Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Long Beach, CA, SUA, 28 decembrie 1996
Cât câştigi şi cât cheltuieşti
Am vorbit despre secretul de a face bani şi ei doresc să-l audă tot timpul acum! Deci am întrerupt vorbăria, am spus: „Noi trebuie să începem să împărţim cu toată lumea, pentru că cu toţii vrem să facem bani, nu-i aşa?” Oh, da! Puteţi să cumpăraţi o carte de genul „Cum să…”!! Oricum, secretul de a avea bani nu depinde prea mult de cât câştigi, dar depinde de cât de mult economiseşti şi cât de mult cheltuieşti. Multe persoane cheltuiesc prea mult, cât nu trebuie, şi la fel, lucrurile pe care le cumpăraţi, aţi putea să plătiţi mai puţin pentru aceeaşi calitate. Nu trebuie să faceţi cumpărături din multe locuri, doar uneori. Dacă se întâmplă să vedeţi ceva care este bun şi la un preţ rezonabil sau ieftin, atunci puteţi să le cumpăraţi, dacă nu le găsiţi, atunci uitaţi de ele, nu pierdeţi nimic.
Atunci când mergeţi la reuniuni, de exemplu cum a fost în Cambogia ultima data sau în Formosa, nu aveaţi nimic cu voi, totuşi nu aţi murit, nu? Aţi supravieţuit! Şi cât de bine!!! Mergeaţi peste tot, alergaţi şi gardienii vă împingeau de la spate: „Repede, repede, repede! Maestra a coborât deja!” Şi tot aţi supravieţuit, aţi mâncat mâncare simplă, nu era telefon, nu era nici un soţ, nici un copil, nimic, şi aţi fost bine, şi purtaţi haine simple, nici o problemă, foarte simple!
Este la fel şi în situaţia noastră, în casa noastră, putem să avem la fel, lucruri simple. Nu vreau să spun că să nu aveţi nimic, dar sunt multe lucruri care au aceeaşi valoare de exemplu, dar preţul este diferit. Voi ştiţi diferenţa dintre magazine. Nu trebuie să cheltuiţi mereu bani mulţi ca să arătaţi bine sau casa voastră să arate special. Poate să arate special dar să nu fie scump. De exemplu, uneori eu merg la cumpărături şi mă uit după o canapea sau aşa ceva, şi uneori plătesc 200 sau 300 de dolari pentru un set întreg, inclusiv masă cu geam şi tot restul, iar în alte magazine acelaşi lucru costă de 4 sau 5 ori mai scump, acelaşi stil, aceeaşi calitate, nu mai înţeleg nimic atunci.
Toţi milionarii, cei bogaţi, ei nu arată mereu că ar fi bogaţi, ei nu conduc mereu limuzine, Rolls Royce sau Cadillac, în realitate ei conduc maşini obişnuite, pentru că ei nu au nevoie să facă impresie. Ei se simt bine în interiorul lor, cu securitatea pe care o au pentru ei şi familia lor. Ei au economii destule ca să le ajungă pentru anii care vin, în caz de urgenţă, pentru orice ar fi nevoie, dacă ar fi să fie aşa. Între timp, ei continuă să facă bani prin economiile din banii câştigaţi. Deci ei se simt bine, nu au nevoie să facă impresie, nu le trebuie ca alţii să ştie că ei sunt bogaţi. Uneori ei poartă haine obişnuite şi merg la cumpărături în magazine obişnuite, casa lor este la fel, confortabilă şi obişnuită. Mobila lor nu este mereu stil antic sau ceva extraordinar, este confortabilă şi primitoare, suficient pentru ei ca să se simtă bine.
Deci secretul de a face bani şi a fi bogat nu se rezumă numai la cât câştigi, este felul în care îţi gospodăreşti banii. Multe persoane, chiar cei bogaţi, din nefericire după prima generaţie…, de exemplu tatăl a fost foarte atent cum să facă bani şi să economisească, dar după aceea, copiii sau nepoţii nu mai au nici un fel de ambiţie să facă la fel, ei nu au câştigat banii în felul acela greu, deci nu ştiu care este valoarea banilor. Deci dacă li se dă o moştenire mare, o vor pierde foarte curând şi nu le mai rămâne nimic, de multe ori se întâmplă aşa. Atunci ei se sinucid pentru că nu ştiu cum să salveze situaţia, ei cred că părinţii sunt foarte bogaţi şi ei pot să cheltuiască mereu, la infinit, şi nu se vor termina niciodată, adică banii. Dar se termină. Cei din Au Lac au un proverb: „Dacă stai şi nu faci nimic şi mănânci, atunci poţi să mănânci şi un munte.”
Cei bogaţi îi învaţă pe copiii lor cum să economisească
Este similar şi este adevărat, de aceea noi putem să ajutăm multe persoane, se pare că eu am foarte mulţi bani, dar este din cauză că economisesc. Nu că economisesc în mod conştient, dar ştiu foarte bine, logic, cum să păstrez banii. Dacă câştigi mult dar cheltuieşti la fel de mult, atunci nu rămâne nimic. Atunci nu faci decât să îmbogăţeşti compania de maşini şi faci ca fiecare magazin să se îmbogăţească de pe urma ta, dar nu şi tu. Deci trebuie să fiţi atenţi cum cheltuiţi, poate că ar trebui să faceţi o sumă fixă de cheltuială pentru voi, şi să nu cheltuiţi mai mult decât atât.
Multe persoane bogate, nu numai că ei înşişi arată foarte obişnuit din multe puncte de vedere, dar ştiu şi cum să facă economie. De exemplu, când pasta de dinţi este aproape gata să se termine, atunci ei nu aruncă tubul jumătate plin la gunoi, dar storc totul, folosesc un cuţit sau aşa ceva ca să-l preseze neted. Şi voi faceţi la fel, da, dar cei bogaţi îi învaţă şi pe copiii lor să facă la fel. Poate că voi nu ştiţi cum câştigă ei bani, dar cel puţin ştiţi cum economisesc bani. Şi banii economisiţi sunt bani câştigaţi de asemenea, tot ce economisiţi reprezintă un câştig pentru voi. La rândul lor, banii aceia vor crea o dobândă mai mare şi vor face mai mulţi bani pentru voi. Chiar dacă nu faceţi nimic, dar puneţi banii la bancă şi atunci câştigaţi dobândă pentru voi, şi puteţi să trăiţi din dobândă de asemenea.
Deci tot ce economisiţi vă aparţine, tot ce cheltuiţi aparţine altcuiva. Şi de fiecare dată când veniţi la reuniuni sau aşa ceva, nu este numai faptul că mă vedeţi pe mine sau că vreţi să practicaţi spiritual, dar este şi o oportunitate foarte naturală pentru voi de a renunţa la tot, să fiţi liberi de ataşamentele materiale, să fiţi liberi faţă de ideile preconcepute şi noţiunile că noi avem nevoie de asta, şi avem nevoie de cealaltă şi avem nevoie de toate ca să supravieţuim. A fost dovedit deja că şi dacă mergeţi aşa, tot veţi supravieţui.
Înţelepciunea de a te bucura de orice situaţie
În trecut, când nu voi nu eraţi aşa de mulţi, numai cei care erau aşa numiţii călugări, noi am trăit numai cu necesităţile de bază. Eu aveam un cort şi ei aveau cort, la fel. Uneori cortul meu era mai mic decât al lor, pentru că eu sunt mică de statură, deci aveam corturi după mărime, şi mărimea mea este SM (foarte mică), de aceea ei spun SM, adică mărime foarte mică. ( În engleză cuvintele Maestra Supremă şi mărimea foarte mică au aceleaşi iniţiale, n.t.) Atunci fiecare din noi, şi eu desigur, aveam un sac de dormit şi o pătură foarte subţire dar călduroasă, nu era de lână, dar era o pătură călduroasă, în cazul în care era frig. Şi dacă era foarte frig, atunci aveaţi dreptul să mai aveţi încă un sac de dormit! Dacă ceri, atunci ţi se dă, deci vei avea unul. Deci fiecare trăiam într-un cort ca acesta, foarte simplu, nu aveam foarte multe, şi mâncam cât să ne fie suficient.
Acum, chiar dacă am multe lucruri, uneori am o casă, am o peşteră sau aşa ceva, mai mobilată, nu s-a întâmplat nimic, eu sunt tot aceeaşi, doar că îmbătrânesc cu fiecare zi, deci nu mă ajută la nimic, nimic nu mă ajută. Eu sunt aşa cum eram înainte, trăiesc la fel, mănânc la fel, aproape la fel. Nu este o diferenţă prea mare, dacă am mai multe lucruri materiale sau am mai puţine. Am trecut prin cea mai mare sărăcie şi la fel, bogăţie, dar nimic nu s-a schimbat!
Când eram în Himalaia, în India, nu aveam bani mulţi, deci trebuia să întind de bani foarte mult, pentru că nu ştiam cât am să stau acolo. Uneori mâncam doar chapatis (pâine indiană ca turta, nt) şi unt de alune. Chapatis o făceam eu, de asemenea, pentru că era mai ieftin decât atunci când le cumpăram. Era foarte uşor, ai o tigaie, pe care o foloseşti ca să mănânci din ea, şi ai făină, apă şi sare, pe acestea le poţi cumpăra de oriunde. Şi atunci amesteci apa şi făina şi pui un vârf de sare, o frămânţi la fel cum frămânţi pâinea sau aluaturile, dar fără drojdie. Şi apoi o bătătoreşti cu palmele, nu trebuie să ai un rulou, foloseşti doar palmele, o netezeşti şi apoi o pui pe foc, aduni lemne din pădure şi apoi o găteşti aşa, după o vreme o întorci pe partea cealaltă şi gata, pui unt de alune pe ea şi eşti în ceruri, este aşa de bună! Apă poţi să bei de la izvoare sau din Gange, nici o problemă.
Şederea în Himalaia
Am trăit aşa multe, multe luni, uneori am mâncat numai hrană crudă dacă mergeam foarte sus. Nu poţi să găteşti acolo, poţi dar durează o jumătate de zi ca să fierbi puţin, cam 2 cm de apă, deci am spus „uită, am să o beau rece”. Nu poţi să fierbi varza dacă nu faci focul de la o sursă cu gaz, dacă strângi lemne, sunt deja ude mereu de la zăpadă. Munţii din Himalaia sunt acoperiţi cu zăpadă non-stop, chiar şi vara, poate că mai puţin atunci. Armata face un drum printre munţi, deci poţi să treci printre munţii de gheaţă, dar gheaţa este acolo mereu, chiar şi vara. Ei au două anotimpuri acolo, cu ninsoare şi fără ninsoare. În mod normal, pelerinii merg în sezonul când nu ninge, dacă stai acolo prea mult, atunci o să ningă peste tine şi trebuie să stai acolo până la anul viitor, dacă vei supravieţui, atunci o să bei zăpadă sau altceva, unii aşa fac, deci este în regulă! (Dar voi să nu încercaţi!)
Chiar şi iarna poţi să culegi unele plante, plante sălbatice din Himalaia şi să le mănânci. Unele din ele au gust de spanac, chiar dacă nu arată ca spanacul, dar au o tulpină puţin mai roşie, nu verde, dar gustul este exact acelaşi. Dar să nu mergeţi acolo acum şi să mâncaţi toate prostiile, trebuie să ştii ce plantă să mănânci, să nu spuneţi că Maestra Supremă Ching Hai a spus aşa şi aşa şi să mâncaţi tot ce are gust de spanac sau nu, pentru că înainte să ştii eşti terminat deja, să nu faceţi din voi animale de laborator.
Nu aveam nici măcar un cort, puteţi să vă imaginaţi să mergi în Himalaia fără cort? Uneori găseşti un acoperiş sau o casă, aşa numită „casă”. Casa nu este în felul în care sunt casele aici, casa aceea, poţi să vezi stelele prin ea, poţi să vezi prin pereţi şi vântul este foarte liber să te viziteze oricând, ziua sau noaptea, şi să aducă şi zăpadă, de asemenea, foarte generos. Podeaua este udă, nu este cimentată, pentru că în Himalaia ei pun bucăţi de lemn laolaltă şi fac o podea foarte simplă, de stufăriş. Deci nu sunt facilităţi, nu sunt paturi, te culci pe podea.
Eu am fost foarte isteaţă, foloseam un material foarte subţire, mai subţire ca a voastră, nu era de genul acesta. Era ceva foarte subţire, ca o foaie de plastic, pe o parte era aurie şi pe cealaltă parte era argintie, şi atunci când o împachetezi, este subţire ca o foaie de hârtie, aşa de subţire. Nu puteam să îmi permit să car multe lucruri cu mine, abia puteam să mă car pe mine! Cu cât mergi mai sus, cu atât mai grele devin lucrurile, acelaşi bagaj ajunge şi mai greu. Chiar şi picioarele devin greoaie, se umflă de la zăpada care intră prin ghete, nu contează ce fel de încălţăminte ai, zăpada poate să intre şi să-ţi ude picioarele care se umflă, ştiţi, este ca şi cum pui pâinea în apă, ajunge mărimea dublă. Deci dacă mergi în Himalaia, nu poţi să cari prea multe lucruri, deci aşa am petrecut multe luni, mergeam dintr-un loc în altul, şi am supravieţuit!
Vă spun numai, noi putem să supravieţuim prin orice, putem să supravieţuim, pentru că spiritul nostru este puternic, noi avem un ideal nobil şi suprem, deci putem să privim mereu la idealul acela şi să uităm de restul, chiar aşa este. Aşa cum fac tibetanii care călătoresc prin aer, acolo ei nu au avioane, deci ei călătoresc prin aer, zboară prin aer. Nu trebuie decât să se fixeze de un punct de la orizont sau de stele, şi atunci ei se concentrează numai acolo, la momentul acela poţi să vorbeşti cu ei, dar ei nu te aud, nu ştiu ce se petrece în jurul lor. Chiar dacă se lovesc, uneori se lovesc de crăcile din pomi sau aşa ceva şi sunt zgâriaţi, la fel, ei nu ştiu nimic, iar după aceea se trezesc din transă şi îşi termină călătoria.
Măiestreşte-ţi viaţa
Vă spun din experienţa mea, dacă am sau nu am, nu este nici o problemă! Eşti fericit mai departe şi ai grijă de viaţa ta după cum este necesar. Atunci când nu aveam prea multe lucruri materiale, viaţa era distractivă tot timpul, pentru că trebuia să mă gândesc cum să supravieţuiesc. În fiecare zi trebuia să inventez ceva nou cu care să mă bucur. Era mereu surprinzător, mereu nou, eram mereu plină de fericire şi mereu mulţumită, pentru că în fiecare zi tu eşti maestrul tău, maestrul situaţiei, şi atunci te simţi bine, te simţi confident în legătură cu abilităţile de a supravieţui. Chiar aşa este, dacă ar trebui să fac comparaţie, atunci trebuie să vă spun că atunci când nu aveam nimic era mult mai distractiv, pentru că eram mult mai creativă.
Acum am deja tot ce-mi doresc, pentru că totul este deja aranjat, nu mai trebuie să alerg peste tot prin lume şi pot să stau într-un loc fix, cel puţin pentru câteva luni sau săptămâni. Atunci, lucrurile sunt prea organizate, sunt prea mulţi discipoli şi ei cumpără tot felul de lucruri. Şi acum sunt ocupată, la fel, trebuie să fiu creativă, de exemplu pe care să-l dau afară şi pe care să-l cert că a cumpărat tot felul de nimicuri. Este mult mai enervant decât atunci când nu aveam nimic, atunci eram maestrul vieţii mele, eu decideam totul pentru mine şi controlam fiecare situaţie, nu era prea mult de controlat dar în fiecare zi ştiai ce şi cum.
Nu îmi plac surprizele! Nu îmi place că în fiecare zi oamenii cumpără lucruri care nu îmi plac şi mie îmi spun mai târziu, sau fac ceva care nu respectă instrucţiunile mele şi mie îmi spun mai târziu sau fac ceva după cum cred ei şi după instrucţiunile lor şi mie îmi spun abia mai târziu. Apoi eu trebuie să curăţ mizeria, pentru că totul era greşit. Nu îmi pasă dacă ei iau decizii bune, dar majoritatea oamenilor care sunt în jurul meu nu sunt la nivelul standardului meu. Nu mă interesează dacă standardul meu este bun sau nu, standardul meu este standardul meu şi nu îmi place când oamenii fac încurcături şi decid ei pentru mine, ce trebuie să am, cu ce trebuie să mă îmbrac şi ce este bun pentru mine, nu îmi place deloc.
Oamenii din jurul meu fac mereu aceeaşi greşeală, nu contează dacă îi cert, dacă îi rog frumos, dacă le explic, dacă ajung la înţelegere cu ei, dacă le spun, dacă îi ameninţ, dacă îi dau afară, nu merge deloc. Obiceiurile sunt greu de schimbat, înţeleg lucrul acesta, dar înţelegerea mea nu ajută atunci când vine vorba de sentimentele mele. Şi ei continuă aşa pentru că acum situaţia financiară nu este aşa de rea şi eu nu am timp mereu să merg la cumpărături, deci uneori trebuie să mă bazez pe ei. De multe ori nici nu trebuie, ei se duc singuri pentru că se gândesc că Maestra are nevoie de asta sau de cealaltă.
Dacă spun „îmi plac bananele”, atunci în fiecare zi sunt banane peste tot! Dacă unul din cei care gătesc se întâmplă să gătească ceva bun şi eu spun „oh, mi-a plăcut mâncarea pe care ai gătit-o”, atunci mi-o servesc săptămână după săptămână până când te saturi de moarte! Le spun cu frumosul: „Vă rog, chiar dacă este bună, totuşi …! Deci sunt foarte politicoasă până când nu pot să mai suport şi atunci trebuie să le spun. Uneori explodez, le spun: „Cum puteţi să aveţi inteligenţă aşa de puţină? Chiar dacă este ceva bun, nu poţi să-l serveşti în fiecare zi şi aşa de des cum faceţi voi.” Ah, nu vă vine să credeţi, este problema de a avea.
Înainte, când nu aveam nimic era mai uşor, când nu aveam nimic eram foarte fericită în fiecare zi, foarte fericită, pentru că eu cumpăram ce doream eu şi ştiam unde se duc banii mei. Eram fericită atunci când puteam să economisesc ceva, simţeam că sunt foarte creativă, nu era din cauza banilor, dar era vorba de valoarea inteligenţei mele, că puteam să fac economie, că puteam să trăiesc cu lucruri aşa de puţine şi să fac ca totul să fie frumos.
Da, atunci când se întâmplă să cumpărăm lucruri bune la un preţ foarte mic, în timp ce în alte locuri este mai scump, şi mai ales atunci când lucrul acela are culoarea, stilul şi este pe gustul nostru, atunci suntem foarte fericiţi. Nu doar din cauza banilor, dar şi a norocului, noi suntem creativi şi suntem plini de resurse, şi de aceea suntem fericiţi!
Deci cu regret, trebuie să vă spun că să ai totul nu este mereu aşa de bine pe cât vă gândiţi voi. Din contră, dacă nu ai lucruri destule sau abia îţi ajunge ceea ce ai, atunci este cel mai bine. Pentru că atunci coeficientul de inteligenţă creşte, în fiecare zi trebuie să te gândeşti „cum pot să economisesc nişte bani, unde să merg la cumpărături şi ce fel de mâncare pot să gătesc azi, ce este mai nutritiv, cu gust bun şi la fel, economic?” Atunci eşti fericit. Tot ce este creativ le aduce fericire oamenilor, pentru că este ceva nou, este excitant, este interesant. Dacă fiecare zi ar fi la fel şi oamenii te servesc tot timpul, atunci te plictiseşti după un timp, vă garantez lucrul acesta, garanţie cu banii înapoi. Oricum, acesta este sfârşitul despre cum să fii bogat şi cum să-ţi păstrezi banii, voi să aveţi grijă de acum încolo şi atunci o să ştiţi diferenţa!
Foloseşte-ţi talentele ca să-ţi îndeplineşti misiunea din această viaţă
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Los Angeles, CA, SUA, 13 martie 1996
Aceasta se aplică în toate. Uneori noi venim aici jos şi Dumnezeu ne dă mult „echipament”, cum ar fi o înfăţişare bună, sănătate robustă, inteligenţă extraordinară şi multe alte talente, ca noi să ne putem proteja în această lume şi să ne ducem la capăt munca într-un mod mai confortabil, pentru că El ştie că este foarte dificil să lucrezi, este foarte dificil să joci un rol perfect pe această scenă a universului.
Deci nouă ne este permis să luăm cu noi tot ce crede Dumnezeu că este potrivit sau ce credeţi voi că vă trebuie pentru munca din această lume. Însă, aceste instrumente, cum ar fi talentele, înfăţişarea bună, inteligenţa, rezistenţa, etc., etc., au şi efecte secundare, ele vă vor face să fiţi încrezuţi, vă dau puterea de a-i cuceri pe oameni şi să le atrageţi atenţia, iubirea, admiraţia şi respectul, în favoarea voastră. Deci acesta este punctul principal, voi ar trebui să-i atrageţi pe oameni numai cu scopul de a-i ajuta să fie eliberaţi şi să ajungă la o conştiinţă mai înaltă, nu pentru beneficiul vostru, nu ca voi să vă satisfaceţi dorinţa voastră de a avea mai multe femei în jurul vostru sau mai mulţi bărbaţi care să vă slujească, doar pentru că vă simţiţi bine atunci.
Deci şi aceasta este o problemă, fiecare instrument are două tăişuri. Dacă-l foloseşti aşa cum trebuie, atunci te va ajuta foarte mult. Mulţi oameni vin aici jos ca să lucreze, însă, după aceea nu foarte mulţi se reîntorc, pentru că este foarte dificil să te reîntorci în momentul în care ai venit jos aici. De aceea este nevoie de un maestru iluminat care să vină jos aici şi să te acompanieze şi să-ţi spună: „Să nu faci aşa, să nu faci în felul acela dacă vrei să mergi înapoi acasă, trebuie să te fereşti de multe capcane din această lume, atunci poţi să mergi înapoi mult mai repede, etc., etc.”
Însă, atunci când venim jos în această lume, echipaţi cu toate aceste talente, inteligenţă, înfăţişare bună, sănătate, noroc, bani, totul, noi ajungem să fim prea confortabili, nu ne mai aducem aminte de unde vin aceste binecuvântări. Noi ne gândim că se datorează personalităţii noastre, talentelor noastre, înfăţişării bune, inteligenţei noastre, că de aceea noi avem tot ce avem. Dar nu este adevărat, în schimbul la toate acestea noi trebuie să muncim, trebuie să-i ajutăm pe oameni, trebuie să ne folosim de instrumentele noastre, de aparatele noastre, pentru a servi universului. Altfel, o să cădem mai mult decât ne putem imagina, după ce ne-am folosit de binecuvântările universului.
De aceea mulţi regi, regine şi toţi ceilalţi, ei cad îngrozitor, ei ajung la un nivel de conştiinţă foarte inferior. În momentul în care sunt la putere, ei au totul, toată lumea se pleacă în faţa lor, în faţa fiecărei dorinţe pe care o au. Însă, atunci este foarte dificil pentru ei să iasă din această capcană a luxului şi să încerce să-i servească pe oameni, cu ajutorul puterii şi a poziţiei lor. Atunci când regele este dăruit cu toate aceste bogăţii, puteri, abilităţi şi mulţi oameni care să-l ajute, motivul este acela ca el să se poată folosi de toate acestea ca să aducă beneficii ţării lui şi lumii, la fel, dar şi el se poate folosi de aceste beneficii, ca rege, el are totul.
De aceea noi avem liberul arbitru, dar este periculos, pentru că noi nu ştim cum să-l folosim. Este foarte uşor pentru un rege să ceară mereu lucruri pentru el şi să încerce să aibă grijă de el în loc să aibă grijă de oamenii lui, pentru că fiecare se iubeşte pe sine cel mai mult, să fim cinstiţi: ”Ah, azi am durere de cap, mâine am durere de dinţi, şi azi vreau asta, şi mâine vreau altceva. Sunt mereu ocupat cu ce vreau „eu”, şi pentru că sunt ocupat cu ce vreau „eu”, atunci desigur că „eu” uit ce vor şi ceilalţi, deci nu am timp destul.”
De aceea multe persoane care sunt preocupaţi mereu numai de ei, au deja foarte multe probleme şi sunt ocupaţi majoritatea timpului. Uitaţi-vă la majoritatea oamenilor din lume, ei muncesc cam 10 ore pe zi, pentru ce? Credeţi că toţi au un ideal nobil, un ideal superior? O fac pentru beneficiul omenirii? Aceasta vine pe planul doi, acesta este efectul secundar! Toate şcolile îi învaţă pe elevi: „Trebuie să termini şcoala cu note bune, ca să ai un serviciu bun, o casă, o soţie frumoasă şi copii frumoşi, şi apoi copiii tăi şi soţia ta vor putea să aibă asta şi asta.” Acesta este motivul cu care sunt spălaţi la creier majoritatea elevilor de la scoală, deci ei cresc cu această idee şi fac tot ce se poate ca să ducă la îndeplinire motivul respectiv, chiar aşa este, sincer.
Nu mai este nimic de făcut în acest context, deci noi nu oferim prea mult acestei lumi, nu spun că fiecare este aşa, majoritatea, şi această majoritate este un număr înfricoşător! Deci tot ce spunem se reduce numai la supravieţuire, tot ce facem nu este decât pentru mâncare şi confort, orice serviciu luăm nu se rezumă decât la acestea. Deci aduceţi-vă aminte, faceţi-vă singuri o introspecţie, nu înseamnă acum că voi trebuie să le faceţi pe toate sau să mergeţi peste tot şi să faceţi totul, dar să vă gândiţi puţin. Să faceţi să fie un timp mult mai nobil, o viaţă pură, ca să ştiţi atunci că voi sunteţi cu adevărat nobili, asta este tot.
Voi aţi venit dintr-o familie nobilă, cu adevărat, din Rai. Aceasta ar trebui să fie satisfacţia voastră, nimic altceva, voi nu aveţi nevoie de laude sau reproşuri, pentru că voi singuri ştiţi care este valoarea voastră. Nimeni nu poate să ne citească mintea cu adevărat, unele persoane pot, dar numai până la un anumit punct şi numai atunci când noi suntem în apropierea lor. Atunci când suntem singuri în nopţile noastre întunecate, nimeni nu ştie. Nici o persoană clarvăzătoare nu-şi bate capul ca să se uite în minţile celor de pe această planetă şi să se încarce cu povara gândurilor turbulente din interiorul oamenilor. Deci noi suntem entităţi secrete şi dorim să rămânem aşa, dar între timp jucăm un rol mare pentru această lume.
Aţi văzut filmul numit „Masca”? Aşa suntem şi noi, majoritatea oamenilor sunt aşa. Noi ne punem „Masca”, într-o situaţie diferită ne punem o mască diferită. Însă, cred că vine şi timpul când trebuie să ne aşezăm şi să ne cercetăm aceste colţuri întunecate din interiorul nostru, să vedem ce se află acolo, aceasta este cea mai bună cale prin care să progresăm. Altfel, nu contează cât de mult am să vorbesc, nu contează cât de multe exemple vă dau, nu contează cât de multe vă explic, nu contează cât de multe acţiuni am să exemplific ca voi să învăţaţi, cel mai important lucru este să fim cinstiţi cu noi înşine.
Voi ştiţi ce doriţi şi voi ştiţi ce faceţi în fiecare zi, nimeni altcineva nu ştie. Noi trebuie să vedem dacă trăim o viaţă aşa cum se merită, cu toată mâncarea, băutura, pe care noi le luăm din această lume. Dacă spuneţi: „Eu muncesc, îmi câştig banii”. Este adevărat, dar de când? De când ai început să munceşti? Şi munca pe care o faci, chiar este suficientă ca să acopere totul? Ce spui de cei 20 de ani înainte, când ai consumat atâta hârtie şi creioane jucându-te la şcoală, şi nu-ţi făceai temele de acasă şi copiai la examene şi aruncai cu hârtii în profesori şi îţi puneai mâinile la spate şi stăteai acolo ca un elev cuminte, unul bun? Este un exemplu.
Deci primii 20 de ani noi nu am făcut nimic pentru lume, existam pur şi simplu, ceream mereu de la părinţi, la de profesori, de la prieteni, de la rude şi de la toţi ceilalţi. Apoi, probabil că ultimii 20 sau 40 de ani din viaţă la fel, nu putem să facem prea mult, la 60 de ani eşti terminat, sau poate 65, depinde, nu? Deci avem foarte mult timp liber înainte şi după perioada în care muncim, dar în acest timp liber noi nu facem prea mult pentru lume, şi în timpul perioadei de muncă nici atunci nu facem prea mult, noi muncim doar ca să supravieţuim, acesta este singurul motiv pentru care muncim.
Desigur că sunt unele persoane care muncesc pentru această lume, în cercetare sau domenii de genul acesta, ideile lor nu sunt decât să servească lumii, chiar aşa, şi ei nu profită foarte mult de pe urma acestor idei. Uneori o fac, ei sunt cercetătorii care sunt comercializaţi. Noi îi avem peste tot, dacă nu sunt ei cei care îşi comercializează invenţiile, atunci alţii vor veni şi le vor comercializa şi vor face bani mulţi de pe urma lor. Peste tot, motivul este numai banul, să ajungi bogat şi faimos. De aceea nu foarte mulţi cercetători pot să-şi ofere invenţiile pentru omenire.
De exemplu, dacă eşti foarte faimos sau dacă inventezi ceva care este benefic cu adevărat pentru omenire, atunci s-ar putea ca prin invenţia ta vei produce daune multor afacerişti, de exemplu Tesla Nicholas, lucrurile pe care le-a inventat el, oamenii le folosesc şi azi, dar când era în viaţă, a fost respins şi persecutat. Deci trebuia să trăiască ascuns, şi să încerce cum poate şi cu capacitatea pe care o avea şi cu finanţare minimă, de aceea ideile lui nu au fost realizate pe deplin. Dacă ar fi fost realizate pe deplin, atunci multe companii ar fi dat faliment, deci ei au găsit o cale ca să-l dea deoparte, în moduri diferite.
Uneori noi dăm vina pe Dumnezeu pentru că ne face viaţa aici mizerabilă: „Fără confort şi plata curentului este prea mare”, lucruri de genul acesta, „şi de ce Dumnezeu nu ne trimite nişte genii ca să ne ajute”. Dar atunci când El ne trimite genii, noi abuzăm de puterea lor, îi facem să fie mizerabili sau le stricăm proprietatea, talentele, lucruri de genul acesta, deci este foarte dificil.
Iisus a venit aici şi oamenii l-au omorât, Buddha a venit aici şi multe persoane l-au defăimat, era dificil şi pentru El să lucreze aici. Deci să nu mai daţi vina pe Dumnezeu, noi singuri trebuie să facem ce ne stă în putinţă ca să ajutăm la grăbirea evoluţiei omenirii, inclusiv evoluţia noastră. Altfel, ce aş putea să vă mai spun eu?