„Căsătoria înseamnă un parteneriat făcut ca să ajute la progresul vieţii fiecăruia, să ajute la împlinirea idealului fiecăruia şi să ne facă vieţile mai nobile.”
„Nu este nimic rău în legătură cu căsătoria. Nu este bine numai atunci când unii încearcă să o folosească cu scopul complacerii în plăcerile senzuale. Dacă cuplul poate să se trateze cu respect unul faţă de altul, să aibă copii care să ducă mai departe numele familiei, să trăiască în pace şi armonie, să-şi crească copii, să aibă grijă de părinţii lor şi să servească societatea, atunci căsătoria este bună. În felul acesta ne încurajează şi ne oferă o atmosferă stabilă în care să trăim, ne oferă sentimentul de siguranţă şi căldură şi în acelaşi timp curajul şi spiritul întreprinzător ca să muncim şi să facem faţă viitorului. Felul acesta de căsătorie este foarte bun.”
Din: “Esenţa căsătoriei”
Revista nr. 131: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Sao Paolo, Brazilia, 15 iunie 1989
„Căsătoria şi prietenia la nivelul acestei lumi sunt bune, ambele. Cel mai mare avantaj este acela că ne putem ajuta unul pe altul şi să ne aducem aminte unul altuia de Natura Sinelui din interiorul nostru şi de importanţa practicii spirituale. Orice situaţie sau relaţie care poate să ne aducă aminte de practica spirituală şi de Natura Sinelui din interiorul nostru este bună, cu afecţiune şi emoţii bune.”
Din: “Esenţa căsătoriei”
Revista nr. 131: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Phnom Pehn, Cambogia, 23 iulie 1996
„Căsătoria nu înseamnă încătuşare şi sclavie, căsătoria nu este decât un parteneriat, fiecare trebuie să-l încurajeze pe celălalt. Unele persoane înţeleg greşit şi de aceea căsătoria nu merge, dar fiecare în parte trebuie să fie înţelegător şi să încerce să ajungă la o înţelegere. Numai după multe încercări şi zbateri şi când nimic nu mai merge, atunci puteţi să luaţi în consideraţie care direcţie este bună pentru tine şi pentru el, pentru dezvoltarea voastră spirituală şi siguranţă.”
„Deci mai bine să fii tu cel pe care-l doreşti, decât să-l ai pe cel pe care-l doreşti! Tu să fii acela! Dacă vrei ca soţul tău să fie romantic, atunci de ce să nu fi tu în felul acela? Atunci şi el va învăţa, va coopera. Sau dacă vrei ca soţia ta să fie drăguţă şi romantică, atunci să-i spui ce vrei de la ea, spune-i ce-ţi place sau dă-i un reper în direcţia respectivă. Munciţi în cadrul parteneriatului vostru şi să daţi ce aveţi mai bun în voi, în felul acesta este cel mai bine.”
„Iubirea, la fel ca florile şi copacii, are nevoie de apă în fiecare zi, cel puţin în sezonul uscat. Altfel moare. Oamenii se gândesc că „oh, te iubesc” şi atunci va fi aşa pentru totdeauna. Nu, nu! Trebuie să o îngrijeşti prin devotament, prin aportul de zi cu zi, prin aprecierea reciprocă a valorilor fiecăruia şi prin dragoste şi bunăvoinţă, şi să-ţi ajuţi partenerul sau partenera să-şi dezvolte cele mai bune calităţi în el sau în ea. Aceasta este căsătoria adevărată, acesta este parteneriatul adevărat.”
Din: “Reuşita în căsătorie”
Revista nr. 131: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Long Beach, California, SUA, 28 decembrie 1996
Noi ne aşteptăm ca partenerul nostru să fie în felul acesta sau acela, să facă aşa sau invers, şi dacă n-o face, atunci noi suntem dezamăgiţi. Atunci când ei nu sunt cei pe care noi îi placem, suntem dezamăgiţi şi răniţi şi tot aşa, şi terminăm cu relaţia respectivă. Dar relaţia personală nu are menirea ca voi să vă aşteptaţi ca persoana de lângă voi să facă ce vreţi voi, dar ca voi să faceţi ce vreţi voi, să fiţi cei ce sunteţi şi să arătaţi ceea ce sunteţi, cât de buni sunteţi, cum vreţi să fiţi şi ce fel de persoană vreţi să fiţi în cadrul acelei relaţii. Poate vrei să fii o soţie bună, o soţie „excelentă”, una tolerantă sau una credincioasă. Deci voi trebuie să fiţi ceea ce vă doriţi de la voi în rolul respectiv, şi nu să vă aşteptaţi tot timpul ca soţul vostru să fie aşa, sau să se comporte cu voi aşa, sau să vă vorbească într-un fel.
Însă aceasta este problema cu căsătoria, voi aţi înţeles greşit, voi vă gândiţi: „Bine, acum dacă am întâlnit-o, pe el sau pe ea, viaţa mea se va schimba, este fantastic, el sau ea o să mă facă fericit.” Dar nu este adevărat! Voi sunteţi cei care o să vă faceţi fericiţi sau nu în relaţia respectivă. Majoritatea timpului noi ne aşteptăm ca partenerul nostru să ne facă fericiţi pe noi, să fie cel pe care noi îl placem în imaginaţia noastră. Şi aceasta este problema! Noi uităm să fim ceea ce vrem noi să fim, noi uităm să avem un ideal pentru noi, în schimb noi facem o agendă pentru partenerul nostru, un fel de imagine sau de „ramă”, în care partenerul nostru trebuie să se încadreze. Şi amândoi se aşteaptă la acelaşi lucru şi de aceea lucrurile se dezintegrează.
Noi n-am înţeles cum trebuie! În orice situaţie, noi trebuie să ne concentrăm numai asupra noastră. Ce o să fac eu în această situaţie? Ce o să fiu? Ce vreau să arăt? Care parte din ce am mai bun în mine vreau să o arăt partenerului meu sau lumii? Deci nu este partenerul cel care trebuie să se prezinte faţă de noi într-un anume fel, pentru că este problema lui sau a ei cum vrea să se prezinte. Problema noastră suntem noi, întotdeauna suntem noi. Dar majoritatea, atunci când sunt căsătoriţi sau când au un partener sau un prieten, ei îşi pun toată atenţia pe celălalt partener, pe cealaltă jumătate şi cercetează mereu: „Oh, acum el a greşit, ea nu este bună sau ea nu a făcut bine, el nu este bun!” Uitaţi de toate acestea! Noi trebuie să ne cercetăm pe noi, noi suntem cei care sunt importanţi. Orice relaţie sau situaţie este acolo ca noi să învăţăm ceva, nu partenerul nostru. Cealaltă persoană nu este decât un catalizator, o scuză pentru ca noi să ne exersăm puterea şi imaginaţia despre noi înşine.
Aceasta este problema, de aceea căsătoriile de multe ori nu merg. Deci voi să vă revizuiţi căsătoria acum, nu se pune problema despre soţul sau soţia voastră, dar se pune problema despre tine, ce fel de persoană vrei tu să fii, sau ce vrei să-i arăţi lui sau ei în relaţia respectivă. Şi dacă el răspunde bine, atunci este în regulă, dacă el sau ea nu răspunde bine, atunci nu poţi să mai faci prea mult, decât să te cercetezi pe tine, să vezi dacă eşti încă în echilibru, dacă eşti mai departe pe calea cea bună şi dacă eşti bine sau nu. Şi dacă el stă cu tine mai departe, atunci stă, dacă vrea să plece, atunci să plece, nu poţi să mai faci nimic. Nu poţi să-ţi concentrezi toată atenţia pe el şi să te pierzi pe tine şi să uiţi de tine. Cu cât îi dai lui mai multă atenţie, sau ei, cu atât tu greşeşti mai mult şi apoi el sau ea critică şi mai mult şi totul devine şi mai rău!
Din: “Să fiţi un partener bun”
Revista nr. 131: Cuvintele Maestrei
Maestra Supremă Ching Hai
Florida, SUA, 4 octombrie 1998
În mod normal oamenii spun că soţia vecinului arată mereu mai bine! Dar eu nu cred că este aşa. Statisticile spun că 90% din bărbaţi ar dori să se căsătorească cu aceeaşi femeie, dacă ar fi cazul. Deci să nu vă lăsaţi înşelaţi, să vă pară rău şi să deveniţi unul din cei 90%. De aceea, încă din timpurile vechi şi până acum, Maeştrii au recomandat credinţa şi loialitatea faţă de un singur partener, pentru că ei ştiu că la urma urmei o să vă pară rău.
Se cere mult timp ca să te acomodezi bine cu cineva, un străin, indiferent dacă iubiţi un bărbat sau o femeie, el sau ea este ca un străin pentru voi. Nu i-aţi cunoscut înainte, chiar dacă i-aţi cunoscut la şcoală, colegi sau aşa ceva, totuşi este ceva în interiorul lor pe care nu-l cunoaşteţi până în momentul în care trăiţi împreună.
Pentru că atunci când vă daţi întâlnire, cu un băiat, cu o fată, sau prieten sau prietenă, voi împărtăşiţi aceeaşi bucurie, dar nu vă faceţi griji despre aceleaşi probleme. Vă despărţiţi, mergeţi acasă şi fiecare îşi face griji despre problemele lor personale şi are grijă de responsabilităţile lor. Deci când vă întâlniţi, voi vă împărtăşiţi numai bucuria, totul este diferit, mai roz! Şi chiar dacă vă mai certaţi unul cu altul câte puţin, dar vă împăcaţi repede şi vă iertaţi imediat, din cauza distanţei şi a obiceiului sau nevoii de a fi împreună. Dar în momentul în care locuiţi împreună, trebuie să împărţiţi aceleaşi responsabilităţi şi griji, şi atunci lucrurile stau diferit. Se cere mult timp ca să maturizezi această relaţie de iubire, să vă învăţaţi obiceiurile unul altuia şi punctul de vedere din adâncul sufletului celeilalte persoane.
Aceasta vine cu timpul, vă obişnuiţi cu greşelile unul altuia şi cu absenţa îndelungată sau prezenţa îndelungată sau prezenţa acasă devreme şi lucruri de genul acesta. Dar se cere mult timp ca să te obişnuieşti cu ele, şi în momentul în care s-a creat o relaţie bună între voi şi aţi dobândit măiestria asupra diferenţelor şi le-aţi potrivit deja, atunci devine ca o creaţie proprie. Relaţia voastră este creaţia voastră, deci vă simţiţi bine. Este ca şi cum v-aţi construit casa voi singuri, chiar dacă nu este aşa de bună cum este casa vecinului sau arată diferit sau la unii nu le place aşa de mult, totuşi este casa voastră. Şi atunci când este făcută de mâna voastră, atunci vă place, simţiţi că sunteţi o parte din ea. De aceea atunci când divorţaţi de soţul sau soţia cu care aţi stat mult timp, vă simţiţi mizerabili. Şi dacă o luaţi de la capăt cu altă persoană, se cer din nou 10 ani, cel puţin.
Din: “Menţinerea unei căsătorii fericite”
Revista nr. 131: Reportaje
Maestra Supremă Ching Hai
Phnom Peng, Cambogia, 23 iulie 1996
„Mulţi dintre noi se gândesc că noi ştim preceptele, că înţelegem preceptele şi că noi păstrăm preceptele. Dar trebuie să ştiţi că precepele au trei părţi: partea fizică, partea spirituală şi partea mentală. Majoritatea sunt căsătoriţi şi stau cu partenerul cu care sunt căsătoriţi pentru toată viaţa şi atunci ei cred că sunt credincioşi. Dar Iisus a spus că şi dacă te uiţi la soţia vecinului şi o doreşti în inima ta, atunci ai comis deja adulterul. Deci să vă asiguraţi că fiecare precept pe care îl păstraţi este curat şi pur, chiar şi la nivel fizic, astral şi intelectual. Desigur că nu putem să facem prea multe dacă este vorba de un obicei care apare din nou, dar putem să ne ajutăm prin a înceta să urmăm obiceiul respectiv, decât să găsim scuze pentru noi.
Dacă sunteţi căsătoriţi şi staţi cu o singură persoană pentru mult timp sau tot timpul, atunci vă gândiţi că sunteţi credincioşi, dar să fiţi atenţi! Unele persoane folosesc certificatul de căsătorie ca de un fel de acoperiş sub care ei să joace la limită. Deci unii cred că dacă eşti căsătorit sau căsătorită, atunci poţi să flirtezi tot timpul fără să-ţi faci griji, pentru că dacă nu-ţi place persoana respectivă, aunci poţi să spui oricând „îmi pare rău, sunt căsătorit (căsătorită)”. Dacă vă place aşa, atunci puteţi să flirtaţi şi mai mult şi să vă folosiţi de căsătorie ca un fel de limită, ca să vă puteţi bucura înr-o anumită măsură şi atunci nimeni nu poate să spună nimic şi nimeni nu poate să facă nimic. După aceea vă reîntoarceţi la soţia sau soţul vostru, dar aceasta nu este fidelitatea adevărată.
Deci dacă vreţi să fiţi fideli cu adevărat faţă de soţia sau soţul vostru, atunci trebuie să aplicaţi preceptele din interior la exterior. Nici măcar nu vă uitaţi la altă persoană, nu vă pasă deloc ce poartă persoana aceea sau ce face, nu vă pasă cum arată el sau ea şi nu vă gândiţi niciodată să o comparaţi pe soţia sau soţul vostru cu cealaltă persoană sau să căutaţi orice fel de plăcere în altă parte, cu excepţia partenerului vostru. Aceasta este credinţa adevărată. Este foarte dificil, dar dificil nu înseamnă imposibil. Eu am făcut aşa pe timpul căsătoriei mele, era ceva natural, nu era din cauză că eu ştiam de precepte sau aşa ceva, era ceva natural. Când m-am căsătorit, atunci m-am căsătorit şi gata, am ştiut asta şi am terminat cu restul. Deci dacă voi faceţi ca voinţa voastră să fie puternică şi vă îndrumaţi mintea şi pasiunea numai într-o singură direcţie, atunci viaţa voastră va fi mult mai liniştită, căsătoria voastră va fi mult mai fericită şi plină de bucurie.
Dacă nu vă educaţi singuri, atunci găsiţi scuze mereu, de exemplu: „Oh, nu fac decât să mă ţin de mână, nu fac decât să mă uit, nu fac nimic altceva, nu m-am culcat deja cu ea.” Chiar trebuie să faci asta ca să fii necredincios? Există şi sexul la nivel astral, nu doar la nivel fizic, îmi pare rău că trebuie să vă spun totul aşa de direct şi nu foarte nobil, dar cum altfel să vi le spun? Sexul nu este lipsit de nobleţe, dacă este iubire între voi şi dacă este în cadrul căsătoriei şi cu responsabilitate, numai dacă vă iubiţi unul pe altul, numai atunci ar trebui să aveţi sex cu partenerul (partenera). Dacă nu simţiţi iubirea, atunci aceasta nu este decât ca o maşină care funcţionează, şi este ca un abuz al frumuseţii fiecăruia dintre voi, nimic altceva. O să simţiţi golul din interior, o să începeţi să căutaţi în jur şi atunci o să fiţi într-o siuaţie şi mai rea.
Atunci când sunteţi căsătoriţi sau iubiţi pe cineva, atunci ar trebui să vă concentraţi numai acolo şi o să aveţi parte de o anumită fericire, de asemenea. O să vă aducă un fel de parfum în viaţa practică de zi cu zi, şi aceasta este un fel de practică de asemenea. Dacă vă concentraţi pe un singur lucru, dacă vă concentraţi numai pe iubirea dintre voi, atunci şi aceasta este un fel de concentrare şi o să vă aducă fericire. Şi tot ce vă aduce fericire adevărată şi pură, atunci acestea se vor adăuga practicii voastre spirituale, de asemenea, şi tot ce vă îndepărtează de la aceasta este negativ. Deci preceptul nu trebuie păstrat numai la nivel fizic, pentru că mai sunt şi gândurile, şi faptele şi vorba. Totul se naşte de la gânduri, deci dacă nu vă gândiţi, atunci n-o faceţi, dacă nu le gândiţi mai întâi, atunci nu le spuneţi.
De aceea trebuie să păstraţi preceptele începând de la gânduri, să aveţi grijă mereu de gândurile voastre, să fiţi atenţi unde se îndreaptă. Să le spuneţi gândurilor că nu este posibil să gândească aşa, nu se cuvine şi nici măcar să nu ne treacă prin minte aşa ceva, şi atunci încetul cu încetul mintea va asculta în direcţia respectivă. În felul acesta ajungem maeştrii noştri, nu ne grăbim să ajungem maeştrii lumii şi să-i învăţăm pe discipoli şi tot aşa, dar să avem măiestria asupra propriilor porniri interioare şi să le facem să se îndrepte acolo unde vrem noi. În felul acesta viaţa voastră devine mult mai puternică. Voi vă cunoaşteţi sinele şi ştiţi că sunteţi maeştrii destinului şi direcţiei voastre, şi atunci simţiţi că sunteţi puternici, confidenţi, şi sunteţi capabili chiar să vă uitaţi direct în ochii lui Dumnezeu şi să-i spuneţi că nu vă este frică de nimic. (aplauze)
Dacă voi îi daţi partenerului vostru, iubitului sau persoanei cu care sunteţi căsătorit, iubire adevărată şi încurajări, atunci zi de zi o să descoperiţi că persoana aceea capătă virtuţi şi frumuseţe în diferite aspecte. Şi atunci şi voi vă bucuraţi mai mult de compania respectivă, decât să vă diversificaţi atenţia în altă parte şi să daţi iubire persoanei care nu trebuie. Voi n-ar trebui să iubiţi persoana aceea sau soţia vecinului, să-i daţi toate virtuţile, atenţia şi binecuvântarea persoanei respective, pentru că atunci o să vedeţi că partenerul vostru devine din ce în ce mai urât pe zi ce trece. Voi nu-i mai daţi nici un fel de binecuvântare, nu mai aveţi nici un fel de contact unul cu altul, şi atunci este normal că ea devine din ce în ce mai puţin atractivă şi se îndepărtează şi mai mult faţă de tine.
Eu vă spun foarte direct că trebuie să păstraţi preceptele din inimă, nu doar la nivel fizic. Partea fizică este ultima, este ultimul lucru. Uneori preceptul a fost încălcat la nivel fizic, dar n-a fost încălcat cu adevărat. S-a întâmplat aşa, de exemplu eşti forţat să furi sau eşti forţat să faci ceva, dar în realitate, în inima ta, tu eşti curat. Se poate să se întâmple şi aşa şi atunci este scuzabil. De aceea Iisus a spus: „Cine fură pâine pentru familie, persoana aceea nu este vinovată.” Acum aţi înţeles? (audienţa: da)
Noi practicăm pentru că vrem să scăpăm de griji, vrem să ne eliberăm de anxietate şi tot felul de ataşamente din această lume. Deci dacă aveţi parte de o iubire adevărată din partea unei femei sau a unei soţii, care să vă aducă fericire chiar în fiecare zi în felul acesta, atunci este şi acesta un fel de bonus. Deci să nu vă desconsideraţi partenerul (partenera), dar să-i respectaţi ca pe un Dumnezeu sau Zei. Şi acela să fie singurul Dumnezeu sau Zeu pe care să-l slujiţi, în afară de Maestra Supremă Ching Hai (Maestra râde şi audienţa aplaudă).
În India, când Shiva era în viaţă, el i-a învăţat pe oamenii de rând peste o sută de feluri de a practica. Şi unul din ele se referă la iubirea dintre soţ şi soţie. De exemplu, atunci când vă îmbrăţişaţi unul cu altul, ar trebui să vă contopiţi în îmbrăţişarea respectivă, să deveniţi una cu ea, una cu sentimentul acela. Şi atunci nu mai ştiţi de nici un fel de problemă, cel puţin în momentul acela. De aceea în această viaţă, oamenii sunt foarte ataşaţi de sex, pentru că le poate oferi fericirea temporară, le poate oferi posibiliatea de a uita de tot felul de probleme, necazuri şi griji, pentru un moment. Ceea ce nu realizează oamenii acestei lumi este faptul că sexul ca atare nu-ţi aduce fericirea de durată, ci iubirea, de dinainte, din timpul şi de după, este cea care face ca acest dar al plăcerii dat de Dumnezeu să aibă semnificaţie, şi responsabilitatea unul faţă de altul de a creşte copiii ca să devină tot un fel de Dumnezei sau Zei în viaţă, pe acest pământ. Toate acestea, laoaltă, toată această fericire, bucurie şi responsabilitate dintre voi, face ca viaţa unei soţii şi a unui soţ să fie foate frumoasă.
De aceea oamenii care se duc şi caută tot felul de plăceri de scurtă durată, foarte des ei sfârşesc în tristeţe, cu golul în interiorul lor, deci ei nici măcar nu respectă femeia şi nu ştiu ce este fericirea adevărată din iubirea adevărată. Să-i întrebaţi pe cei care au femei multe sau bărbaţi mulţi, dacă sunt fericiţi? Nu sunt! Cu cât au mai mult, cu atât sunt mai nefericiţi, pentru că ei nu ştiu cum să păstreze fericirea şi să se bucure de ea dintr-o dată. Ei o risipesc pe ici şi colo, un ban aici, un ban acolo, şi nu le mai rămâne nimic. Dacă şi-ar economisi banii, atunci şi-ar putea cumpăra un bilet de avion şi să se ducă undeva, să aibă o vacanţă undeva, să vadă ceva diferit şi să înveţe şi să se bucure pe timpul a două săptămâni întregi, sau trei săptămâni, cu prietenii lor sau singuri, ceva de genul acesta. Dar ei cheltuiesc în fiecare zi, nu le mai rămâne nimic şi nu pot să mai facă nimic. Nu-şi pot cumpăra o casă, nu pot face nimic. Capitalul este acelaşi, dar ei îl cheltuiesc într-un mod diferit, deci ei nu se pot bucura niciodată de iubirea şi plăcerea concentrată. Dacă vreţi să vă bucuraţi cu adevărat, de exemplu darul plăcerii venită din sex, atunci trebuie să fii abstinent foarte mult, trebuie să respecţi abstinenţa şi atunci te bucuri mult mai bine.
Din: “Un partener credincios”
Revista nr. 53: S-ar putea să nu ştiţi
Maestra Supremă Ching Hai
Centrul din Hsihu, Formosa, 31 octombrie 1995
Unele persoane sunt destul de înţelepte de pe urma experienţelor din căsătoriile dificile în trecut, deci acum ei evită căsătoriile şi probabil că ajung călugări din această cauză. Probabil că le-a ajuns cu experienţa din căsătorie şi nu le mai trebuie altă experienţă, în studiul respectiv sau experimentul respectiv. Deci ei nu se căsătoresc în această viaţă, se simt bine singuri.
Dar dacă sunteţi deja căsătoriţi, atunci să încercaţi să rămâneţi cu partenerul respectiv, indiferent cât de greu este. De exemplu, am auzit că Tolstoi avea o soţie foarte dificilă. Şi într-o zi el vorbea cu prietenul lui şi soţia lui se purta cu el teribil, îl denigra şi îl jignea în faţa prietenului lui.
Deci prietenul lui i-a spus: „Tu eşti mai mare ca ea, ea nu este decât ceva neînsemnat. De ce nu-i arăţi diavolului acela ce forţă ai tu şi să termini cu ea? Cum poţi să suporţi toate acestea?” Şi Tolstoi i-a spus: „Şşşş! Nu vorbi prea tare! Am încercat asta înainte, în ultima viaţă, de aceea acum am „plata dublă”! Este mai bine să n-o fac din nou, altfel o să am plată triplată în viaţa care vine.” A spus: „Trebuie să le îndur pe toate, pentru că dacă o fac din nou, atunci nu ies niciodată din situaţia asta.” El ştia că va fi o plată triplă şi mai mult, tot timpul. De aceea încerca să le îndure pe toate.
Dacă aveţi o parteneră teribilă şi simţiţi că încă mai aveţi nevoie de ea, atunci este din cauza legăturii din viaţa trecută, trebuie să plătiţi datoria. Deci să încercaţi să suportaţi şi să faceţi ce puteţi, din toate puterile, ca să-i fiţi pe plac persoanei respective, ca să vă plătiţi datoria cât mai repede. Cea mai bună cale ca să scapi de duşmani este să-i faci să fie prietenii tăi. Cea mai bună cale ca să scapi de o soţie teribilă sau un soţ teribil este să-i faci pe plac, să te supui faţă de toate cerinţele ei sau ale lui. Şi atunci el sau ea îţi va deveni prieten.
Din:”Calea de a reconcilia conflictele din căsătorie”
Revista nr. 131: Reportaje
Maestra Supremă Ching Hai
Malaezia, 25 februarie 1992
Chiar dacă eu vă învăţ lucruri despre cosmetică şi virtute, ca să vă aduc aminte să faceţi tot ce puteţi să fiţi voi înşivă şi să vă exprimaţi calităţile estetice, toate acestea nu vă pot garanta că, căsătoria voastră va fi fericită şi împlinită cu siguranţă. Este din cauză că, uneori, karma poate crea situaţii care sunt diferite faţă de ce ne aşteptăm noi. De aceea, dacă noi am încercat deja totul şi totuşi căsătoria noastră nu merge, atunci ar trebui să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a eliberat, nu mai este nimic de care să ne plângem.
Dacă căsătoria se destramă şi noi nu ne-am îndeplinit obligaţiile, atunci nu ne simţim bine în inima noastră, poate că ne vom gândi că este vina noastră, poate că n-am procedat destul de bine, felul cum am gătit nu era bine sau nu ne-am făcut destul de frumoase în ochii soţului nostru. De aceea ar trebui să încercăm să facem totul cât putem de bine, dar asta nu înseamnă că după ce am făcut tot ce ne-a stat în putinţă, soţul nostru n-o să ne părăsească niciodată. Nimeni nu poate să ne garanteze lucrul acesta.
La fel şi invers, dacă un soţ este aproape perfect şi foarte blând, nu înseamnă că soţia lui nu-l va părăsi niciodată. Cauzele şi obstacolele karmice din lumea aceasta sunt greu de prevăzut. De aceea, dacă facem tot ce putem ca să ne îndeplinim responsabilităţile şi obligaţiile şi ajungem să fim împăcaţi cu cugetul, în cazul în care se întâmplă ceva, atunci conştiinţa noastră va fi împăcată. Putem să ne uităm la conştiinţa noastră zâmbind pentru că ştim că ne-am îndeplinit datoriile şi am făcut tot ce-am putut şi cât am putut de bine.
De aceea nu înseamnă că după ce v-am învăţat cum să vă machiaţi şi despre virtuţi, căsătoria voastră va fi cu siguranţă una împlinită. Nimeni nu poate să garanteze lucrul acesta. Majoritatea lucrurilor din această lume sunt efemere. De aceea, atunci când facem ceva, atunci să încercăm tot ce putem ca să ne îndeplinim obligaţiile, la fel şi când ne protejăm căsătoria. Deci ştim că indiferent ce se întâmplă, este aranjat de Dumnezeu, de destin. Nu trebuie să ne aşteptăm la ceva anume, să dăm vina pe cineva, să nu ne simţim bine sau să fim triste sau să fim ataşate de ceva. Pentru că atunci când am făcut totul cum trebuie, chiar dacă ni se destramă căsătoria, totuşi noi am devenit persoane satisfăcute, acesta este cel mai important lucru.
Din: “Să vă îndepliniţi obligaţiile ca partener în căsătorie”
Revista nr. 131: Reportaje
Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 21 ianuarie 1996
Î: – Dragă Maestră, ce să facă un bărbat atunci când a avut o căsătorie nefericită şi s-a îndrăgostit de o altă femeie căsătorită?
M: – Trebuie să te uiţi la căsătoria ta şi să vezi dacă mai poate fi salvat ceva, dacă se mai poate face ceva sau îmbunătăţi ceva. Sau nu cumva tu cauţi iubirea printr-o altă relaţie doar ca un fel de scuză pentru plăcerea ta personală? Pentru că ai deja destule probleme dintr-o singură căsătorie, deci este mai bine dacă încercăm să avem grijă de relaţia din căsătoria noastră, ştiu că este dificil, totul este dificil în această lume, dar asta nu înseamnă imposibil.
Vorbeşte cu soţia ta despre cauza problemei, dar să nu vorbeşti cu ea despre aventura ta extraconjugală, te rog! Dacă vorbeşti cu ea despre asta, atunci probabil că nu mai este nici o soluţie. Dar este în regulă, dacă tu crezi că a fost vorba de o greşeală, atunci poţi să încerci să încetezi cu ea sau să renunţi. Dar să vorbeşti cu soţia ta despre cum să vă îmbunătăţiţi relaţiile, dacă ea este de vină sau tu eşti de vină, sau dacă tu ai nevoie de atenţia ei sau progresul ei sau ea are nevoie de tine.
Vorbiţi unul cu altul, cumpără-i cadouri noi pentru ea, cumpără-i o haină frumoasă, să o adori cu lucruri frumoase, să o faci să devină frumoasa ta. Să faci din ea frumuseţea vieţii tale, decât să-ţi pierzi timpul şi energia cu femeia altuia. Pentru că, oricum, ea nu este a ta, este mai bine să ai grijă de ceea ce tu ai deja, şi să nu-ţi pierzi energia şi timpul cu posesiile celorlalţi oameni. Nu contează cât de mult îţi place maşina vecinului, nu te duci să o împodobeşti cu aur! Deci să-ţi împodobeşti maşina ta!
Ai grijă de maşina ta, pentru că este maşina pe care o conduci tu şi ai nevoie de ea în fiecare zi, maşina îţi trebuie ţie. Poţi să admiri în tăcere şi maşina vecinului, dar să nu o împodobeşti cu aur, să nu te uiţi la ea prea mult şi să uiţi de maşina ta. Poate că într-o zi şoferul care conduce maşina vecinului va duce maşina în altă parte şi atunci dintr-o dată şi tu trebuie să te obişnuieşti fără ea. Maşina ta este în garaj, stricată, neîngrijită şi acum tu vezi că ai probleme. Deci să ai grijă de căsătoria ta, dacă crezi că se merită. Şi apoi, în acelaşi timp, să respecţi căsătoria altor persoane. Doare atunci când renunţi la lucrurile pe care le iubeşti. Dar să te gândeşti la bărbatul celălalt, dacă ai fi în poziţia lui, atunci o să fii fericit? N-ai prefera ca soţia ta să fie devotată şi credincioasă faţă de tine? Deci să faci ca soţia ta să fie o soţie bună, şi să faci din tine un soţ bun. Şi să faci din soţia vecinului la fel, o soţie bună pentru soţul ei. Aceasta ar fi cea mai bună soluţie, dacă nu găseşti una mai bună.
Mulţumesc că mi-ai încredinţat mie problemele tale personale din familie. Pentru că este foarte important, dacă inima ta nu este împăcată, indiferent câte soţii ai, afacerile tale şi tot restul nu merg bine. Este mai bine să fii satisfăcut cu ceea ce ai, şi să ai grijă de ea şi să o faci mai frumoasă. Să o faci să fie şi mai frumoasă şi mai pe gustul tău, aşa cum îţi cultivi grădina şi plantezi trandafiri, să faci ca ceea ce ai să devină şi mai frumoasă pentru tine.
Din: “Cum să faci faţă la problemele de dragoste”
Revista nr. 131: Selecţiede întrebări şi răspunsuri
Maestra Supremă Ching Hai
Singapore, 9 martie 1993
Î: – Ce credeţi despre divorţ?
M: – Este rău, divorţul este ultima soluţie a unei relaţii plină de iubire, şi n-ar trebui să se întâmple deloc. Dar este foarte dificil să faci înţelegere, din moment ce bărbatul şi femeia sunt foarte diferiţi. Bărbaţii sunt mai reci, mai direcţi, mai simpli, femeile sunt mult mai sentimentale, mai romantice. Deci războinicul şi frumoasa uneori nu se înţeleg bine, dar sunt multe căi ca să se înţeleagă unii cu alţii. Sunt cărţi despre aceasta, apoi consultaţii în privinţa căsătoriei, şi desigur, este meditaţia care va rezolva multe din aceste diferenţe. O să vedeţi că amândoi vă schimbaţi, ajungeţi mai iubitori, mai înţelegători şi vreţi mai puţin. Deci amândoi sunteţi la un nivel similar, altfel, o să aveţi parte de conflict. Dar o să vă iubiţi unul pe altul mai departe, nu veţi recurge la divorţ aşa de mult cum fac ceilalţi care nu practică pe calea păcii lăuntrice. Ei o fac cel mai mult.
Eu n-aş fi divorţat de soţul meu dacă aş fi fost iluminată la vremea respectivă. Vă spun, el a fost cel mai bun bărbat şi este, mai departe, dar acum este cel mai bun bărbat pentru altcineva (Maestra a gesticulat ca să arate că relaţia s-a terminat). După iluminare, o să învăţaţi să vă apreciaţi partenerul şi mai mult. Multe din conflictele de familie au fost anulate după iniţiere, dacă soţul şi soţia meditează împreună. Ajută cu adevărat pentru că o să realizaţi că amândoi sunteţi Dumnezeu. Iubirea din voi o să înflorească, se va extinde ca să acopere toate diferenţele dintre bărbat şi femeie, veţi învăţa să vă iubiţi unul pe altul, să vă respectaţi unul pe altul ca fiind Dumnezeu. În afară de iubirea fizică, mai este o altă iubire mai sfântă care o să vă lege, vă face să fiţi şi mai iubitori, mai responsabili, şi mai sensibili în ceea ce priveşte sentimentele şi nevoile fiecăruia.
“Problemele personale, problemele de familie, se pare că nu aparţin de sfera spirituală, dar o fac. Pentru că, la ce bun ca voi sau eu să vă învăţ să meditaţi şi să ajungeţi Sfinţi în timp ce viaţa voastră este în mizerie, soţul are probleme şi este singur şi copiii nu sunt fericiţi din cauza rupturii din familie? Şi între timp eu vreau să vă aduc Raiul, şi nu iadul!! De aceea, tot ce puteţi să folosiţi din această lume ca să vă faceţi viaţa mai bună, să înfrumuseţaţi mediul care vă înconjoară şi să vă consolidaţi căsătoria, vă rog să le folosiţi, nu să fiţi ataşaţi de ele, ci doar să le folosiţi.”
„Dumnezeu nu este aşa de îngust la minte ca să ne interzică să ne iubim soţul sau soţia în felul în care obişnuim. Dumnezeu nu este aşa de crud ca să separe un cuplu plin de iubire ca să se poată ajunge la El. Noi trebuie să ne lărgim inimile ca să-l iubim pe Dumnezeu şi să le includem şi pe celelalte fiinţe, inclusiv pe membrii familiei noastre. Dacă putem să iubim alte fiinţe care sunt la distanţă faţă de noi şi ne sunt străini, atunci de ce să nu-i iubim şi pe membrii familiei noastre, cei dragi de lângă noi?”
Din: “Fiecare suflet are deciziile lui”
Revista nr. 131: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Malaezia, 25 februarie 1992
„Voi aveţi familie, dar vă lăsaţi pe voi şi întreaga familie în grija lui Dumnezeu. Voi sunteţi cei care are grijă de familia respectivă în numele lui Dumnezeu, şi aceasta înseamnă călugăria. Este mult mai dificil să renunţi în felul acesta, decât să te razi pe cap şi să te ascunzi în templu. Dacă puteţi să faceţi aceasta, atunci sunteţi sfinţi cu adevărat!”
Din: Revista nr. 107: Aforisme
Maestra Supremă Ching Hai
Malaezia, 24 februarie 1992
„Dumnezeu ne-a dat copiii ca să ne aducă aminte să ne comportăm ca dascăli, noi trebuie să fim perfecţi noi înşine, pentru că copilul este acolo şi aşteaptă ca voi să-l ajutaţi şi să-l ghidaţi. Dumnezeu vă încredinţează un copil, pune un suflet nou în mâinile voastre şi vă cere să aveţi grijă de el, să-l lustruiţi şi să faceţi din el un prototip. Deci să nu vă plângeţi dacă aveţi copii! Ei sunt un fel de lecţie pentru voi, să învăţaţi cum să fiţi dascăli.
Dumnezeu ne dă copiii ca să ne antreneze talentele nefolosite din noi, de a fi dascăli. Voi trebuie să ştiţi totul dacă aveţi un copil, cu cât voi ştiţi mai mult, cu atât copilul vostru devine mai inteligent şi direcţia lui este mai bună. Majoritatea părinţilor din această lume nu ştiu prea mult, ei înşişi nu sunt stabili, nu sunt clari cu privire la direcţia lor, nu sunt stabili moral şi nu sunt destul de înţelepţi. De aceea noi creştem mari şi ajungem aşa şi aşa, de aceea lumea întreagă continuă să fie aşa şi aşa, se luptă numai pentru faimă şi bunăstare, fără măcar să gândească. Ei nu realizează că numai hrana spirituală ne poate satisface cel mai mult, toată lumea este lacomă şi se afundă mereu, pentru că ei nu sunt mulţumiţi de nimic. Ei nu sunt mulţumiţi cu poziţia înaltă, cu bunăstarea multă pe care o au şi toate acestea pentru că ei nu trăiesc esenţa vitală. Acum, dacă mulţi dintre noi, adulţii, ar practica spiritual, dacă ar veni în contact perfect cu natura din interiorul nostru, dacă înţeleg moralitatea şi înţelepciunea, atunci şi copiii noştri ar creşte mari într-un fel splendid. Dacă întreaga naţiune ar practica spiritual, atunci toţi copiii ar ajunge sfinţi, sfinţi de la naştere. Ca urmare, toată lumea ar fi în pace, şi nu am avea nevoie de nici un fel de arme, totul se va dezvolta prosper şi natural.
Părinţii sunt dascălii iniţiali, cei mai importanţi dascăli, ei îşi cresc copiii de când sunt mici, şi stadiul iniţial este cel mai crucial. De aceea părinţii sunt cei mai buni dascăli pentru copii. Dacă copiii nu sunt îndrumaţi pe o cale corectă de la început, atunci cum să o facă mai târziu? Pentru că au mers deja foarte departe, prea departe ca să mai poată fi traşi înapoi! Deci noi înşine trebuie să fim siguri de calea pe care mergem noi, înainte să-i ghidăm pe copiii noştri. Ceea ce îi învăţaţi, cărţile pe care îi lăsaţi să le citească, prietenii pe care îi sfătuiţi să-i aibă şi condiţiile şi mediul pe care le puneţi la dispoziţia lor ca să crească mari, se vor reflecta la urma urmei în rezultate. Copilul este născut şi cară cu el genele din vieţile trecute, dacă voi nu-l ajutaţi să progreseze din copilărie, să-l îndrumaţi într-o direcţie mai bună, mai târziu el se va comporta după cum îi dictează genele lui din trecut, el va fi exact aşa cum a fost în trecut, nu mai contează de câte sute de ori se naşte, el rămâne acelaşi tip de persoană sau chiar mai rău. Pentru că genele lui nu sunt bune şi atunci el atrage asupra lui lucruri rele şi devine din ce în ce mai rău.
Uneori puteţi să descoperiţi învăţături valoroase şi atunci când vă uitaţi la TV. De aceea, înainte să lăsaţi copiii să vadă un desen animat, să-l vizionaţi şi voi ca să-l înţelegeţi bine. Uneori trebuie să le explicaţi copiilor, să nu credeţi că copiii nu pot să înţeleagă. Ei pot, dacă şi voi le explicaţi. Eu m-am jucat cu mulţi copii şi am văzut că ei sunt ca adulţii, eu îi respect foarte mult. Uneori sunt şocată şi nu am curajul să-i tratez aşa la întâmplare. Ei sunt foarte isteţi, de multe ori îi surprind şi pe adulţi. Ei ne aduc aminte că şi ei au un suflet, au un Buddha în interiorul lor, deci să nu spunem aşa la întâmplare că ei nu sunt decât copii. Desigur că fiecare copil este diferit, dar dacă noi ştim cum să-i învăţăm, atunci şi ei se comportă bine. Dacă nu ştim cum să-i tratăm, atunci ei ne vor vedea slăbiciunile şi vor începe să fie obraznici, şi când obrăznicia lor ajunge un obicei, este dificil să-i faci să se schimbe. Dacă nu-i învăţaţi bine şi nu-i îndrumaţi pe calea virtuţii atunci când sunt mici, va fi prea târziu să se corecteze după aceea. De aceea voi să-i educaţi şi să le arătaţi calea sacră şi corectă.”
Din: “Să fiţi dascălii copiilor voştri”
Revista nr. 98: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Centrul din Hishu, Formosa, 9 octombrie 1994
“Voi trebuie să fiţi un exemplu, mai întâi să fiţi un exemplu strălucitor şi atunci copiii o să vă urmeze, nu trebuie să-i forţaţi, un exemplu este mai bun decât 20 de ani de vorbărie.”
Din: “Să fiţi dascălii copiilor voştri”
Revista nr. 98: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Los Angeles, California, S.U.A. • 3 aprilie, 1993
Copiii mici nu cer prea mult, atâta timp cât le dăm atenţie şi împărţim ce avem cu ei, atunci şi ei sunt fericiţi. Ei nu ne cer păpuşi în fiecare zi, dar dacă nimeni nu se joacă cu ei, atunci ei se joacă cu păpuşile.
Găsiţi moduri de joacă pentru ei, să vă jucaţi cu copiii voştri nu înseamnă doar să vă duceţi cu ei şi să le cumpăraţi multe jucării scumpe tot timpul. Din contră, dacă îi ţineţi alături de voi şi îi lăsaţi să muncească alături de voi, atunci coeficientul lor de inteligenţă va creşte, ei ajung din ce în ce mai inteligenţi, mai plini de viaţă şi mai atenţi. La fel, vor înţelege munca părinţilor mult mai clar şi mai târziu voi veţi fi capabili să comunicaţi cu ei mult mai uşor, indiferent ce le spuneţi, ei vor înţelege efortul vostru plin de iubire.
Indiferent ce faceţi voi, să-i lăsaţi pe copii să practice în spiritul de a-i servi pe ceilalţi
Pe măsură ce copiii cresc mari, cu cât voi sunteţi alături de ei mai mult, cu atât ei devin mai fericiţi. Nu înseamnă că dacă le cumpăraţi multe jucării, atunci ei vor fi mai fericiţi. Dacă voi vă jucaţi cu ei, atunci ei sunt fericiţi. Desigur că lor le plac jucăriile, de asemenea, dar jucăriile nu pot înlocui iubirea părinţilor. Dacă voi vă jucaţi cu ei în fiecare zi, dacă vorbiţi cu ei mai mult, le explicaţi mai mult, atunci ei vor deveni foarte inteligenţi şi vor ajunge una cu părinţii lor. Atunci când vor creşte mari, vor fi prieteni, pentru că ei au fost mereu cu părinţii lor, indiferent ce faceţi, ei vor şti, voi doar menţionaţi lucrul respectiv şi ei vor înţelege. Nu mai trebuie să aşteptaţi până când vor creşte mari, pentru că atunci va fi foarte dificil să le explicaţi, dacă sunteţi obişnuiţi să comunicaţi cu ei numai aruncându-le jucării.”
Din: “Să fiţi dascălii copiilor voştri”
Revista nr. 98: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Phnom Penh, Cambogia • 27 martie 1996
Î: – Sunt atât de multe crime în lume acum, atât de multă violenţă de la om la om. Ce putem să facem noi ca să începem să avem mai mult respect pentru noi şi pentru viaţa noastră, ca să nu ne mai omorâm unii pe alţii, ca să nu mai fim aşa de violenţi şi duri unii cu alţii?
M: – Să răspândiţi mereu mesajul iubirii, să aduceţi mereu în atenţie partea pozitivă a progresului. Este mai bine să le spui copiilor: „Dragule, tu …” Să o spuneţi într-un fel pozitiv, decât să o spuneţi într-un fel negativ, aşa cum facem noi de obicei. De exemplu, noi spunem „nu fi aşa de murdar”, dar putem să spunem în schimb „dragule, să te păstrezi curat”. Şi atunci cuvântul „curat” va intra în mintea lor în loc să fie cuvântul „murdar”. Nu contează dacă este „să faci” sau „să nu faci”, esenţa propoziţiei este importantă. Multă lume spune „nu fi aşa de murdar”, „nu fi aşa de violent” sau „nu fi aşa de obraznic”, şi tot felul de astfel de lucruri, în loc să spună „să fii bun, să fii blând, să fii graţios”, şi atunci esenţa cuvintelor rămâne în jurul noţiunii de „bun, blând, graţios.” Când toate s-au uitat, rămâne numai esenţa. Noi le spunem mereu copiilor noştri că „voi sunteţi murdari”, „să nu staţi până târziu” în loc să spunem „să mergeţi la culcare devreme”. Şi eu fac această greşeală, deci şi eu învăţ, de asemenea.
Din: “Dragule, mergi la culcare devreme!”
Revista nr. 53: Selecţie de întrebări şi răspunsuri
Maestra Supremă Ching Hai
Houston, Texas, S.U.A. • 4 noiembrie 1993
„Î: – Eu am o dilemă cu privire la mine, adică cine sunt eu şi care este profesia mea. Sunt avocat şi reprezint companiile şi corporaţiile mari. Oamenii pe care noi îi dăm în judecată de multe ori au avut parte de accidente, de exemplu la nivel fizic, sau în alte cazuri unii au şi murit. Şi munca mea este să fac în aşa fel încât compania să nu plătească nimic. Dilema pe care o am este că de multe ori mă uit înapoi la ceea ce a însemnat succesul profesional şi este ca o problemă pentru mine, pentru că simt că în unele cazuri oamenii meritau să primească nişte bani şi nu i-au primit din cauza mea. Şi din această cauză îmi fac probleme, de aceea aş dori să vă întreb dacă mă puteţi ajuta să mă liniştesc.
M: – Te înţeleg, tu nu eşti singurul care are această întrebare. Bine, soluţia este că fie trebuie să faci aşa cum îţi cere compania pentru că eşti plătit pentru asta, sau îţi dai demisia şi îţi deschizi biroul propriu. Un avocat de multe ori trebuie să facă lucruri care el ştie că nu se cuvin, şi dacă o face destul de des, atunci se poate să uite că acestea nu se cuvin şi ajunge ca un obicei. Deci este la latitudinea ta să faci aşa cum vrei tu sau să faci aşa cum vrea lumea. Tu alegi între conştiinţa ta şi bani sau faimă. Ai văzut filmul „Avocatul diavolului?”
Î: – Da, de curând.
M: – Bine, şi ai văzut „Cel care aduce ploaia”?
Î: – Pe acesta nu l-am văzut.
M: – Este similar. Mergi şi vizionează filmul acela şi atunci găseşti singur răspunsul. Sunt multe munci care se pot face. De exemplu, poţi să predai la şcoala de avocaţi sau asta intră la fel, în domeniul producţiei de avocaţi? (râsete) Mulţi simt la fel cum simţi şi tu, pentru că la început erau foarte idealişti ca avocaţi tineri, doreau să lupte pentru justiţie şi să-i apere pe cei săraci şi nevoiaşi, dar situaţia i-a forţat să facă exact opusul. Deci de multe ori când ajung acasă nu se simt bine, nu simt că banii pe care îi câştigă sunt curaţi în totalitate. Nu ştiu dacă sunt alte opţiuni pentru avocaţi sau nu, poate îţi deschizi corporaţia proprie, dar şi aici este competiţie foarte multă.
Este foarte dificil în această lume să ai succes şi să-ţi păstrezi standardul moral în acelaşi timp. Dar este la latitudinea ta să-ţi alegi felul în care trăieşti, eu nu pot să-ţi spun ce să faci. Atâta timp cât eşti plătit de companie ca să o aperi, trebuie să-ţi faci munca bine. Pentru că de aceea ei te plătesc, deci tu eşti loial şi devotat faţă de compania ta, nimeni nu poate să dea vina pe tine. Pe de altă parte, conştiinţa ta îţi spune că bieţii angajaţi nu se aleg cu nimic. După ce a murit sau are un accident, viaţa lui s-a terminat şi viitorul familiei este întunecat, şi atunci conştiinţa ta nu este împăcată. Aceasta este problema, nu că tu greşeşti sau că cealaltă persoană are dreptate, nu are nimic de-a face cu asta. În ceea ce priveşte serviciul tău, tu ţi-ai făcut datoria excelent şi este ceea ce trebuie să faci pentru că eşti plătit pentru asta. Tu ţi-ai făcut datoria cum trebuie, dar este la latitudinea ta să alegi între a fi un avocat de succes sau o fiinţă cu conştiinţa împăcată.
Cel mai bun adăpost
Sunt şi alte munci care pot fi făcute, de exemplu să vinzi tofu în stradă (râsete) sau să duci pizza la casele oamenilor. Dar problema cu noi este că în momentul în care am urcat pe scara succesului, este foarte dificil să ne oprim sau să coborâm. Dar este mult mai uşor în momentul în care ai renunţat în sufletul tău, ştii că o conştiinţă curată şi o minte împăcată sunt mult mai preţioase decât orice bucată de aur din această lume, şi atunci poţi să decizi.
Noi nu trebuie să locuim în Beverly Hills, nu trebuie să locuim în Capitol Hill. Putem să locuim într-o casă mobilă, care este foarte ieftină. O casă mobilă la mâna a doua costă între 15000 şi 20000 de dolari, uneori chiar 10000 sau 5000 de dolari. Şi nu este mult de curăţat şi nu ai nevoie de servitori o dată pe lună sau o dată pe săptămână. Aşa fac eu, acum eu locuiesc într-o casă mobilă, puteţi să râdeţi de mine dacă vreţi. Pot să-mi permit mai mult decât asta, dar în momentul de faţă nu este necesar. Dacă am o casă mai mare, atunci sunt dependentă de multe persoane ca să facă curăţenie, să taie iarba şi toate celelalte. Deci sunt multe cheltuieli care nu sunt necesare. Este un privilegiu şi prestigiu în acelaşi timp să locuieşti într-o casă mare, să ai o maşină bună nou-nouţă şi toate celelalte, dacă îţi poţi permite. Dar dacă nu-ţi poţi permite, merge şi o maşină la mâna a doua, şi o casă mobilă este în regulă de asemenea.
Te simţi foarte fericit atunci când n-ai datorii de plătit, când n-ai pe nimeni care să te acuze şi nici tu nu te acuzi pentru că ai făcut vreo greşeală. Aceasta este cea mai bună „casă” pe care o poţi avea vreodată pentru tine – pacea minţii şi o conştiinţă curată. De aceea mulţi Maeştri spun să renunţi la lume ca să poţi ajunge în rai. Cine se ataşează de viaţa aceasta o va pierde. Cine renunţă la viaţă, va găsi viaţa eternă (Matei 16:25). Aceasta este semnificaţia acestor cuvinte.
Noi suntem prea ataşaţi de confortul material şi de „ce trebuie şi ce nu trebuie”, şi uităm să ne eliberăm pe noi de toate acestea, pentru că noi nu avem nevoie de ele. Nu trebuie să mergem în Beverly Hills la petreceri, putem să renunţăm la ele. Putem să renunţăm la toţi prietenii care sunt faimoşi şi bogaţi şi ne fac să ne simţim competitivi, ca şi cum trebuie să ne străduim mereu să fim la înălţime cu ei. După o vreme sunteţi obosiţi de petreceri, de prietenii cu nume mari şi toate celelalte, şi nu vreţi decât să staţi acasă în camera voastră, chiar şi într-o cameră mică va fi bine. Meditaţi şi vă simţiţi foarte bine în interior, nu vă mai trebuie lucruri materiale ca să vă daţi mari şi atunci orice serviciu va fi bun. Noi nu suntem dependenţi de serviciu, nu suntem dependenţi de faimă şi prestigiu ca să ne trăim viaţa. Noi depindem de Dumnezeu, depindem de liniştea din interiorul nostru şi de conştiinţa curată. De aceea Iisus a spus că: „Binecuvântaţi cei cu sufletul curat, pentru că ei îl vor cunoaşte pe Dumnezeu”. (Matei 5:8) Trebuie să deveniţi ca nişte copii ca să puteţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu, aşa este.
Deci nu putem ajunge precum copiii dacă ne străduim mereu să ajungem precum vecinii, să mergem la petrecerea cutare şi cutare pentru că sunt mulţi oameni faimoşi acolo şi noi trebuie să fim cineva de asemenea, altfel suntem un nimeni şi nu putem să mergem acolo şi ne este ruşine. Dar nu trebuie să ne fie ruşine, ar trebuie să nu ne simţim bine dacă facem ceva împotriva voinţei lui Dumnezeu. Dacă nu suntem o persoană cu moralitate, dacă nu avem o conştiinţă nobilă, atunci ar trebui să ne fie ruşine.
N-ar trebui să ne fie ruşine niciodată dacă ne lipsesc lucrurile materiale, dacă trăim într-o casă modestă sau avem o maşină la mâna a doua. Acestea îi încătuşează pe mulţi şi îi fac să fie ataşaţi de o anumită poziţie şi să lucreze împotriva conştiinţei şi voinţei lor. Ei suferă foarte mult în interiorul lor şi tot aurul din lume nu poate acoperi asta. Atunci se îmbolnăvesc şi mai târziu boala va duce la cancer şi lucruri de genul acesta. Nu se merită. Deci eu le spun la oameni ce îi leagă şi cum să se elibereze, banii sunt o otravă, îi otrăveşte pe mulţi şi îi strică pe oameni prin faimă şi prestigiu iluzoriu.”
Din: “Viaţa spirituală şi etica profesională”
Revista nr. 103: Profesiile şi practica spirituală
Maestra Supremă Ching Hai
Washington DC, SUA, 23 decembrie 1997
„Să fii detaşat nu înseamnă că ajungi ca o statuie de piatră sau o statuie de lemn, să fii detaşat înseamnă că faci ce trebuie să faci, dar lucrul acesta nu este important. Dacă nu trebuie să o faci sau nu poţi să o faci, atunci este în regulă, de asemenea. Dacă trebuie să o faci, atunci o faci şi uiţi după aceea. Adică nu te omori singur din cauza problemelor lumii sau a unor obstacole personale, încerci să-ţi rezolvi problema cât poţi de bine la momentul respectiv. Poate că mâine „vezi lucrurile diferit” şi atunci o rezolvi într-un mod diferit, dar azi o vezi în felul acesta şi o rezolvi în felul acesta. Însă tu nu eşti foarte supărat din cauza acestui lucru, uiţi de ele. Poate că mâine mai suntem supăraţi puţin sau fericiţi sau stresaţi şi tot aşa, dar noi le uităm foarte repede, noi trecem de situaţiile acestea foarte repede.
Detaşarea mai profundă vine mai târziu, cu trecerea timpului, atunci devii detaşat într-un mod mult mai subtil. De exemplu, chiar dacă uneori eşti supărat sau plângi, simţi că eşti foarte detaşat faţă de aceste emoţii, laşi emoţiile să se manifeste dar tu eşti foarte detaşat de ele, în adâncul inimii tale tu ştii că toate acestea sunt un nimic. Eu pot să plâng, dar pot să mă opresc din plâns, de asemenea. Dar de ce să mă opresc? De ce să fac efortul sau să-mi fac probleme că să nu plâng? Dacă trebuie să te opreşti, atunci te opreşti, dacă trebuie să plângi, atunci plângi. Deci tu ştii că ai controlul asupra acestor emoţii, este în regulă. Deci să fii detaşat înseamnă să fii în felul acesta: vezi că plângi, dar nu eşti pierdut complet în plânsul acesta, laşi lucrurile să curgă, nu faci din asta un lucru aşa de important şi să rămâi ataşat de plâns şi tristeţe tot timpul, laşi totul să curgă şi mergi mai departe.”
Din: „Însemnătatea adevărată a detaşării”
Revista nr. 89: Perle ale înţelepciunii
Maestra Supremă Ching Hai
Washington DC, SUA, 25 decembrie 1997
„Î: – Această întrebare se referă la ceva ce aţi menţionat mai devreme despre problemele cauzate de energia sexuală. Puteţi să ne explicaţi de ce se întâmplă şi ce ar trebui să facem ca să-i facem faţă?
M: – Ce se întâmplă? Trebuie să o explic şi pe aceasta? Cred că ar trebui să cumperi o carte cum ar fi Kama Sutra, acolo se explică mai bine decât aş putea eu să o fac. Noi avem multe tipuri de energie, de niveluri diferite. Energia sexuală se aseamănă cel mai bine cu extazul pe care îl avem în timp de şamadi. Unele persoane pot intra în şamadi şi să experimenteze acest extaz, deci ei sunt capabili să-şi controleze energia sexuală. Majoritatea oamenilor, însă, ei nu au ajuns la acest nivel şi atunci când experimentează energia sexuală, se simt aşa de bine şi îi face să fie dezechilibraţi cumva. Celulele corpului răspund într-un fel diferit. Este la fel ca după iniţiere când ieşiţi din şamadi, uneori corpul vostru se simte diferit, ciudat, tremură sau aşa ceva, deci cam aşa stau lucrurile. De aceea, atunci când persoanele se îndrăgostesc, este ca şi cum sunt cu capul în nori şi parcă sunt pierduţi sau aşa ceva, este din cauza schimbării bruşte în chimia reacţiilor chimice şi din cauza efectelor secundare care decurg de aici, toate acestea fac ca mintea să fie dezechilibrată. Ei ajung să fie prea agitaţi sau prea fericiţi fără nici un motiv, şi nu pot să se înţeleagă pe ei înşişi şi nici cu partenerul. De aceea, în timpurile vechi ei te sfătuiau să nu faci nimic până când nu te căsătoreşti, aceasta nu era numai din cauza concepţiilor de modă veche ca să-şi păstrezi virginitatea şi tot aşa, dar era ca să vă dea timp la amândoi să vă ajustaţi chimia corpului şi să vă obişnuiţi unul cu altul, deci atunci când experimentaţi sentimentul acela final în centrul plăcerii, nu ajungeţi dezechilibraţi şi puteţi să continuaţi să fiţi prieteni şi să vă obişnuiţi unul cu altul, chiar mai mult decât înainte să faceţi sex.
Dacă aveţi sex prea devreme, atunci mintea voastră nu a avut timp ca să asimileze şi să vă cunoaşteţi unul pe altul, şi chimia corpului, chimia celulelor, nu este gata ca să fie împreună cu o altă persoană care are o chimie diferită şi un program diferit, un ADN diferit şi tot aşa. Deci când aveţi contact foarte devreme, energia sexuală explodează cumva şi vă face pe amândoi să fiţi dezechilibraţi. De aceea se spune că dacă ai sex prea devreme, atunci căsătoria nu va fi aşa de bună. Nu este din cauză că sexul este un păcat sau aşa ceva, numai că corpul vostru nu este obişnuit, mintea voastră nu este obişnuită, corpul vostru spiritual nu a fost programat aşa de repede ca să ajungă la intimitate. Atunci când energiile puternice de la două persoane se unesc, este ca o bombă. Deci nu este nimic rău, depinde doar de felul cum îi faci faţă.
Pentru majoritatea oamenilor, când nu ai iluminarea pe care să o practici şi când toată societatea îţi spune cu vârf şi îndesat că sexul este un păcat, atunci te simţi vinovat, psihologic, fizic, mental, emoţional şi spiritual. Deci este rău pentru relaţia voastră. În felul acesta relaţiile ajung să nu meargă bine, oamenii condamnă sexul prea mult iar pe de altă parte nici nu explică prea mult şi nu-i ajută pe oameni ca să accepte sexul ca fiind o parte din viaţă şi o parte din relaţiile personale. Deci deja din punct de vedere psihologic, din partea societăţii, apoi şi din punct de vedere social şi al educaţiei personale, tu te simţi deja dezechilibrat şi te frămânţi în interior, nu poţi să mai faci faţă. De asemenea, energia sexuală este foarte puternică, este aproape ca un şamadi, pentru muritori este chiar prea mult.
Î: – Deci cum să-i facem faţă când se pare că este prea mult pentru noi?
M: – Tu trebuie să înţelegi natura energiei sexuale. Dar să înţelegi este un lucru şi să o accepţi este deja altceva, pentru că voi aţi fost spălaţi la creier mii de ani deja că sexul este ceva rău. Nici eu nu pot să schimb asta. Dacă merg acolo afară şi predic la toată lumea că sexul este bun, că sexul este în regulă, atunci mă omoară. Deci tot ce pot să fac este să-ţi spun să o iei pas cu pas, să reduci sexul, să-l diminuezi încetul cu încetul, dacă vrei şi dacă te face să te simţi bine aşa. Dacă nu poţi să-i faci faţă, atunci singura soluţie este să-l reduci sau să te abţii complet până când ajungi să fii destul de puternic şi să poţi să decizi ce vrei să faci. Şi dacă vrei să experimentezi focul, atunci îţi asumi şi consecinţele. Chiar dacă eu stau aici şi-ţi spun că sexul nu este un păcat, că este în regulă, tu tot nu vei accepta, chiar dacă mă crezi pe mine, mintea ta nu va accepta lucrul acesta.
Î: – Mulţumesc, Maestră.
M: – Cu plăcere. Vezi, nimic nu este rău, este doar modul cum am fost programaţi. De exemplu, eu vă spun să nu jucaţi jocuri de noroc. Atunci probabil că mulţi dintre voi se întreabă de ce din moment ce nu răneşte pe nimeni, nu faci decât să te joci cu câteva cărţi de carton şi să faci pariu pe unul sau doi dolari. Ce rău poate să facă? Nu aduce nici un rău, dar sunt efectele secundare! Uneori se întâmplă să pierzi şi atunci ajungi un păgubaş sau cealaltă persoană pierde şi el ajunge un păgubaş, şi asta creează o energie rea între voi. Tu pierzi un prieten sau vă urâţi unul pe altul şi acestea duc la o energie negativă, o energie rea pe care trebuie să o suportaţi între voi. Te simţi sufocat, simţi presiunea şi dacă se ajunge la ce este şi mai rău, atunci începi să fii ataşat dacă câştigi. Dacă pierzi, atunci vrei să câştigi înapoi ce ai pierdut, dacă câştigi, atunci vrei să continui. Este mintea omului, se antrenează mereu şi după o vreme te obişnuieşti cu jocurile şi vrei mai mult. Deci mergi în locuri mai mari şi acolo poţi să pierzi timp mai mult, atunci îţi dăunează, poţi să-ţi pierzi serviciul, familia, s-ar putea să-ţi vinzi soţia şi copiii chiar, unele persoane o fac şi pe asta! Vezi acum, efectele secundare sunt rele, deci nu înseamnă că jocurile de noroc sunt rele cu adevărat.
Să spunem că eu stau aici şi joc ceva, atunci o să crezi că eu sunt o persoană rea sau păcătoasă? Nu. S-ar putea să nu fie aşa pentru că nu înseamnă nimic pentru mine, aş putea să joc toată noaptea, aş putea să jos toată viaţa şi nu înseamnă nimic pentru mine, nu mă afectează de nici un fel, nu-ţi vând ţie nimic ca să fac bani. Dar pentru majoritatea oamenilor, ei nu-i fac faţă, la fel ca sexul, nu-i fac faţă. Sunt prea slabi pentru acest ataşament puternic. Ca ţigările, fumezi una, mâine două, în ziua care vine ai tot pachetul şi nu mai poţi să te laşi. Sau alcoolul, câte persoane încep de la un pahar? De acolo încep cu toţii, chiar o jumătate de pahar sau chiar o înghiţitură. Cocaina, la fel, ei încep cu atât şi de acolo se trag toate problemele. De aceea eu v-am spus să staţi departe de ele, deşi eu nu condamn nimic, ştiu că sufletul îşi alege calea lui, dar indiferent ce aţi ales, indiferent ce vreţi să alegeţi, trebuie să ştii care sunt consecinţele şi să faci alegeri înţelepte. Dacă vrei să mergi Acasă mai repede, dacă ai decis că acesta este timpul să mergi Acasă, atunci să stai departe de aceste distracţii. Te costă foarte mult din punct de vedere mintal.”
Din: „Energia sexuală”
Revista nr. 101: Selecţie de întrebări şi răspunsuri
Maestra Supremă Ching Hai
Los Angeles, California SUA, 16 decembrie 1998
„Să nu fiţi înşelaţi de aşa numitele învăţături similare, să nu fiţi ademeniţi de căile uşoare, de înlocuitorii ieftini pentru iluminarea spirituală, de fericirea ieftină, şi să le consideraţi din greşeală drept iluminatoare. Să nu faceţi aceste greşeli, să fiţi iresponsabili în comportamentul vostru şi să aveţi o gândire de nivel inferior cu privire la eliberare. Pentru că eliberarea înseamnă că sunteţi eliberaţi de toate acestea, de tot ce vă creează probleme, de tot ce nu este bun, de tot ce nu este nobil, de tot ce nu este frumos, de tot ce vă leagă, vă sufocă şi vă face să vă simţiţi vinovaţi, vă face să simţiţi că nu sunteţi asemenea lui Dumnezeu. Toate dorinţele vă fac să vă simţiţi ca şi cum ardeţi, sunteţi plini de pasiune, de pofte şi dorinţe. Pofta trupească este diferită faţă de iubire, sexul este ceva diferit faţă de a-ţi oferi trupul, de sărbătoarea iubirii dintre doi oameni, chiar dacă acţiunea arată la fel. Dar să nu fiţi induşi în eroare.
La fel, să nu ajungeţi iresponsabili şi din greşeală să vă comportaţi iraţional în scopul eliberării. Eliberarea nu înseamnă să te bucuri cu preţul suferinţei altora. Eliberarea nu înseamnă să te înjoseşti pe tine cu preţul nobleţei fiinţei tale. Libertatea cosă mult. Cei care merg peste tot şi îi omoară pe oameni spun că aceasta este libertatea. Dar libertatea nu înseamnă să le iei libertatea la alţii, bucuria nu înseamnă să-i faci pe alţii să sufere.