Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Hsihu, Formosa, 24 octombrie 1994
Aceasta este o poveste despre un maestru zen din Japonia şi unul din discipolii lui. Într-o zi, discipolul l-a întrebat pe maestrul zen: “Maestre, acum nu mai am nimic în mintea mea, deci ce să fac?” Ce a vrut să spună este că el îşi golise mintea, ajunsese la nivelul liniştii absolute. Spaţiul plin cu substanţă nu este diferit faţă de spaţiul gol şi spaţiul gol nu este diferit faţă de spaţiul plin cu substanţă. Când ai ceva este acelaşi lucru ca atunci când nu ai nimic. Este o diferenţă foarte mică între a fi vegetarian şi a mânca carne…!! (Maestra şi audienţa râd) Deci el l-a întrebat pe maestru: “Maestre, eu merg foarte bine cu practica mea, nu mai este nimic în mintea mea. Ce să fac acum?” Vroia să spună că din moment ce a atins nivelul cel mai înalt, ce altceva trebuia să mai facă?!
Atunci maestrul i-a spus: “În cazul acesta să le arunci!” Dar discipolul a spus: “Dar nu mai am nimic, cum pot să arunc nimicul?” Atunci maestru şi-a pierdut răbdarea şi i-a spus: “Bine, atunci scoate-le afară.” (Maestra râde.) Înţelegeţi? Nu cred! (râsete) Ah! Ce să facem? Probabil că nici voi nu mai aveţi nimic în minte, deci nu ştiţi ce să scoateţi afară! (Maestra şi audienţa râd)
Să vă gândiţi mai bine şi atunci veţi înţelege. Dacă o persoană nu mai are nimic în mintea ei, atunci de ce ar pune o astfel de întrebare? Dacă îşi face griji despre ce să mai facă, asta demonstrează că el avea mintea plină. Înţelegeţi? Dar el se gândea că nu mai are nimic în mintea lui. De aceea maestrul i-a spus să le arunce afară, să renunţe la tot. Totuşi, el a argumentat: “Nu mai am nimic, cum pot să renunţ la nimic?” Deci maestrul a spus: “Bine, atunci dă-le afară.”
Ce a vrut să spună este că din moment ce nu poţi să renunţi la ele, atunci poţi să le scoţi afară şi să i le spui lui, maestrului, atunci el le va rezolva pentru tine. Maestrul a vrut să-i arate că el tot mai avea ceva, că mai erau noduri care trebuiau desfăcute! O persoană fără nici un nod nu-şi mai face griji despre ce face azi, ce va face mâine, ce se întâmplă după ce va fi iluminat sau ce se întâmplă dacă nu va fi iluminat, ce să facă acum când a atins un nivel atât de înalt sau un nivel atât de inferior în practica lui, etc..! Înţelegeţi ce vreau să spun? Dacă cineva are mintea goală, atunci de ce mai pune întrebări? Ce poţi să mai faci dacă nu mai ai nimic? Nu este corect? De exemplu, dacă nu este nici o picătură de apă în acest pahar şi totuşi el spune: “Nu este apă în paharul acesta. Deci cum pot să beau apa?” Dacă nu este apă nici un fel, atunci nu este nevoie să pui întrebarea despre băutul apei. Întrebarea lui a vrut să arate că el era plin în mintea lui, doar că el credea că nu este plin.
Majoritatea practicienilor spirituali sunt aşa. După ce practică puţin ajung plini de teorii, citesc foarte multe istorii despre zen şi ascultă foarte multe discursuri ale maestrului lor şi încep să vorbească într-un limbaj foarte arogant: “Materia nu este diferită faţă de spaţiul gol şi spaţiul gol nu este diferit faţă de materie!” – şi tot felul de astfel de lucruri. Ei continuă aşa crezând că ei sunt fantastici şi că au învăţat totul.
Erau câteva persoane şi aici, unii călugări şi persoane de rând, care erau aşa. M-au ascultat pe mine pentru o vreme, au ascultat multe casete audio (Maestra râde) şi au vizionat toate casetele video şi spuneau: “Am învăţat totul, nu mai am nevoie de nimic, ce să fac acum?” (Maestra râde). Acesta este doar un exemplu. Apoi au plecat şi au mers afară în lume şi la puţin timp au aflat despre ce trebuia să facă! Când au mers afară şi au fost confruntaţi cu necazuri, atunci şi-au dat seama că nu sunt atât de buni.
Noi trebuie să fim foarte atenţi atunci când simţim că nu mai avem nimic în mintea noastră! Noi le încuiem pe toate sus în pod şi când ne uităm de afară spunem: “Nu mai este nimic în casa mea!” Dar în realitate noi le-am încuiat pe toate sus. Multe persoane fac aşa, nu numai cei care practică Metoda Quan Yin. Multe persoane care practică alte metode fac la fel. Ei cred că sunt fantastici. Voi aţi întâlnit astfel de persoane, nu? Ei se ceartă mereu, argumentează mereu şi spun că ei ştiu totul despre scripturi! Ei cred că au ajuns cu mintea la nivelul liniştii absolute, că dieta vegetariană este la fel cu mâncatul cărnii … etc. Totul este la fel şi tot aşa mai departe. În realitate ei au atât de mult ataşament, inima lor este plină de obstacole, ei nu pot să aibă o minte deschisă.
Am înţeles această poveste din momentul în care am citit-o, cum se face că voi tot n-o înţelegeţi, nici după ce v-am explicat-o o jumătate de zi? Deci să nu mai mă întrebaţi din nou: “Ce să facem atunci când mintea este goală?” Dacă mintea este goală cu adevărat, atunci nu trebuie să mai puneţi această întrebare. N-ar trebui să aveţi nici o întrebare, nu vă mai pasă de nimic atunci. Nu vă mai interesează dacă ajungeţi un Buddha sau dacă nu ajungeţi un Buddha. Nu vă mai pasă de nimic, nu mai contează dacă mergeţi în rai sau în iad sau dacă aveţi merite sau aveţi karma. Nu vă mai pasă de nimic! Înţelegeţi acum?
“ – Maestră, acum când nu mai am nimic în mintea mea, ce să fac?”
“ – În cazul acesta să le arunci!”
“ – Dar nu mai am nimic. Cum pot să arunc un nimic?”
“ – Bine, atunci scoate-l afară!”
Totul este creat de minte
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Centrul din Cambogia, 23 iulie 1996
De fiecare dată când doriţi să vă întrebaţi ceva, prima dată ar trebui să vă întrebaţi: de ce îmi pun această întrebare? Care este folosul acestei întrebări? Tot ce nu puteţi să rezolvaţi, ar trebui să încercaţi să schimbaţi, asta este totul. Voi aveţi toată puterea, toată abilitatea şi tot ajutorul din rai, îngerii şi maeştrii din cele 10 direcţii vă ajută. Nu este nimic pe care să nu-l puteţi face, deci să vă schimbaţi gândurile şi să vă spuneţi că vreţi să continuaţi, să treceţi prin greutăţi, să urmaţi cursul mai departe, planul nebun pe care l-aţi aşternut când eraţi Dumnezei, dar acum trebuie să-l urmaţi ca fiinţe umane.
Aceasta este diferenţa faţă de atunci când eraţi Dumnezeu şi nu ştiaţi cum este să fii o fiinţă umană. Voi nu aţi mai fost niciodată fiinţe umane, înainte să veniţi aici. Deci aţi făcut tot felul de planuri complicate, tot felul de strategii şi proiecte şi aţi crezut că le puteţi duce la îndeplinire. Desigur că voi sunteţi Dumnezeu, deci puteţi să faceţi tot ce vă doriţi, dar în momentul în care veniţi jos aici, atunci deveniţi ca toată lumea, o fiinţă umană obişnuită şi trebuie să vă asumaţi toate aceste planuri de la Dumnezeu, de aceea plângeţi. Deci în cazul în care credeţi că nu puteţi să le duceţi la îndeplinire, atunci lăsaţi-le deoparte, să nu fiţi ataşaţi de mândria voastră. Faceţi un plan nou, ceva mai uşor şi atunci continuaţi cu acela.
Uneori, noi nu avem succes în unele aspecte şi atunci dăm vina pe Dumnezeu sau dăm vina pe puterea Maestrei, dăm vina pe vecini, dăm vina pe şef, dar noi ar trebui să ne gândim mai întâi care este problema cu noi? Dacă vă pierdeţi serviciul, trebuie să vă gândiţi ce anume s-a întâmplat, poate că în subconştient voi nu v-aţi mai dorit serviciul acela. Dacă pierdeţi soţia sau dacă nu sunteţi fericiţi în căsătorie sau căsătoria începe să se clatine, atunci trebuie să vă cercetaţi în interior şi să vedeţi dacă nu cumva în ultima vreme v-aţi neglijat datoriile de partener sau subconştient doriţi să schimbaţi partenerul, vă doriţi ca soţia vecinului să devină a voastră, ca cele două femei vecine să facă schimb de case!
În subconştient voi veţi manifesta acest fel de situaţie pentru voi şi atunci dintr-o dată soţia ajunge să fie foarte rece sau devine mult mai agitată, mai agresivă şi creează şi mai multe probleme în căsătorie. Atunci, dacă ea va pleca sau dacă creează mai multe probleme şi tu nu poţi să le mai suporţi, atunci să-ţi aduci aminte că poate eşti tu de vină, dacă nu eşti tu, atunci poate să fie ea. Nu este Dumnezeu, Lui nu-i pasă foarte mult ce faci tu, dar El stă de gardă. Puterea lui Dumnezeu stă de gardă mereu, în cazul în care noi dorim să ne schimbăm planul, în cazul în care vrem să ne folosim de asistenţa Lui, pentru că planul nostru a început să fie foarte complicat, creează mult mai multe probleme decât putem noi să avem grijă.
De aceea ori de câte ori noi cerem ajutorul, atunci ajutorul va fi acolo. Însă, de multe ori ajutorul nu vine în felul în care ne gândim noi, pentru că felul în care îl vrem noi nu este mereu bun, deci vine, oricum ar fi. În mod normal, o rugăciune sinceră este mereu auzită şi i se răspunde, nu trece neauzită sau neobservată, niciodată. Deci dacă dintr-o dată v-aţi pierdut serviciul sau şeful vostru se poartă urât cu voi, să căutaţi să vedeţi dacă nu cumva în ultima vreme aţi obosit de serviciul respectiv sau nu-l mai apreciaţi deloc şi v-aţi dorit să aveţi o viaţă mai uşoară, un serviciu mai uşor, pentru că şeful este rău, munca este prea multă sau orice de genul acesta.
Îl pierdeţi şi atunci vă gândiţi: „Oh, nu era chiar aşa de rău, m-am plâns şi eu puţin în sinea mea.” Dar în realitate gândurile noastre, vorba şi faptele noastre sunt foarte puternice. Mai ales pentru practicienii Quan Yin, pentru că voi sunteţi deja reconectaţi cu puterea lui Dumnezeu din interiorul vostru. Deci orice gândiţi, orice vă doriţi, orice veţi spune, va deveni realitate într-un fel, veţi trece prin ele. Deci vă rog să aveţi grijă, că ceea ce gândiţi este cu adevărat ceea ce vă doriţi. Să nu vă gândiţi mereu la nimicuri şi apoi mai târziu să regretaţi, pentru că voi sunteţi Dumnezeu. Voi creaţi totul cu gândirea voastră.
De aceea scripturile budiste spun că totul este creat de minte, este adevărat! Deci să încercaţi să creaţi un mediu favorabil pentru voi, dacă nu vreţi să fiţi incomozi. Încercaţi să creaţi prietenie, pace, armonie şi situaţii foarte uşoare pentru viaţa voastră, cu ajutorul preceptelor, cu ajutorul gândurilor pure şi cu dorinţele de bine. Deci chiar dacă ajunge să fie dificil, voi vă veţi simţi mult mai confortabili.
Majoritatea oamenilor vorbesc aşa, normal, de exemplu, cineva este isteţ, deci dacă îl iubim, atunci spunem despre el: „Oh, el este un diavol.” Sau spunem lucruri de genul: „Oh, la naiba! La naiba, ea este atât de frumoasă.” Sau: „Oh, viaţa mea este a naibii de norocoasă.” Deci noi legăm mereu negativul cu norocul, cu frumuseţea sau cu fericirea noastră şi nu este bine pentru noi. Ar fi mult mai bine dacă noi am lua în consideraţie binecuvântarea noastră şi să binecuvântăm fiecare situaţie în care se întâmplă să fim, prin care am trecut sau în care o să intrăm. Chiar dacă a fost un lucru care nu ne-a plăcut, ar trebui să spunem: „Să fie binecuvântat! Dumnezeu să te binecuvânteze!” Şi atunci să mergem în altă parte. Dacă un plan nu este bun, atunci ar trebui să renunţaţi la el, să realizaţi greşeala pe care aţi făcut-o şi apoi să faceţi un alt plan. Pentru că voi sunteţi Dumnezeu, voi sunteţi Buddha, voi puteţi să creaţi tot ce vă doriţi, absolut tot ce vă doriţi, dar trebuie mai întâi să credeţi.
Problema este că noi am trăit în lumea puterii negative pentru foarte mult timp şi credinţa noastră a ajuns foarte slabă, s-a epuizat de-a lungul experienţelor negative pe care noi le-am creat pentru noi. În realitate, noi am creat toate experienţele rele şi toate efectele negative pentru noi, ca noi să ne luptăm, acesta este jocul. Însă, după un timp, noi am obosit şi atunci este timpul să ne rugăm. Atunci primim Metoda Quan Yin şi mergem acasă. Chiar şi atunci, după ce practicăm cu Metoda Quan Yin, poate că mai dăm peste probleme şi obstacole, pentru că mintea noastră este obişnuită să creeze probleme noi, din nou. Va spune lucruri de genul: „Ce diavol de femeie!” Adică: „Ce femeie frumoasă!” În Au Lac noi spunem ceva asemănător, adică: „Oh, ea este teribil de frumoasă”. Sau: „El este al naibii de frumos!” Aşa se spune în engleză: „Al naibii de frumos!” Sau: „Ea este teribil de frumoasă!” „El este un musafir teribil sau o gazdă!” Oh, este teribil în felul acesta.
De ce să nu spunem: „El este un domn minunat” Sau: „Ea este o femeie binecuvântată cu frumuseţe.” Sau: „Copilul acesta este extraordinar de inteligent.” Nu că: „El este un diavol sau este un drăcuşor.” Din cauză că el este foarte inteligent, atunci noi îl numim un drăcuşor sau spunem: „Oh, el este un drăcuşor inteligent.” Acestea nu sunt decât câteva exemple din obiceiurile noastre, deci noi blestemăm fiecare situaţie care ne iese în cale, chiar şi fericirea sau norocul de care avem parte. Nu e de mirare că viaţa noastră este mereu ca o salată amestecată, avem puţină fericire şi la fel, avem un iad de probleme. Ah, sunt foarte multe cuvinte negative pe care le învăţăm de la mass-media, noi le privim şi credem că este amuzant şi nu ne gândim că ar fi un fel de rău, deci le repetăm mereu şi îi imităm, totul este făcut cu un spirit foarte inocent. Dar din cauză că noi suntem Dumnezeu la origine, tot ce gândim, fiecare cuvânt pe care îl învăţăm, trebuie să fim foarte atenţi, pentru că este foarte puternic. Dacă sunt doar nişte gânduri aşa, care nu se iau în seamă, atunci poate că nu au un efect prea mare, dar dacă este ceva cu adevărat serios, gânduri sincere şi o dorinţă foarte puternică, atunci va deveni realitate.
Pentru că nu se îndeplineşte imediat după ce vă puneţi o dorinţă, mai târziu credeţi că vine de nicăieri sau este un noroc întâmplător sau un ghinion întâmplător. Dar, în realitate, voi le-aţi creat pe undeva, cumva, cândva, înainte sau chiar acum şi apoi aţi uitat. Eu am avut experienţe ca acestea. Deci să încercaţi mereu să gândiţi de bine, astfel ca tot ce vine la voi să fie bun, favorabil. Şi chiar dacă nu este bun, cel puţin voi vă gândiţi mereu la bine, deci este ceva curat şi atunci vă simţiţi bine, că aveţi gânduri bune. Cel puţin nu vă simţiţi responsabili pentru lucrurile rele care vi se întâmplă vouă sau celor din jur.
Lăsaţi iubirea liberă
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Los Angeles, California, SUA, 30 decembrie 1996
Era odată un Maestru indian şi trecea un râu cu barca, el a văzut un scorpion, acesta este folclor indian. Scorpionul se îneca în râu, deci el şi-a întins mâna şi a încercat să ia scorpionul în barcă ca să fie salvat. Scorpionul l-a înţepat şi atunci el i-a dat drumul, plângând: „Ah! Ah! Ah!” (râsete) După un timp, maestrul şi-a pus mâna din nou în apă şi a încercat să salveze din nou bietul scorpion care se îneca. Dar scorpionul l-a înţepat încă o dată şi atunci el a plâns din nou: „Ah! Ah! Ah!” După un timp, el şi-a întins mâna din nou în apă şi a încercat să apuce scorpionul să-l aducă în barcă să fie în siguranţă. Înainte să ajungă la scorpion, discipolul lui l-a oprit: „Nu face asta, Maestre!” Şi Maestrul a spus: „De ce? Vreau să-l salvez!” Atunci discipolul i-a spus: ”O să te înţepe din nou, nu-i aşa?” Iar Maestrul a spus: „Da, aşa este.” Şi discipolul a spus: „De ce vrei să-l salvezi atunci? Nu faci decât să suferi din nou.” Maestrul a spus: „Obiceiul scorpionului este să înţepe pe oricine care îl atinge şi nu pot să schimb lucrul acesta. Şi obiceiul meu este să ajut pe oricine care vine în contact cu mine şi la fel, nu pot să schimb lucrul acesta.” (aplauze)
Deci să faceţi un obicei din a da din bunătatea voastră, indiferent cum vă tratează ceilalţi. Uneori trebuie să fiţi fermi, uneori oamenii vă deranjează cu încăpăţânare datorită neînţelegerii din partea lor, chiar dacă voi aţi făcut tot ce aţi putut ca să le explicaţi. Totuşi, să nu uitaţi niciodată de bunătatea şi dragostea din interiorul vostru. Şi în orice fel puteţi şi oricând este posibil, încercaţi mereu să daţi din această bunătate din interior, pentru că sunteţi voi, sunteţi voi cei adevăraţi, iubirea aceea nelimitată care este Dumnezeu. Din cauza situaţiei din lume, din cauza greutăţilor din viaţă, a încercărilor şi necazurilor prin care trecem în fiecare zi, noi avem tendinţa de a ne închide în noi înşine şi să îngrădim şi iubirea aceea pe care am avut-o cândva din abundenţă, să o încuiem undeva.
De azi înainte, din ziua iniţierii, în fiecare zi, noi trebuie să descuiem lacătul acela şi să o lăsăm să curgă liber. Aceasta este singura cale prin care să facem viaţa fericită, aceasta este singura soluţie. Dacă mă întrebaţi cum să fiţi fericiţi, aceasta este singura soluţie, să lăsaţi liberă iubirea din interior şi să o împărţiţi cu toată lumea. Nu contează dacă el şi-o ţine încuiată pe a lui sau dacă ea şi-o ţine încuiată pe a ei, tu să o laşi liberă pe a ta şi mai târziu şi ei o vor lăsa liberă pe a lor. Nimeni nu este o nucă, aşa de tare să fie imposibil de spart, nimeni nu este aşa de dificil şi imposibil de contactat în interior. Ei nu fac decât să se lase „injectaţi” cu otrava vieţii, acest contact cu aşa numita „lume imposibil de trăit” şi atunci se închid în ei înşişi şi se apără tot timpul.