„Corpurile noastre sunt create viaţă după viaţă din dorinţe. Dorinţele puternice se tot repetă de la sine, din nou şi din nou, şi duce la formarea unor obiceiuri fixe care nu mai pot fi schimbate. Aceasta se numeşte să fii legat prin karma. Karma reprezintă obiceiurile cultivate de-a lungul multor vieţi, indiferent dacă sunt bune sau rele, ele îi leagă pe oameni jos aici.”
Î: – Ce este karma şi care este legătura dintre karma şi iluminarea spirituală? Există aşa ceva cum ar fi iluminarea imediată, luând în consideraţie conceptul de karma?
M: – Karma este ceea ce noi numim cauză şi efect, ceea ce ai semănat, aceea vei aduna, aşa se spune în Biblie, aceasta este karma. Acum, noi putem să semănăm şi să culegem, dar putem şi să ştergem, de asemenea. De aceea Iisus sau Buddha au trebuit să vină pe pământ ca să ne ajute să ne plătim datoria aceasta teribilă pe care n-o putem plăti singuri, şi care se numeşte karma, adică ce am semănat de atâtea ori, acum o culegem la fel de mult. Deci unele persoane, cum ar fi Tatăl, Fiul sau Buddha, vin jos aici cu merite nelimitate, înţelegeţi, şi vă pot da tot ce vă doriţi, vă pot plăti aceste datorii. Pentru că Dumnezeu este numai iertare, are graţie şi binecuvântare nelimitată, şi ceea ce vei cere, aceea vei obţine. Dacă baţi, atunci ţi se va deschide.
Acum, în mare parte, noi nu cerem, nu batem, ci ne batem cu capul de pereţi (audienţa râde), deci nu obţinem prea multă binecuvântare sau graţie, şi ne gândim că Dumnezeu nu este milos. Dumnezeu este milos, El trimite mereu pe unii din mesagerii Lui în lume, cum ar fi Iisus, Buddha, Krishna, etc, etc, ca să ne salveze, să ne ducă înapoi acasă. În ciuda karmei noastre, în ciuda datoriilor mari, ei ne pot duce acasă şi atunci şi noi putem să obţinem iluminarea imediată, prin graţia persoanei respective.
De exemplu, acum noi ne-am născut într-o familie foarte săracă. Familia noastră, generaţie după generaţie, a fost săracă mereu şi noi n-am sperat niciodată să mai ajungem bogaţi sau să avem parte de o situaţie mai bună în societate. Însă, la un moment dat vine un prinţ sau un ofiţer mare, care are bogăţie nelimitată şi din întâmplare îi place de una din fetele noastre, vrea să se căsătorească cu ea. Atunci şi noi devenim oameni diferiţi, ajungem o familie diferită, poziţia noastră se va schimba. Indiferent de datoriile pe care le avem faţă de vecini sau de proprietarul din zona noastră, el le va plăti pe toate din banii lui şi ne va lua şi pe noi în palatul lui.
Deci Dumnezeu este similar cu un milionar foarte, foarte bogat. Cine vine la El, va fi curăţat de păcate, noi vom ajunge îngeri, vom ajunge la fel ca Dumnezeu. De ce este posibil? Pentru că nimic nu este imposibil cu Dumnezeu! Dacă El a putut să creeze tot universul, atunci ne poate duce şi pe noi Acasă, dacă este voinţa Lui. Însă, pentru că noi nu ştim unde este Dumnezeu, şi pentru că între noi şi Dumnezeu există o cortină foarte grea care se numeşte karma, atunci El trebuie să trimită pe cineva care arată ca noi, ca să ajungă la noi, să dea mâna cu noi şi să spună: haide, vino!
Dumnezeu este foarte intangibil, foarte abstract. Chiar dacă El ne apare, noi nu-l vedem. Noi suntem obişnuiţi să vedem iluzia şi suntem obişnuiţi să vedem formele concrete. Dacă Dumnezeu ar apare, atunci noi nu vom şti, nu-l vom putea recunoaşte. Deci avem nevoie de cineva care este expert şi care să ne spună: „Oh! Da, ce ai văzut ieri, acela este Dumnezeu, sau eu am să te ajut să-l vezi pe Dumnezeu într-un moment, sau în cinci minute îl vei vedea pe El. Atunci când vezi asta şi asta şi asta, acela este Dumnezeu care îţi apare în forma aceea, sau cu energia aceea, sau cu înţelepciunea aceea!” Şi atunci şi noi înţelegem.
Deci poţi să obţii iluminarea imediată, sigur! Nu există nici un dubiu despre aceasta. Noi putem să-l vedem pe Dumnezeu imediat, pentru că Dumnezeu este în interiorul nostru. În Biblie se spune: ”Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi Duhul Sfânt sălăşluieşte în voi?” Deci dacă El este în interiorul nostru, atunci îl putem vedea imediat, nici un dubiu. Nu trebuie să ştim decât cum! În America se spune că „să ştii cum”, aşa este?
Din: „Dumnezeu este o fiinţă sau o nefiinţă?”
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Universitatea Berkeley, California, SUA, 13 octombrie 1989
Nu suntem noi cei care se reîncarnează, ci o parte din obiceiurile noastre sau această informaţie colectivă se reîncarnează. Deci aceasta este o parte din noi, pe care o numim intelect sau a şasea stare de conştiinţă, care colectează toate informaţiile karmice. Şi apoi le reciclează, din nou şi din nou, ca o sticlă de Coca Cola sau ca alte lucruri din SUA unde oamenii sunt încurajaţi foarte mult să recicleze materialele acum. Este la fel şi cu noi, „sticlele” noastre sunt reciclate, ele pot fi folosite din nou şi sunt mai departe conectate cu celelalte lucruri din această lume şi atunci noi o numim reîncarnare, este ca un fel de reciclare. Lichidul Coca Cola din interior nu se reîncarnează, numai sticla o face.
Totuşi, oamenii pot să realizeze acest proces sau să nu-l realizeze, dar substanţa va fi acolo mereu, deci noi o vedem ca pe ceva reciclat. Lucrurile din care este făcută această sticlă nu se reîncarnează, acesta este Sinele nostru adevărat, sufletul nostru. De fiecare dată când noi dorim să experimentăm un lucru nou, noi ne transformăm într-o substanţă nouă reciclabilă sau un subiect nou, asta este. Însă la fel, noi ne obişnuim să ne identificăm pe noi cu toate aceste substanţe şi informaţii, deci spunem că ne reîncarnăm. Dar nu este adevărat, noi nu murim niciodată şi nu ne-am născut niciodată. Noi am existat mereu, noi suntem martorii tuturor lucrurilor care au fost create şi distruse în acest univers, noi suntem martori mereu. Însă, uneori, ne identificăm pe noi cu cel faţă de care suntem martori şi cu circumstanţele în care noi suntem martori, deci suferim şi ne bucurăm ca atare.
Din: “Martorul iluminat”
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Honolulu, Hawaii, SUA, 22 octombrie 1993
Î: – Karma rea opreşte dezvoltarea iluminării în vreun fel?
M: – Nu o opreşte definitiv, dar o opreşte în mare parte. Dar tu poţi să schimbi karma rea, de asemenea. După iluminare sau după iniţiere, Maestrul adevărat va şterge karma din trecut şi îţi lasă numai karma prezentului, atât. Pentru că dacă şterge totul, atunci nu mai putem să trăim aici în această lume şi nu mai avem nici o scuză să existăm. Karma rămasă a acestei vieţi cu care noi continuăm mai departe, cuprinde şi karma pozitivă şi karma negativă.
Deci eu nu pot să-ţi spun că toată karma rea va fi ştearsă. Dar dacă urmăm disciplina spirituală şi regimul vegetarian, care vor minimaliza toată karma din viitor, viaţa noastră va deveni mai uşoară. Noi vom avea de făcut faţă doar la karma deja fixată, dar nu şi la karma creată nou. Deci nu vom fi renăscuţi din nou ca fiinţe care suferă, dar ca Sfinţi iluminaţi, dacă vrem să fim renăscuţi din nou în această lume fizică. Şi dacă nu vrem să fim renăscuţi din nou, putem să stăm într-o lume mult mai elevată spiritual ca învăţători sau ca cetăţeni simpli ai universului, dar suntem iluminaţi şi fericiţi.
Karma bună şi rea există pentru că noi le-am semănat deja din viaţa trecută. Dar karma depozitată nu putem să o distrugem niciodată fără ajutorul unui Maestru iluminat, aceasta este legea lui Dumnezeu. Aceasta este graţia lui Dumnezeu care ne este dată prin Maestru, cel autorizat să aibă grijă de karma depozitată şi să o ardă astfel încât căutătorii Adevărului să fie mult mai uşori şi să poate merge pe calea respectivă, pentru că este foarte dificil. Este foarte dificil să lucrezi în această lume şi să fii trezit spiritual în acelaşi timp, ca să nu mai vorbim de karma depozitată care aşteaptă. Şi dacă karma depozitată nu este distrusă, atunci persoana trebuie să vină înapoi, pentru că ce a plătit el este numai karma vieţii prezente, care este fixată deja. Karma din depozit nu a fost distrusă. Şi după ce plăteşte pentru aceasta, trebuie să plătească pentru următoarea.
Deci Maestrul trebuie să distrugă karma care este în depozit şi să lase doar puţină karma pentru timpul prezent. Dar este uşor aşa, şi cu cât medităm mai mult, cu atât mai mult comunicăm cu Dumnezeu şi ştim cum să facem faţă la karma rea. Nu mai simţim apăsarea atât de mult pentru că noi suntem mai puternici. Este ca atunci când ai rezistenţă mai multă, chiar dacă suntem răciţi puţin sau avem ceva, nu murim, nu ne simţim aşa de slabi, ne refacem repede.
Din: „Cu cât medităm mai mult, cu atât facem faţă mai bine la retribuţia karmică”
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Londra, UK, 27 august 1997
De ce majoritatea oamenilor se reîncarnează în cercul vieţii şi al morţii? Este din cauză că ei nu doresc să părăsească această lume, deci doresc să vină înapoi. Este ceva la care ei nu pot renunţa, deci doresc să vină înapoi şi să se bucure. Sau alţii au sentimente serioase de vinovăţie, deci doresc să vină înapoi ca să-şi plătească datoriile. Însă, noi nu mai avem nici un fel de karma! Karma noastră din trecut a fost arsă de Maestră şi acum noi nu mai creăm karma nouă deloc, noi păstrăm cele Cinci Precepte şi suntem vegetarieni, nu mai avem nici o datorie faţă de lume. Dacă ne câştigăm banii singuri şi nu acceptăm nici o ofrandă de la nimeni, atunci nu mai avem nici o datorie faţă de nimeni, nu?
Karma din depozitul nostru este foarte simplu de curăţat, focul o poate face. Cu Focul Sfânt, toată lumea poate fi arsă, să nu mai vorbim doar de karma. Numai prezentul este important, în prezent şi în viitor noi nu mai creăm datorii noi, deci nu suntem datori faţă de nimeni. Dacă nu mai avem reţineri ca să părăsim această lume, atunci de ce să vrem să venim înapoi? La momentul morţii, chiar dacă vrem din răsputeri să ne gândim la ceva care ne place, nu putem să găsim nimic. Ce ne vine în minte atunci sunt lucruri teribile şi dureroase, deci nu vrem decât să fugim cât mai repede. Deci practica spirituală nu înseamnă credinţa oarbă, ci este un lucru foarte logic.
Chiar dacă nu puteţi să credeţi că eu vă pot incinera karma din trecut, aveţi şi alte motive logice ca să credeţi. De exemplu, un fermier şi-a pus deoparte mulţi saci cu orez pentru sezonul următor de cultură, sau şi-a pus deoparte seminţele unei culturi noi. Totuşi, când a venit sezonul de însămânţare, el nu le scoate afară, ci le ţine mai departe în depozit. Deci cu cât le ţine mai mult acolo, cu atât seminţele se strică mai mult, pot să fie mâncate de insecte, să se strice sau să fie mâncate de şoareci sau furnici. Deci n-au nici o şansă să încolţească sau să crească, nimeni nu le udă cu apă şi nu au lumină suficientă de la soare, le lipseşte totul. De aceea se vor strica singure.
Este la fel, karma noastră din trecut rămâne în memoria noastră. Atunci când are şansa să vină în contact cu exteriorul, se va dezvolta mai departe. Acum, noi nu mai repetăm ce-am făcut din nou şi nu-i mai dăm şansa să se dezvolte. De exemplu, acum nu mai facem aceleaşi greşeli pe care le făceam în trecut. În trecut noi am făcut multe greşeli, dacă şi acum continuăm să facem greşeli, atunci o să ţintească spre greşelile acestea din trecut şi se a dezvolta într-o karma din prezent sau din viitor. Însă, noi nu mai facem aceste greşeli deloc, deci nu mai sunt şanse, nu este material suficient şi nu sunt condiţii suficiente ca să se dezvolte mai departe. (audienţa: da!) De aceea ar trebui să păstrăm preceptele, ar trebui să fim vegetarieni şi ar trebui să medităm. Chiar dacă medităm, tot creăm puţină karma în fiecare zi. În cazul în care am creat karma nouă, din neatenţie, putem să facem Quan Yin ca să o curăţăm. De aceea suntem în siguranţă şi nu avem nici o gaură prin care karma să încolţească.
Din: „Karma a dispărut!”
Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Pingtung, Formosa, 24 ianuarie 1993
Î: – Eu am o întrebare care este pur teoretică, dar mă lupt cu ea de mai bine de zece ani. Eu înţeleg cu mintea că noi nu avem un eu, noi nu suntem sentimentele noastre şi nu suntem gândirea noastră şi tot aşa. Deci ce este acest lucru care trece de la o reîncarnare la alta şi care produce karma şi o colectează şi care produce meritele şi le colectează? Este mintea noastră?
M: – Este mintea noastră, iar sufletul nostru este legat de mintea aceea. De exemplu, dacă maşina o ia într-o direcţie greşită şi şoferul nu sare afară din maşină, atunci se pierde cu maşina, laolaltă. Dacă sare afară la timp, dacă nu este atât de ataşat de maşină ca să încerce să salveze maşina, atunci poate să-şi salveze viaţa. Unele persoane îşi iubesc maşina mai mult decât viaţa lor. Aceeaşi problemă o avem majoritatea dintre noi, noi iubim colectorul de gunoi mai mult decât pe sufletul nostru, mai mult decât pe Sinele nostru adevărat.
Noi suntem mereu în contact cu lumea din afară, cu felul de a colecta gânduri, cu tot felul de idei preconcepute, cu tot felul de nimicuri, dar nu suntem în legătură cu Domnul nostru adevărat, cu Sinele nostru adevărat. Deci avem probleme. Am să încerc să-ţi explic mai mult. În viaţa ta, tu înţelegi cine trăieşte acum? Este starea de conştiinţă, este “eu-ul” adevărat care trăieşte prin percepţiile venite prin intermediul mâinilor, picioarelor, ochilor, urechilor, gurii, sentimentelor şi creierului. Asta este.
Dar dacă acest “eu”, această stare de conştiinţă, se blochează mereu la nivelul acestor sentimente şi gânduri şi informaţii, atunci acest “eu” nu poate fi liber de aceste sentimente, de aceste gânduri, de aceste idei preconcepute colective de la societate, din mediul înconjurător, din obiceiuri. Şi atunci desigur că această conştiinţă adevărată, acest “eu” adevărat, trebuie să vină înapoi. Dar dacă acest “eu” adevărat înţelege că el, acest “eu” adevărat, această conştiinţă adevărată, este doar un martor la aceste sentimente, la această gândire, la aceste gânduri colective, atunci acest “eu” nu se blochează niciodată la nivelul acestor sentimente sau idei şi este liber mereu.
Deci atunci când moare, el ştie sigur că el nu este constituit din aceste sentimente, nu este constituit din aceste încătuşări, nu este constituit din acest mediu înconjurător, nu este constituit din aceste idei şi atunci este liber. El se duce înapoi la întreg, la râul vieţii şi nu mai este blocat în colţul acela al aşa numitelor gânduri, sentimente, ură sau iubire. Deci noi trebuie să ne trezim conştiinţa din nou, să o tragem înapoi din nou şi să ne reamintim mereu că: “tu nu eşti acest sentiment, tu nu eşti această idee, nu eşti asta, nu eşti cealaltă.” Înţelegi acum? Nimic nu face parte din tine!
Î: – Este la fel şi cu durerea?
M: – Da, pentru că corpul simte durerea, nervii simt durerea pentru că nervii sunt făcuţi să simtă lucrurile. Conştiinţa se bucură de aceste simţuri şi îi place să cunoască lucrurile din exterior. Altfel, cum am putea să le cunoaştem? Aceasta este conştiinţa care trăieşte durerea prin intermediul corpului, dar conştiinţa ca atare nu are durere niciodată! Dacă mănânci un măr, atunci mărul este cel care este dulce, nu este limba ta cea care este dulce, nu eşti tu cel care este dulce! Dulcele nu eşti tu, vine de la măr, tu eşti cel căruia îi place gustul dulce.
Este similar, noi înşine, conştiinţa, se bucură de plăceri, cunoaşte durerea şi respinge lucrurile neplăcute, dar toate aceste lucruri nu sunt importante, tu le placi sau le respingi, tu experimentezi plăcerea sau neplăcerea, dar asta este tot. Tu nu eşti plăcerea sau neplăcerea, acestea nu sunt decât circumstanţe. Deci de ce ne blocăm acolo şi suntem legaţi viaţă după viaţă? Pentru că nu eşti satisfăcut. Tu trebuie să ştii că aceste lucruri sunt trecătoare, azi vin, mâine se duc, asta este. Dacă m-am bucurat de ele, atunci m-am bucurat, dacă am parte de ceva nelpăcut, atunci le îndur şi asta este. Atunci când plec, atunci plec, atunci când nu le am, atunci nu le am.
Altfel, dacă noi, adică conştiinţa, alergăm mereu după plăcere, atunci ne reîncarnăm, conştiinţa încearcă să apuce ce a rămas de pe urma sentimentului respectiv, deci încearcă să se pună în cadrul respectiv şi să se bucure sau să sufere, se agaţă mereu de acest sentiment dulce sau amar, aleargă după el. Dacă cineva îţi dă un măr şi tu îl mănânci, oh, apoi iubeşti mărul foarte mult! Şi dacă nu mai ai încă unul, atunci te duci peste tot ca să cauţi un măr, în fiecare zi mintea ta nu se gândeşte decât la “măr, măr, măr!” Nu poţi să mai faci nimic şi te pierzi singur, te pierzi pe urmele mărului. Este acelaşi lucru şi cu viaţa noastră, conştiinţa aleargă după ce este plăcut şi urăşte ce este neplăcut şi atunci ne blocăm acolo. Conştiinţa nu se poate elibera de aceste sentiemente, de aceea noi suntem legaţi de ele, nu suntem eliberaţi. Dacă ştim în fiecare moment, dar mai ales la momentul morţii, că noi nu suntem aceste sentimente, atunci nu ne mai pasă de aceste sentimente şi am terminat cu ele, atunci suntem liberi.
Noi suntem liberi mereu! Noi nu am fost niciodată lipsiţi de libertate. (aplauze) Deci plângeţi atunci când vreţi să plângeţi şi râdeţi atunci când vreţi să râdeţi, dar să înţelegeţi că plânsul şi râsul nu sunteţi voi. Voi nu faceţi decât să le experimentaţi de dragul de a cunoaşte lucrurile, de dragul existenţei. Altfel, noi nu existăm, lumea nu mai există. Noi spunem că lumea este plină de suferinţă şi nu ar trebui să existe, dar de ce să nu existe? Dacă nu ar exista, atunci ar fi plictisitor, nu mai este nimic de făcut şi voi vă bucuraţi tot timpul: “Oh, eu sunt asta, eu sunt asta, sunt Dumnezeu, asta este, sunt Atotputernic şi ştiu asta! Nu am nici un fel de suferinţă, nimic, sunt mereu fericit.” Şi atunci ce? Nu-mi fac griji despre Nirvana, atunci ce? Dacă suntem fericiţi în fiecare zi, atunci ce? Însă, pentru că voi tot mai vreţi Nirvana, atunci munciţi pentru ea, munciţi până când nu o mai vreţi deloc, până când v-aţi săturat de ea şi atunci o să fiţi liberi.
Eu vreau ca voi să munciţi pentru Nirvana doar ca să vă daţi seama că nu aveţi nevoie de Nirvana. Dar atâta timp cât aveţi nevoie de ea, atunci munciţi pentru ea. Dacă vreţi mai departe biberonul, cel de plastic, atunci îl veţi avea. Dar îl aveţi până când gura voastră este uscată şi nu mai aveţi lapte deloc, nimic, şi atunci într-o zi o să le aruncaţi. Şi atunci o să realizaţi că nu aţi avut nevoie de ele de la început, pentru că sunteţi mereu liberi, nu aveţi nevoie de ele.