Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 6 iunie 1995
Meditaţia s-a terminat, deci cred că am să vă las să mergeţi la culcare, ştiţi, program normal. Nu trebuie să meditaţi atât de mult aici, puteţi să mergeţi înapoi la corturile voastre şi meditaţi mai mult acolo, până când doriţi să vă culcaţi. Şi ziua puteţi să vă odihniţi sau să meditaţi aşa cum vă place, vă ţineţi după programul de aici, de exemplu de la 4.00 la 7.00 dimineaţa şi de la 18.00 la 21.00 seara. În mod normal voi respectaţi programul de aici. Uneori vara sau iarna sunt schimbări minore în program, deci sunteţi liberi, dar să încercaţi să meditaţi cât puteţi şi să nu vorbiţi prea mult. Dacă trebuie să vorbiţi, atunci să vorbiţi despre Dumnezeu, despre ceva folositor, despre ceva care dă naştere la vibraţii pozitive în aer şi contribuie la pacea şi armonia lumii şi în acelaşi timp este folositor şi pentru progresul vostru spiritual şi cel al vecinilor voştri. Tot ce vorbiţi va purta vibraţia dată de voi şi ceea ce spunem, bun sau rău, se va întoarce şi ne va afecta tot pe noi.
Mulţi din voi au rămas mai departe, da? O să staţi mai mult? Familia voastră este bine? V-am spus înainte că dacă nu aveţi obligaţii, familie, copii, serviciu sau alte obligaţii, mai ales familie şi copii şi serviciu, atunci puteţi să staţi. Dacă aveţi de lucru, atunci trebuie să-i spuneţi şefului înainte să plecaţi sau înainte să rămâneţi aici, nu plecaţi aşa pur şi simplu. Să vă puneţi pe voi în locul poziţiei persoanei respective, deci să vă comportaţi după cum o cere situaţia, să nu fiţi egoişti şi să stricaţi reputaţia, a voastră şi a grupului nostru.
Să faceţi bine fără să vă aşteptaţi la nimic în schimb
Noi trebuie să facem fapte bune în această lume, nu pentru că în felul acesta o să avem rezultate bune sau karma bună, acestea sunt pentru copii, pentru începători, pentru începătorii practicii spirituale, pentru că ei au nevoie de premii, de merite, de pedepse şi toate aceste laude şi certuri. Dar pe măsură ce mergem spre dimensiunile mai înalte, la un nivel mai înalt al conştiinţei, o să uităm de toate acestea şi atunci noi facem tot ce se poate pentru beneficiul lumii şi facem tot ce este bine, după cum ne spune conştiinţa noastră. Şi nu ne aşteptăm la nimic în schimb.
Dacă ne uităm la istoria lumii, nu toţi cei care fac fapte drepte, nu toate faptele bune vor fi răsplătite la acelaşi nivel de bunătate. De exemplu, dacă vă uitaţi la Iisus, toată viaţa lui El a încercat să facă bine şi să fie un exemplu bun pentru calităţile lui Dumnezeu, dar n-a primit nici un premiu fantastic în schimb, vreau să spun că cel puţin cât a fost în viaţă. Şi Buddha la fel, El a făcut foarte multe pentru lume şi pentru discipolii lui, dar a avut parte de multe defăimări, de blesteme şi certuri uneori, şi era gata chiar să fie asasinat. Gandhi, de exemplu, el s-a străduit să facă lucruri bune pentru oamenii lui şi ţara lui, şi să facă pace între credincioşii religioşi din India, şi la final cu ce s-a ales? Cu un glonţ. Şi mulţi alţii, de exemplu Kennedy din America, Abraham Lincoln, etc., etc. Toţi aceştia au fost oameni buni, ei au încercat sincer să aducă dreptatea în lume şi pacea pentru oameni, dar au obţinut în schimb o răsplată foarte tragică pentru binele pe care l-au făcut lumii, vorbind şi din punct de vedere politic, nu doar religios.
De exemplu aici, Formosa este una din ţările fondatoare ale O.N.U., acum 50 de ani. Şi acum cu ce s-au ales? Au fost daţi afară din Naţiunile Unite în schimbul comunismului, despre care toată lumea spune că este rău şi că trebuie eliminat, etc., etc., ştiţi ce vreau să spun? Deci nu tot binele pe care-l facem va fi răsplătit cu bine. Deci să nu vă aşteptaţi ca eu să vă promit că dacă păstraţi preceptele şi mâncaţi vegetarian, atunci eu vă dau toată puterea de protecţie ca viaţa voastră să fie uşoară şi să nu mai aveţi nici o problemă, toată lumea o să vă iubească, nu mai e nici un duşman, nici o boală, nici un accident, nici o maladie, nici un accident nedorit sau ceva de genul acesta. Înţelegeţi? Voi păstraţi preceptele, faceţi fapte bune pentru că aceasta este singura cale ca să fii un om, să fii o fiinţă umană care să-şi merite statutul, înţelegeţi?
Lăsaţi laudele şi certurile deoparte
Mai departe, dacă vrem să depăşim statutul de fiinţă umană şi să devenim o fiinţă sfântă, care să aducă beneficii întregului univers, atunci aceasta este semnificaţia de a fi o persoană dreaptă, acesta este scopul, singurul scop. Atâta timp cât practicaţi bunătatea şi bunăvoinţa, o să aveţi mereu puterea negativă care va încerca să vă atace, care va încerca să vă facă să vă îndepărtaţi de la ţelul vostru şi să mergeţi într-o direcţie diferită, să vă îndrepte pe altă cale. Deci este nevoie de multă determinare şi principii ca să ne controlăm pe noi înşine, să cercetăm calea pe care mergem, să ne cercetăm viaţa, ca să mergem mereu în direcţia bună fără nici un regret, fără să ne plângem că nu avem nici un rezultat bun la urmă. Nici eu nu beneficiez mereu de rezultatele corecte şi cuvenite. Pentru un premiu sau pentru o singură laudă obţin în schimb sute de defăimări. Ştiţi ce vreau să spun? Dar din cauză că voi nu ştiţi, nu înseamnă că ele nu există, din cauză că mie nu-mi pasă de ele, nu înseamnă că ele nu există. Dar noi nu luăm în consideraţie foarte serios laudele sau defăimările, de aceea nu suntem foarte afectaţi de ele. Dar nu înseamnă că eu am parte mereu de laude şi totul merge bine şi uşor şi toată lumea cooperează. Chiar şi printre discipoli, nu există aşa ceva cum ar fi o cale uşoară pentru maestru, în realitate este o cale plină de sacrificii imense şi suferinţe interioare. Majoritatea oamenilor nu ştiu nimic. Şi totuşi, în ciuda obstacolelor şi nemulţumirilor din partea oamenilor, noi continuăm să facem bine, continuăm mai departe să progresăm noi înşine şi să facem ce este bine, pentru că aşa este bine. Înţelegeţi acum? (aplauze) Pentru că lumea ne pune la încercare în felul acesta, ca noi să ne menţinem mereu calea lui Dumnezeu, să păstrăm mereu poruncile conştiinţei. În felul acesta ne ridicăm deasupra diferenţelor şi laudelor şi defăimărilor, ca să fim o fiinţă nobilă.
Să fii o fiinţă nobilă este singura opţiune
Chiar dacă să fii o fiinţă nobilă este o poziţie foarte dificilă şi este ceva greu de atins, dar aceasta este singura cale. Altfel, să vrem mereu să ne scufundăm la nivelul existenţei inferioare, gândirii inferioare, felului violent de a trăi sau felului foarte ignorant de a fi? Ar fi bine să facem aşa? (Nu.) În regulă, aveţi dreptate. Deci aceasta este singura opţiune, să mergem mai departe indiferent cât de dificil este, să zburăm mai sus, indiferent cât de departe, cât de sus. Trebuie să încercăm mereu, din nou şi din nou, până când n-a mai rămas nimic în noi înşine în afară de bunătate, până când noi vom recunoaşte că numai Împărăţia lui Dumnezeu se află în noi.
Ce este Împărăţia lui Dumnezeu? Nu este un loc care străluceşte de aur, argint, diamante, rubine şi tot felul de pietre preţioase. Este puritatea, este iubirea şi bunătatea, este compasiunea şi liniştea minţii, aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Dacă noi purtăm această Împărăţie a lui Dumnezeu în noi înşine, atunci indiferent unde mergem, o să ne simţim mereu în Rai. Deci nu trebuie să ne dorim viaţa de dincolo şi între timp să pierdem oportunitatea de a-i servi pe fraţii şi surorile noastre aici pe pământ, în timp ce suntem încă în viaţă. Dacă am atins deja Raiul din interior, atunci indiferent dacă trăim sau murim, este al nostru, nimeni nu-l poate lua de la noi. Dar dacă nu-l atingem, atunci chiar dacă mergem în Rai, atmosfera Raiului s-ar putea să nu penetreze nici un pic sufletul nostru întunecat, şi noi vom căra mai departe cu noi ura, gelozia, răul, gândurile negative, în sufletul nostru. Şi atunci Raiul nu va fi decât un loc pentru noi unde este la fel ca peste tot, pentru că noi nu ne-am schimbat pe noi înşine.
Dacă avem pace în suflet, atunci Raiul este peste tot
Deci dacă noi ne schimbăm, atunci şi situaţiile se schimbă. Dacă avem Raiul în noi, dacă avem pace în interiorul nostru, atunci peste tot va fi Rai, peste tot va fi pace. Acesta este scopul de a fi buni, de a încerca să facem bine, pentru că aceasta este singura opţiune, doar dacă vrem să stăm în iad pentru totdeauna.
Atunci eu nu mai am nici o soluţie, este foarte uşor atunci, ca să mergem în iad nu trebuie să încercăm, nu trebuie să facem efort, este calea cea mai simplă, este locul cel mai aglomerat. Deci cred că e mai bine să mergem în Rai, acolo este aglomeraţie mai puţină, este linişte mai multă, este loc mai mult. Toată lumea se duce în iad, atunci noi să mergem în Rai, de ce nu? La fel ca oraşele, ele sunt deja aglomerate, de ce să ne mai ducem acolo? Deci dacă vrem un loc liniştit, vrem pace şi linişte sufletească, atunci ar trebui să ne mutăm la ţară, acolo este spaţiu mai mult, terenul este mai ieftin şi suntem înconjuraţi de verde peste tot, este bine pentru sănătatea noastră şi pentru spiritul nostru, etc.
Deci este la fel, nu? Deci cred că este o decizie înţeleaptă să vrem să mergem în Rai. Dar se cere mult efort, probabil. (aplauze) Se cere mult efort acum, dar dacă vreţi să încercaţi din nou mai târziu sau viaţa care vine, atunci va fi şi mai greu. Pentru că se adună gunoi mai mult, calităţi rele mai multe şi obiceiuri mai multe, şi este dificil să le cureţi atunci. Poate că acum noi suntem deja după o mie de reîncarnări, deci dacă vrem să venim înapoi din nou va fi o mie şi una de reîncarnări, şi apoi venim înapoi şi va fi o mie şi două. Cu fiecare viaţă se acumulează mai mult gunoi şi mai multe obiceiuri rele şi atunci va fi mult mai dificil să ştergi aceste obiceiuri. Aşa este? Deci indiferent cât este de greu, să încercaţi acum, să încercaţi acum şi gata.
Să scoateţi din rădăcină obiceiurile vechi şi duritatea
Voi probabil credeţi că sunteţi deja destul de curaţi şi puri, dar vă spun, să fiţi atenţi! Să nu credeţi acum că dacă sunteţi vegani şi păstraţi preceptele, atunci sunteţi curaţi şi puri. Nu aşa de uşor, nu încă! Să vă observaţi singuri data viitoare, să vă observaţi în fiecare moment într-o zi. Să petreceţi o zi ca să vă observaţi singuri şi să vedeţi cum reacţionaţi în situaţii diferite. Să vă observaţi cu atenţie şi atunci o să înţelegeţi ce vreau să spun.
De exemplu, unele persoane vin şi-mi spun că doresc să devină călugări şi călugăriţe, este un exemplu. Şi eu le spun că nu, nu este nevoie. Nu vreau să le spun că ei nu sunt gata, dar le spun că nu avem nevoie. De exemplu, chiar atunci când sunt cu mine şi vorbesc cu mine, de exemplu dacă un bărbat vorbeşte cu mine şi în acelaşi timp aude vocea unei alte femei care intră atunci în camera mea sau vine spre mine, atunci el îşi aranjează părul cu mâna imediat. Nici măcar nu realizează lucrul acesta, dar eu ştiu. Ştiţi ce vreau să spun? Sau o fată, de exemplu, dacă vorbeşte cu mine şi aude altă voce în acelaşi timp, o voce de băiat care se apropie, unul sau doi, nu contează cine sunt, atunci ea imediat îşi aranjează îmbrăcămintea şi îşi aranjează părul! (toată lumea râde) Dar nu în felul în care o facem noi, uneori, în mod normal, atunci când bate vântul, pentru că nu bate vântul deloc în oficiul meu, este un exemplu.
Şi sunt multe lucruri pe care noi nu le observăm, lucruri foarte, foarte normale, obiceiuri foarte adânc înrădăcinate şi subtile pe care nici nu ştim că le avem. Ştiţi ce vreau să spun? Şi multe alte lucruri cum ar fi iubirea şi compasiunea şi sensibilitatea faţă de suferinţa altor persoane, pe care nu le avem. De exemplu, uneori eu mă uit la filme cu călugării şi călugăriţele de aici şi sunt multe lucruri în filme, uneori despre război, uneori despre lucrurile spirituale, uneori despre lucruri care îţi ating sufletul foarte adânc în această lume, cum ar fi războiul, moartea, suferinţa şi tot aşa. Aceste lucruri mă fac să plâng uneori sau sunt foarte şocată şi foarte impresionată. Dar unii din călugări şi călugăriţe râd pur şi simplu! Poate că ei sunt la un nivel mai înalt ca mine, nu mai au nici un fel de emoţii. Eu am mai multe sentimente astrale sau cum? (toţi râd)
Dar din cauză că eu ştiu că este doar un film, atunci nu-l mai văd ca un film, văd suferinţa din spate, văd ceea ce au vrut ei să comunice prin film. Ştiţi ce vreau să spun? Eu nu plâng pentru că persoana din film moare, ştiu că este doar un film, nu plâng pentru că moare actorul sau îşi pierde mâna sau piciorul. Dar sunt impresionată din cauza suferinţei din această lume pe care ei încearcă să o portretizeze în film şi care este foarte, foarte adevărată.
Dar am văzut că unii din călugării şi călugăriţele mele, ei stau acolo şi râd din cauza unor incidente din film, dar eu nu pot să râd. Desigur că eu sunt cea care râde cel mai mult, şi voi ştiţi lucrul acesta, nu înseamnă că eu nu ştiu cum să râd, dar în asemenea situaţii, nu pot să râd deloc, şi atunci pot să-i simt pe unii care nu simt deloc, nu simt absolut deloc. Deci sunt obiceiuri foarte subtile şi sentimente dure subtile pe care le-am acumulat de-a lungul multor vieţi şi pe care nici măcar nu le realizăm.
Să fiţi cinstiţi cu voi înşivă
Deci să fiţi siguri că ştergeţi din voi toate aceste obiceiuri nedorite şi adânc înrădăcinate pe care nu doriţi să le căraţi cu voi peste tot. Dacă voi sunteţi confortabili cu ele, atunci este în regulă cu mine, este gunoiul vostru şi nu al meu. Dar ce vreau să vă spun este că dacă suntem cinstiţi cu noi înşine în interior şi dacă vrem să progresăm şi vrem să ne antrenăm sensibilitatea spre suferinţa şi fericirea celorlalţi şi spre puritatea şi binele nostru, atunci trebuie să fim vigilenţi mereu. Să fim atenţi mereu şi mereu, pentru că este uşor să treacă o zi, să treacă două, trei, să treacă toată viaţa în indulgenţă şi obiceiuri rele şi să nu ajungem la un nivel înalt al conştiinţei, să nu fim capabili să înţelegem semnificaţia adâncă a vieţii spirituale. Înţelegeţi? Şi atunci dăm vina pe alţii, dăm vina pe Dumnezeu, dăm vina pe metodă, dăm vina pe Maestră, dăm vina pe toate. Dar nu ne ajută în felul acesta, nu este adevărat, vă spun, nu este adevărat.
Puteţi să daţi vina pe mine, puteţi să daţi vina pe metodă dacă vreţi, dar nu vă ajută deloc în felul acesta, nu vă ajută să ajungeţi mai bine. Cel mai bine pentru voi este să fiţi cinstiţi cu voi înşivă şi să vă observaţi cu atenţie aceste obiceiuri adânc înrădăcinate şi efectele nedorite pe care le au asupra noastră. Să fiţi atenţi mereu!
Eu nu v-am dat decât câteva exemple, dar sunt mult mai multe, nu pot să-mi aduc aminte acum, şi desigur că nu vreau să vă dau tot gunoiul acesta vouă. Eu am încredere că voi sunteţi foarte inteligenţi şi înţelepţi de acum încolo ca să învăţaţi câte ceva din aceste exemple, suficient cât să vă ajute să vă observaţi siguri cu privire la alte obiceiuri adânc înrădăcinate şi altă karma adânc înrădăcinată de care nu v-am menţionat. Dar voi o să le recunoaşteţi data viitoare, atunci când le vedeţi o să le simţiţi cum cresc sau încolţesc în viaţa voastră atunci când nu sunteţi atenţi. Sunt foarte multe lucruri, nici eu nu-mi aduc aminte şi nici nu pot să vi le spun pe toate. Dar voi le ştiţi, sunt multe lucruri mărunte.
Bine, de azi încolo să mergeţi la culcare în jurul orei 21 şi să continuaţi să meditaţi în corturile voastre, să vă sculaţi la 3 şi să meditaţi până la 7, etc. Şi ziua vă odihniţi, daţi o mână de ajutor sau faceţi curat. Încercaţi să vă concentraţi tot timpul atunci când lucraţi, şi nu bârfiţi sau să vorbiţi nimicuri. Desigur că nimeni n-o să vă certe sau să vă facă ceva, dar din moment ce sunteţi aici ar trebui să profitaţi de timpul liber şi de atmosfera şi mediul de la centru ca să vă îmbunătăţiţi practica spirituală, înţelegeţi?
Când mergeţi, dormiţi, vorbiţi, staţi jos, staţi culcaţi, să încercaţi mereu să vă concentraţi pe centrul înţelepciunii. În felul acesta veţi progresa mult mai repede şi o să simţiţi lucrul acesta. Şi cu cât progresaţi mai mult, cu atât sunteţi mai încurajaţi ca să practicaţi mai mult. Este păcat că noi avem deja metoda dar n-o folosim. Aici totul vă ajută foarte mult ca să practicaţi meditaţia, nimeni nu vă deranjează aşa de mult. Nu-i aşa? Deci să profitaţi, să profitaţi de timpul în care sunteţi aici. Este tot ce-am avut de spus pentru acum. Noapte bună! Mulţumesc!