Felul sfânt de a trăi

Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai,
Laiyi, Pingtung, Formosa, 3 ianuarie 1993  

Noi trebuie să ne concentrăm în tot ce facem, altfel o să avem conştiinţa încărcată, care mai departe va produce o aură negativă. Atunci, chiar dacă Maestrul nu dă vina pe noi, alţii o vor face şi apoi vom fi derutaţi şi ne vom întreba: „De ce sunt certat mereu?” Este din cauză că atmosfera noastră nu este bună şi asta îi face pe ceilalţi să nu se simtă confortabili. Aura noastră este invizibilă dar practicienii spirituali o pot vedea cu ochiul minţii, înţelepciunea lor o poate percepe. Deci nu putem să înşelăm pe nimeni! După ce suntem certaţi, prima reacţie pe care o avem este să fim supăraţi pe persoana care ne-a certat şi să avem resentimente faţă de ea sau s-ar putea să nu ne mai placă de Maestră, în loc să ne cercetăm comportamentul, motivaţia şi inima noastră.

Când suntem mustraţi de ceilalţi, ar trebui să ne examinăm pe noi înşine imediat, dacă ştim că motivul nostru este simplu şi pur, atunci trebuie să ştim că totul este în regulă şi la momentul respectiv ne vom simţi bine. Dar dacă vedem că am făcut ceva greşit, atunci ar trebui să ne cercetăm pe noi înşine, să nu daţi vina mereu pe ceilalţi. Când cineva ne ceartă şi dacă ceea ce spune este corect, atunci persoana respectivă poate să fie învăţătorul nostru, dacă ceea ce spune nu este corect, atunci putem să o considerăm drept karma (râsete). Acesta este modul cel mai simplu de a face faţă la astfel de situaţii, ce altceva putem să facem? Când locuim cu alte persoane, este foarte greu să evităm divergenţele, din cauza diferenţelor de caracter, a nivelului practicii spirituale şi a karmei din vieţile trecute. Ca urmare nu putem să ne aşteptăm ca totul să meargă şnur în fiecare zi.

Lumea aceasta este foarte corectă, nu trebuie să vă faceţi griji că meritele sau sinceritatea voastră nu sunt apreciate, pentru că noi singuri ştim totul! Noi suntem Dumnezeu, noi îl avem pe Dumnezeu în interior. De ce să ne facem griji dacă ceilalţi ştiu sau nu ştiu? Nu spuneaţi voi că aveţi credinţă absolută în Maestră? Atunci la fel, să aveţi credinţă şi în voi înşivă! Dumnezeu este în interiorul nostru, la fel, se spune că Maestra este atotprezentă, atunci de ce să vă faceţi griji că ceilalţi nu ştiu şi să vă luaţi la întrecere pentru credite sau să vă faceţi reclamă? Noi trebuie să fim sinceri cu noi înşine tot timpul şi să fim simpli şi puri în tot ceea ce facem, fără să fim contaminaţi de nici un motiv. Rezultatul va fi că vom vedea cum oamenii ne plac din ce în ce mai mult şi la fel, Maestra ne va remarca de asemenea.

Cel mai bine este când facem totul cu un devotament absolut necondiţionat, ca să ne oferim serviciile noastre, atunci vom avea totul. În trecut, când stăteam prin aşramuri, nu eram obsedată că trebuie să-l văd pe maestru tot timpul, n-am cerut niciodată ca ei să se uite la mine sau aşa ceva, mi-am oferit serviciile simplu, am spălat scările, am frecat podeaua, am pus apă la flori, etc. Am făcut munca pe care nimeni nu dorea să o facă, mai ales spălatul vaselor care era munca cea mai detestată. După ce se gătea mâncare şi oamenii mâncau, castroanele şi beţigaşele erau adunate cât un munte, eu le spălam în fiecare zi şi eram foarte fericită. Acum situaţia este că alţii îmi spală mie vasele şi scările şi freacă podeaua pentru mine.

Deci să nu vă aşteptaţi la nimic, în schimb să serviţi cu simplitate, n-ar trebui să ne aşteptăm la foarte multe. Noi practicăm spiritual ca să fim eliberaţi de dorinţele pentru faimă şi noroc şi de mentalitatea noastră competitivă. Dacă nu vom putea să fim eliberaţi acum, atunci când vom fi capabili să o facem? Dacă nu putem să vedem Raiul acum când trăim, cum o să-l vedem după ce plecăm din această lume? Nu vom fi capabili să ne obişnuim cu el! (Maestra şi audienţa râd) Pentru că atunci când ne obişnuim cu ceva, este foarte greu să ne schimbăm şi obiceiurile noastre se întorc mereu la noi şi atunci ne luptăm tot timpul.

În orice facem, dacă avem o conştiinţă clară şi calmă, atunci este corect, nu mai trebuie să întrebi Maestra sau să o faci pentru cineva. După ce facem aşa pentru mult timp şi ne obişnuim, va fi ceva foarte natural pentru noi şi atunci vom simţi şi vom cunoaşte ce trebuie să facem. Vom face orice treabă care nu a fost dusă până la capăt, la  momentul respectiv nu vom respinge nici o muncă. Tot ce faceţi voi acum este ca un serviciu public, le-am făcut şi eu înainte, nu este nimic extraordinar. Nici o muncă nu este înjositoare, înainte să am mulţi discipoli şi eu am amestecat ciment, am construit centre unde să locuiască discipolii, am construit toalete pentru discipoli, etc., etc., nu era nimic pe care să nu pot să-l fac. Acum, voi sunteţi foarte numeroşi şi aveţi foarte multe talente, deci vă las pe voi să le faceţi! Chiar dacă le-aş face eu, vouă o să vă pară rău, nu? (audienţa: da) Sunt mulţi „eroi” printre voi care sunt foarte nerăbdători să mă protejeze şi să mă ajute să-mi menţin figura intactă! (râsete)

Desigur, nu este nici un interes sau nici o plată pentru munca pe care o facem, dar avem onoare şi avem glorie, este o onoare să-i serveşti pe oameni, să serveşti fiinţele cu conştiinţă şi la fel, să serveşti practicienii spirituali, este premiul nostru cel mai înalt. Pentru că este uşor să obţii faimă lumească şi bogăţie, dacă muncim mult, atunci le obţinem. Dar munca aceasta este un fel de glorie, pentru că noi nu muncim pentru recompensă sau ca să-i câştigăm favoarea Maestrei, ar fi o mituire dacă facem în felul acesta. Noi muncim pentru că suntem dornici să o facem de la noi şi ne place, acesta este cel mai mare premiu, nu trebuie să vă aşteptaţi la nimic. Este la fel şi cu Maestra, nu sunt foarte multe fiinţe în univers care să poată face munca mea, dar eu pot. Asta mă face să mă simt bine! Chiar dacă nu doresc foarte mult să o fac, dar este în regulă, tot o fac, de ce ar trebui să mă aştept la binecuvântare de pe urma acestei munci? (aplauze)

 

Lasă deoparte sinele mic şi atunci vei fi Maestru

Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Tailanda, 1 ianuarie 1994

Fiecare din voi ar trebui să fie Maestru. Eu v-am arătat cum să ajungeţi Maeştri, nu să fiţi discipolii mei pentru totdeauna. Lumea are nevoie de Maeştri, nu de discipoli, deci ar fi mai bine să creşteţi mari. Să mergeţi afară şi să discutaţi cu oamenii despre un mod mai fericit de a trăi şi vedeţi apoi, cine are afinitate cu voi va veni la voi. Apoi noi le vom da iniţierea aşa cum vă doriţi şi voi şi atunci vom avea mai mulţi practicieni şi ţara voastră va fi mai bine, aşa cum vă doriţi.

Eu nu pot să fiu acolo mereu în persoană. Dar dacă voi lăsaţi puterea Maestrei să vă folosească corpul, atunci şi voi veţi deveni Maeştri. Da, voi ajungeţi Maeştri atunci când vorbiţi cu oamenii, când le răspundeţi la întrebări, când lăsaţi înţelepciunea supremă să curgă prin voi. În momentul în care lăsaţi deoparte egoul vostru şi câştigul personal, profitul, gloria, atunci o să puteţi vorbi, dar nu voi, ci Tatăl, Buddha din interior, Dumnezeul din interior ne va vorbi. Deci să fiţi unul din instrumente şi atunci fiecare din voi va fi Maestru. Nu este nimeni care nu este Maestru, noi am venit din Împărăţia Maeştrilor şi vom merge înapoi la Împărăţia Maeştrilor. Deci cu cât realizaţi lucrul acesta mai devreme, cu atât mai bine.

Eu vă învăţ pentru că eu vreau ca voi să deveniţi Maeştri şi nu doar discipolii mei, pentru că este foarte obositor pentru mine. (Maestra râde) Deci voi să o faceţi, bine? Orice îmi cereţi, voi să le faceţi, pentru că eu şi voi suntem una, nu este nici o diferenţă. Atunci când vorbiţi cu oamenii, să vă gândiţi că nu sunteţi voi cei care o face şi să vă rugaţi la puterea Maestrei din interior. Atunci o să fiţi foarte surprinşi că o să vorbiţi cu înţelepciune, frumos şi virtuos aşa cum n-aţi ştiut niciodată înainte, acesta este felul de a fi Maestru. Nici eu nu ştiu nimic mai mult, eu vorbesc pentru că Maestra din mine vorbeşte. De aceea voi mă numiţi pe mine Maestră, este o copie din rai, foarte simplu.

Este foarte simplu să fii Maestru, nu trebuie decât să laşi deoparte sinele acesta mic şi atunci o să fiţi foarte mari, este foarte simplu. Deci să încercaţi să faceţi ce-mi cereţi mie să fac, trăiţi pentru ceilalţi, ajutaţi-i pe ceilalţi, sacrificaţi-vă, atunci mulţi din conaţionalii voştri vor veni la voi. Voi trebuie să vorbiţi cu oameni mai mulţi, nu să-i forţaţi, dar să le spuneţi informaţii introductive şi atunci să-i lăsaţi să aleagă. Şi atunci, cu cât vorbiţi cu mai multe persoane, cu atât mai mulţi din cei care au afinitate vor veni. De exemplu, dacă vorbeşti numai cu o persoană şi aceea pleacă, atunci te simţi dezamăgit. Dar dacă vorbeşti cu 10 persoane, poate că una pleacă şi una rămâne, vedeţi? Deci trebuie să vorbiţi cu mai multe persoane peste tot pe unde mergeţi, poate să luaţi cu voi broşurile sau să luaţi înţelepciunea cu voi şi pe Maestră cu voi. Atunci o să-i ajutaţi mereu pe conaţionalii voştri.

 

Felul sfânt de a trăi

Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
New York, SUA, 20 iunie 1994

Dacă vă gândiţi că oh, eu meditez, nu trebuie să am grijă de înfăţişarea exterioară, atunci este greşit. Exteriorul este interiorul, pentru că în realitate noi nu avem un exterior sau un interior, totul este în interiorul universului. Cum puteţi să faceţi ca acest colţ al universului să fie murdar, mizerabil, urât, în timp ce voi declaraţi că aparţineţi de un alt univers care este mult mai frumos, mai curat, mai fabulos şi tot aşa? Nu este corect, pentru că atunci noi trăim în discriminare, ne gândim că această lume nu este aşa de bună, deci o facem să fie şi mai rău pentru că noi oricum vom emigra spre un alt loc! Dar momentul acesta nu a venit încă, noi trăim mai departe în această lume.

Noi nu avem nici un drept, sub nici o formă, să producem daune, să stricăm, să ruinăm această casă, unică pentru toată populaţia pământului. Voi nu aveţi nici un drept să ruinaţi nici un colţ din acest univers, fie că vă place sau nu. Şi în numele meditaţiei, al faptului că sunteţi practicieni spirituali, să nu vă faceţi de râsul lumii sau să fiţi un subiect de batjocură la care oamenii să se uite cu dispreţ. În tot ce faceţi, voi îl reprezentaţi pe Cel Preaînalt, pentru că noi urmăm calea cea mai înaltă, noi îl slujim numai pe Cel Suprem. Deci noi trebuie să-l reprezentăm în vorbă, faptă şi gând, cel puţin în vorbă şi faptă. Pentru că oamenii nu ştiu prea mult din ce gândiţi, dar cel puţin vorba şi faptele voastre sunt uşor de detectat, deci vă rog să vă aduceţi aminte de acest lucru. Acum, este la fel şi în ceea ce priveşte progresul din interior.

Uneori noi ne gândim că am progresat deja, dar în realitate sunt multe colţuri în sufletul nostru, în spiritul nostru, unde nu ne-am uitat cu atenţie. Lumina şi sunetul sunt elementele din interior care să ne cureţe gândirea şi sufletul. Viaţa noastră virtuoasă va fi mult mai evidentă după ce vom practica cu lumina şi sunetul. Dar noi trebuie să avem grijă şi de exterior, pentru că cu cât suntem mai elevaţi, cu atât vedem cât de necesară este curăţenia. Este felul de a trăi, nu înseamnă că unul este mai curat ca altul sau cineva iubeşte mai mult curăţenia. Dar este expresia interioară a frumuseţii, a virtuţii şi Adevărului, este felul sfânt de a trăi. Noi ar trebui să trăim o viaţă simplă, dar nu o viaţă săracă, o viaţă simplă, dar nu o viaţă murdară, simplul este ceva diferit.