţi absolut, atunci este deja relativ, este deja o comparaţie. Dar în limbajul uman noi vorbim nimicuri tot timpul, noi trebuie să „tra la la la” despre toate. Noi trebuie să comparăm, trebuie să evaluăm, trebuie să identificăm, trebuie să dăm un nume la toate. Dar absolutul, dacă este un absolut adevărat, atunci nici măcar nu putem să vorbim despre el. Nu se poate vorbi. Nici măcar nu ne putem gândi la aşa ceva, nu putem să ne imaginăm. Nu este nimic acolo. Înţelegeţi?
Aceasta este experienţa mea personală. Acum ştiţi de ce eu nu sunt mândră atunci când voi spuneţi că sunt un Buddha în viaţă! (o fiinţă complet iluminată spiritual). Nu-mi pasă deloc dacă oamenii spun că sunt egou sau că am un egou mare atunci când accept titlul de Maestră Supremă. Acestea nu reprezintă nimic pentru mine, eu sunt deasupra a toate acestea. (audienţa aplaudă). Aceste nume nu sunt decât un gunoi, dar pentru că în această lume nu avem altceva mai bun, atunci le acceptăm şi pe acestea. Dacă le acceptăm sau nu le acceptăm, nu face nici o diferenţă pentru noi. Soarelui nu-i pasă dacă noi îl certăm sau îl lăudăm, este felul în care este el. Nici măcar nu se mândreşte cu strălucirea şi măreţia lui, aşa este el. Da? (Aşa este.) Deci chiar dacă noi îl lăudăm sau îl acuzăm, el nu se mişcă nici măcar un centimetru. Fără întrebări. Nu străluceşte nici mai mult şi nici mai puţin. Da! Nu puteţi să influenţaţi soarele cu lauda voastră sau cu acuzaţiile voastre.
La fel, voi nu puteţi să judecaţi Maestrul sau să lăudaţi Maestrul. Noi nu putem decât să-l recunoaştem în felul nostru şi de la nivelul nostru diferit de înţelegere. Şi atunci încet, încet, noi înţelegem că noi şi Maestrul suntem una, nu este nici o diferenţă între mine şi Maestru. Noi suntem în aceeaşi sursă, noi suntem din aceeaşi sursă. Noi avem aceeaşi comoară. Înţelegeţi? Numai că abilitatea noastră de a ne folosi de această comoară este diferită acum, poate că mai târziu o să ştim cum să o folosim mai bine. Da?
La fel ca un copil, el este născut într-o familie foarte bogată. El are aceleaşi drepturi şi aceeaşi moştenire ca şi ceilalţi copii, dar este prea mic acum, nu ştie. Da, aceeaşi familie, aceleaşi drepturi, aceeaşi comoară, dar fratele ştie mai bine, cei care au crescut mari ştiu mai bine şi ştiu cum să o folosească mai bine. Asta este tot. Aşa este? (Aşa este.) Aceasta este diferenţa între cei doi copii, nimic altceva. Aşa este? Deci eu ştiu, dar voi nu ştiţi încă. Da! Poate că şi voi ştiţi, dar vă gândiţi că nu ştiţi. Sau poate că sunteţi prea smeriţi ca să vă acceptaţi măreţia. Dar nu vă mai gândiţi. Voi faceţi ce vreţi să faceţi, da? O acceptaţi sau nu o acceptaţi, o folosiţi sau nu o folosiţi, puteţi să fiţi mândri de comoară sau să nu vă pese de ea, este dreptul vostru. Bine? De aceea eu nu mă grăbesc niciodată să alerg peste tot şi să le vorbesc la oameni, sau să încerc să convertesc întreaga lume în această afacere, pentru că ei au dreptul lor. Dacă ei doresc lucrul acesta, atunci o să-şi găsească calea lor prin care să o caute, ei vor încerca din toate răsputerile să o facă. Însă, dacă ei simt că nu este nimic, atunci este în regulă. Este comoara lor. Înţelegeţi? (Da.) În ambele cazuri este în regulă.
De aceea, uneori, unii din voi, ei vin şi vorbesc cu mine, spun: „Noi suntem foarte inferiori în comparaţie cu dumneavoastră.” Şi eu le spun: „Aşa simţiţi voi”. Voi vă înşelaţi singuri, dar atâta timp cât vouă vă place jocul acesta de a vă înşela singuri, eu nu mai am nimic de spus. Da! Dar dacă vreţi să vă cunoaşteţi înţelepciunea cu adevărat, măreţia voastră, atunci să ascultaţi în interiorul vostru. Să ascultaţi de intuiţia voastră, să ascultaţi la ce trebuie să faceţi la momentul respectiv. Şi să nu fiţi înşelaţi şi înneguraţi de ideile preconcepute sau de obiceiurile sociale şi judecăţi. Să ascultaţi în interiorul vostru. Să încercaţi mereu să fiţi în interior şi să ştiţi ce se petrece acolo şi ce trebuie să faceţi.
Pentru că de multe ori voi ştiţi deja, dar faceţi invers. Şi apoi spuneţi: „Oh, aş dori să fi făcut lucrul acesta!” Aşa este? (Aşa este.) Atunci este momentul când sunteţi puţin în afara realităţii, departe de Adevărul din interior, departe de vocea tăcută care vă spune ce trebuie să faceţi.
Deci cu cât sunteţi mai tăcuţi, cu cât sunteţi mai concentraţi în interior, cu atât ajungeţi mai înţelepţi, pentru că ştiţi ce să faceţi. Şi dacă nu ştiţi, atunci sunteţi leneşi. La final tot trebuie să o faceţi, dar nu o faceţi cu succes, deci trebuie să transmigraţi şi să o faceţi. Aceasta este diferenţa dintre a-ţi cunoaşte sinele şi a nu-ţi cunoaşte sinele. De aceea noi transmigrăm. De aceea trebuie să fim renăscuţi din nou şi din nou, pentru că nu am ascultat de ce ar trebui să facem, şi nu ne-am completat munca pentru care am venit aici, pe care să o învăţăm sau să o facem. Deci de aici se trage transmigrarea. Şi sufletul trebuie să transmigreze ca să înveţe.
Deci voi înţelegeţi totul, aşa mă gândesc, sau poate că eu înţeleg totul. În timp ce vorbesc cu voi, totul este clar pentru mine. Înţelegeţi? Nu este nici un argument în legătură cu aceasta, da. Dar totul vine foarte spontan, pentru că vine în acord cu nivelul vostru de înţelegere. Uneori pot, pot să vă vorbesc în felul acesta, şi este foarte clar, dar alteori nu pot, pentru că la momentul acela voi nu le acceptaţi. De aceea voi îmi blocaţi fluenţa, deci atunci nici eu nu vreau să vorbesc cu voi. Nu că la momentul respectiv nu pot să vorbesc aşa, da!
La fel ca copii, atunci când cresc mari, atunci le daţi tot felul de bijuterii sau mâncăruri bune, dar când sunt mici, nu le daţi decât lapte. De aceea atunci când veniţi la o reuniune sau veniţi să mă vedeţi pe mine, pe lângă faptul că staţi, aveţi şi dulciuri, bomboane, poveşti, cântece, dansuri şi tot felul de convenienţe, de bunătăţi. La fel ca copiii, atunci când vin să-şi vadă mama, amândoi se iubesc, dar pentru că au venit, atunci primesc şi bunătăţi de la mama. Dar acestea nu sunt decât ceva adiţional, dacă aceste lucruri există sau nu, ei tot se iubesc unul pe altul. Este adevărat. Înţelegeţi? Asta este tot.
Deci, indiferent dacă aveţi experienţe sau nu aveţi experienţe, să vă bucuraţi de aceste zile, voi sunteţi în Nirvana şi acesta este motivul, de fapt. Dacă păstraţi cu voi tot timpul aceste memorii, până la finalul vieţii voastre, atunci veţi fi mereu în Nirvana, sau cel puţin atunci când muriţi. Gândul nostru din ultimul moment este foarte important, dacă tot ce gândiţi atunci este despre mizerie, atunci o să ajungeţi în iad. (audienţa râde) Da! Dacă tot ce gândiţi atunci este despre Maestră, despre fericirea şi bucuria atunci când eraţi cu Maestra, atunci veţi ajunge imediat în Nirvana. Deci acesta este secretul, înţelegeţi? (Da.) Acesta este beneficiul de a fi cu Maestrul, fie că este în interiorul nostru sau în exteriorul nostru, fie că suntem împreună fizic sau mental.
Deci să păstraţi Maestra cu voi tot timpul, să păstraţi atmosfera de meditaţie cu voi tot timpul, şi atunci nu veţi avea probleme niciodată. Vă veţi ridica deasupra a toate, şi toate problemele vor părea foarte mici. Voi vă ridicaţi deasupra tuturor problemelor, vă uitaţi la ele ca la nişte jucării. Zburaţi deasupra a toate. Treceţi în zbor de toate testele din viaţă, pentru că vă aduceţi aminte de această fericire. Va dura un timp foarte lung, poate că va ţine pentru eternitate.