Prelegere de Maestra Supremă Ching Hai
Centrul de educaţie din Cambogia, 19 iulie 1996
Respectul să fie firesc
Sper că cu cât sunteţi mai iluminaţi, cu atât sunteţi mai naturali. Însă, problema cu noi este că voi mă respectaţi pe mine prea mult, nu ştiu de ce. Respectul este bun, dar să fii natural este mai bine. Să aveţi respect în inima voastră şi să fie un respect firesc, ca şi cum respectaţi un alt Bodhisattva de lângă voi, pentru că toţi sunt aşa. La fel cum eu, de exemplu, respect surorile medicale şi medicii, în felul acesta, este suficient, îi respect dar tot le cer mai departe să facă pentru mine ce este necesar, le pun întrebări mai departe dacă nu-mi sunt clare anumite lucruri despre ce ştiu ei să facă special şi cum va fi făcut, înţelegeţi ce vreau să spun? Nu că îl respect aşa de mult că n-am curajul să-l întreb nimic pe medic, sau îl las să facă ce vrea el sau nu-i spun că nu-mi place una sau alta, într-un fel foarte politicos. Noi trebuie să avem respect pentru ceilalţi, dar trebuie să avem respect şi pentru noi înşine şi naturaleţe. Trebuie să trăim împreună, trebuie să ne trăim viaţa, singuri sau alături de alţii, deci trebuie să trăim, trebuie să fim naturali ca să putem să respirăm, să putem să ne mişcăm, să putem să ne bucurăm de viaţă atât cât ţine. Altfel, ne impunem restricţii unii altora prea mult sau construim un fel de închisoare unul pentru altul. Atunci, la ce foloseşte să mai ajungi un Buddha, să ajungi un prizonier şi izolat în felul acesta? Nu mai este nici o bucurie atunci.
Pe mine nu mă deranjează deloc să trăiesc printre voi, dar în momentul de faţă mă deranjează. Deci vă rog, nu încercaţi să aflaţi unde trăiesc, este cel mai bine pentru mine în felul acesta. Pentru că atunci o să am probleme din nou, voi vă concentraţi numai pe locul acela şi credeţi că este un loc sfânt şi vă duceţi acolo şi colectaţi praful de acolo, lucruri de genul acesta.
Peste tot este un loc sfânt, pentru că totul este făcut de la Dumnezeu. Nimic nu este făcut de om, cu excepţia acestei atmosfere teribile pe care încercăm să o creăm cu obiceiurile noastre şi cu deciziile incorecte sau indeciziile noastre. Deciziile pe care le luăm în viaţă fac diferenţa. Cu toţii suntem Buddha sau Dumnezeu, dar din cauza deciziilor pe care le-am luat în viaţă, am ajuns să fim individualităţi diferite. Deci acum, dacă am ales să devenim un Buddha din nou, atunci este foarte simplu! Vă întoarceţi din drum, vă schimbaţi viaţa, faceţi o alegere diferită acum. Să vă gândiţi ce va face un Buddha acum, o fiinţă plină de iubire ca Buddha, o fiinţă a compasiunii ca Buddha, ce va face în această situaţie, în aceste circumstanţe? De fiecare dată să faceţi aşa, să vă comportaţi ca un Buddha, să gândiţi ca un Buddha, să vorbiţi ca un Buddha şi atunci o să fiţi un Buddha!
Trebuie să puneţi în fapte autoritatea de Buddha
Voi sunteţi deja! Doar că voi vă faceţi să fiţi diferiţi, pentru că nu alegeţi să vă comportaţi ca un Buddha, alegeţi să vă comportaţi ca nişte idioţi sau diavoli sau ce mai este. Oh, aceasta este decizia voastră, este în regulă, dar să nu daţi vina pe Dumnezeu sau pe Buddha dacă suferiţi de pe urma consecinţelor deciziilor voastre. Să nu daţi vina pe mine că voi nu ajungeţi un Buddha după ce vi s-a dat Metoda Quan Yin, sau nu v-aţi găsit Natura voastră din interior. Voi o aveţi deja, atunci de ce n-o găsiţi? Pentru că nu mai este nimic de găsit, voi sunteţi deja un Buddha! Este în voi! Numai că voi trebuie s-o recunoaşteţi şi să acţionaţi ca atare!
Alegeţi calea lui Buddha, alegeţi felul original de a fi al fiinţei voastre, fiţi o persoană de calitate, fiţi acel cineva pe care vi-l doriţi să fiţi, de exemplu un Buddha. Este în regulă cu mine dacă nu vreţi să fiţi un Buddha, pentru că este decizia voastră. Voi faceţi ce vreţi cu viaţa voastră, dar dacă vreţi cu adevărat să fiţi un Buddha, atunci voi trebuie să o faceţi, trebuie să puneţi în practică aceste calităţi de Buddha, este tot ce poate fi! Nu trebuie să deveniţi un Buddha pentru că voi sunteţi deja un Buddha, numai că trebuie să puneţi în acţiune autoritatea aceea, să realizaţi aceste calităţi din voi, şi este tot ce trebuie să faceţi, chiar aşa!
Acum, vorbind despre cele cinci precepte, de exemplu, nu este ceva obligatoriu pe care eu vi le impun, este o măsură ca voi să ştiţi unde vă aflaţi, unde vă îndreptaţi şi unde aţi ajuns până acum. Acestea sunt un fel de calităţi de Buddha sau cel puţin calităţile unei fiinţe umane nobile. Nu mai vreţi să omorâţi pe nimeni, dacă sunteţi un Buddha, atunci n-o să vă mai placă să faceţi asta, n-o să mai doriţi să luaţi vieţile fiinţelor pe care voi le-aţi creat sau poate că Dumnezeu le-a creat. Dumnezeu a creat viaţa nu ca să fie distrusă, voi ştiţi asta. Dacă este creaţia voastră, pentru că voi sunteţi Dumnezeu sau Buddha, atunci cu atât mai mult nu doriţi să distrugeţi ceea ce aţi creat, deci asta înseamnă să nu omori, atunci când circumstanţele pot fi evitate. Dar dacă voi vă gândiţi la omor mai departe, dacă în inima voastră mai aveţi încă aceste vicii, vreţi mai departe să-i omorâţi pe oameni sau să omorâţi pur şi simplu, să le perturbaţi liniştea minţii lor numai pentru binele vostru, atunci trebuie să ştiţi că n-aţi ajuns încă la stadiul unui Bodhistattva sau sfânt. Este tot ce poate fi, este o măsură pentru voi. Dacă vedeţi că din întâmplare, prin gândirea voastră sau aşa din obicei, că aţi păstrat preceptele în viaţa voastră sau cel puţin după iniţiere şi până acum, atunci să ştiţi că, calităţile voastre interioare au fost rafinate, că aţi ajuns la stadiul acela foarte aproape de calităţile voastre originale pe care le aveţi, cum ar fi Natura de Buddha sau calităţile lui Dumnezeu.
Nu există aşa ceva cum că dacă nu păstraţi preceptele, atunci Buddha o să vă pedepsească. Voi o să vă pedepsiţi pe voi, pentru că, ca un Buddha ce sunteţi, o să ştiţi ce este bine şi ce este rău, şi dacă intenţionat aţi făcut ceva care contravine acestor calităţi de Buddha sau naturii de Dumnezeu, atunci o să vă simţiţi teribil. O să simţiţi că sunteţi mai puţin decât un Buddha, decât un Dumnezeu, şi asta vă face să suferiţi, acesta este iadul. Poate să dureze mai mult sau mai puţin, depinde de cât de profundă este judecata cu privire la contravenţia împotriva purităţii voastre. Acesta este iadul, nu există un iad gata făcut care să vă aştepte pe voi, nu există un Dumnezeu care să acolo şi arată cu degetul şi spune că tu eşti bun şi tu eşti rău şi tu eşti aşa sau aşa. Voi sunteţi Dumnezeu. Deci să fiţi siguri mereu că nu faceţi nimic care să fie mai puţin nobil decât Dumnezeu sau mai puţin nobil decât un Buddha. În felul acesta ajungem un Buddha, adică maestrul sinelui vostru, să luaţi deciziile care trebuie.
Nu trebuie ca eu să stau aici de fiecare dată când este o reuniune şi să vă aduc aminte să fiţi buni, să fiţi sfinţi, să fiţi un Buddha şi lucruri de genul acesta, pentru că voi trebuie să o faceţi, Nu există altă opţiune pentru voi, dacă vreţi să ajungeţi un Buddha, dacă vreţi să vă recunoaşteţi calităţile nobile din nou, atunci nu mai aveţi nici o alternativă decât să vă disciplinaţi singuri şi să vă reîntoarceţi pe calea nobilă de la care v-aţi îndepărtat.
Este uşor să ajungi un Buddha
Nimeni nu trebuie să vă spună ce să faceţi, voi ştiţi exact ce să faceţi. Să vă întrebaţi singuri, să vă cercetaţi în interior şi să fiţi mereu concentraţi în interior ca să vedeţi ce fel de calităţi aveţi. De aceea aveţi un jurnal spiritual, ca să ştiţi în fiecare zi cât de departe aţi ajuns şi cât de departe vreţi să ajungeţi, deci este foarte uşor.
Să fii un Buddha este foarte uşor, nu trebuie decât să acţionaţi ca unul, să gândiţi ca unul, să vorbiţi ca unul, pentru că voi sunteţi deja. Tot ce trebuie să faceţi este să fiţi! Dacă refuzaţi singuri, dacă vă renegaţi compasiunea, iubirea, atotputernicia voastră, poziţia supremă pe care o aveţi, atunci desigur că, chiar dacă există un Buddha atotputernic şi adevărat sau un Dumnezeu atotputernic, nici El nu mai poate să vă salveze dacă singuri vă renegaţi. De aceea noi ne-am îndepărtat de la Dumnezeu şi de la Buddha şi am coborât într-o existenţă inferioară. Am ajuns în iad, am ajuns să suferim, etc., pentru că singuri ne-am renegat. Dar este în regulă, este un proces de învăţare, voi aţi vrut să învăţaţi în felul acesta, deci este în regulă.
Dar dacă sunteţi gata să vă reîntoarceţi, dacă v-a ajuns cu asta, n-o mai vreţi deloc, atunci trebuie să ştiţi că este timpul să vă schimbaţi, să vă reîntoarceţi, să vă întoarceţi capul şi să mergeţi înapoi. Să mergeţi înapoi acolo de unde aţi venit, este tot ce poate fi. De exemplu, înainte ne comportam rău, omoram oamenii, furam de la oameni, defăimam oamenii, făceam tot felul de răutăţi, acum trebuie să ne întoarcem, să nu mai faceţi deloc aceste lucruri şi atunci o să ajungeţi un Buddha din nou. De aceea puteţi să ajungeţi un Buddha imediat, puteţi să fiţi iluminaţi imediat. De aceea budiştii spun că dacă arunci cuţitul de măcelar, atunci ajungi un Buddha. Deci întoarce-ţi capul, asta este, mergi înapoi, este foarte uşor! Nu mai este nimic de făcut ca să ajungeţi un Buddha, pentru că voi sunteţi deja un Buddha! De câte ori trebuie să vă spun? Am să continui să vă spun până când voi o să realizaţi. Este ca o mantra: „sunt un Buddha, sunt un Buddha, Buddha …”! Dar asta nu vă ajută prea mult, poate mă ajută numai pe mine! Dacă spun mereu „eu sunt un Buddha, eu sunt un Buddha”, atunci probabil numai eu ajung un Buddha! Bine, deci să încercaţi să vă aduceţi aminte, să încercaţi să vă aduceţi aminte că voi sunteţi un Buddha, nimic mai puţin.
Desigur că este dificil, pentru că nu v-aş spune, nu v-as păcăli să vă spun că este uşor, pentru că mintea voastră n-o să vă lase să gândiţi în felul acesta. Obiceiurile voastre vă leagă cu totul, pentru că voi gândiţi: „Oh, sunt aşa de inferior, sunt aşa de păcătos, am fost aşa de rău, cum pot să fiu ca un Buddha sau cum pot să ajung un Buddha?”
Înainte aveam obiceiuri rele, acum avem obiceiuri bune. Înainte gândurile noastre erau inferioare, acum gândurile noastre sunt nobile. În orice situaţie, să acţionaţi ca un Buddha! Să fiţi nobili, să fiţi voi înşivă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsaţi pe oricine să vă facă capul bucăţi, nu este în felul acesta. Voi trebuie să ştiţi ce-ar face un maestru în orice situaţie, ce-ar face, ce i-ar place maestrului ca voi să faceţi în situaţia aceea sau în circumstanţele acelea, ce-ar face un Maestru al universului? Să vă gândiţi la asta şi apoi să o faceţi! Poate că nu va fi exact cum va face un Maestru, dar cel puţin voi vă proclamaţi singuri că sunteţi un maestru, pentru că sunteţi! Ce puteţi să fiţi? Credeţi că veniţi de la diavol aşa cum vă spun unele doctrine? Atunci pentru ce să-l mai avem pe Dumnezeu? Nu are El putere destulă ca să ne creeze, îl lasă pe diavol să ne creeze? Un diavol are mai mută putere decât Dumnezeu ca să creeze fiinţele umane în felul acesta şi Dumnezeu să nu poată? Atunci Dumnezeu ce mai face, toată ziua, toată noaptea şi toată viaţa? Ce face El în eternitate? Nimic? Ce fel de Dumnezeu fără nici un folos este acesta? Deci să nu-l luaţi pe diavol drept tatăl vostru!
La fel, persoana de lângă voi, fie că este scundă, de culoare neagră, albă, galbenă, roşie, cu toţii sunt Dumnezeu şi au calităţile de Dumnezeu. Dar din cauza felului în care au ales să-şi exprime experienţele lor, aceasta face diferenţa. Deci o persoană alege să fie un om rău sau aşa ceva şi să se ducă acolo afară ca să omoare oamenii. Şi atunci este creat diavolul, deoarece pentru toţi oamenii fapta aceea este o faptă de diavol şi nu poţi să mai spui că diavolul nu este acolo. Diavolul reprezintă tot ce este împotriva calităţilor lui Dumnezeu, împotriva puterii de creaţie din interior, pentru că Dumnezeu doar creează, nu distruge niciodată. Deci dacă noi alegem calea distructivă, calea opusă, atunci noi ne comportăm ca un diavol, pentru că vrem să renegăm puterea lui Dumnezeu din noi, ne renegăm singuri. Nouă ne place în felul acela, la unele persoane le place în felul acela, ei reneagă, reneagă, reneagă totul până când nu mai este nimic de renegat şi atunci s-au săturat. Şi atunci doresc să se reîntoarcă şi să-şi recunoască calităţile de Dumnezeu din nou. Ei spun: „Bine, bine, aşa nu este bine, nu este o experienţă prea bună, am suferit destul şi alţii au suferit destul de pe urma mea, deci mai bine să mă schimb.”
Să vă iertaţi pe voi, pentru că voi sunteţi Dumnezeu
La fel, dacă facem ceva în viaţă şi ne gândim că nu este bine, atunci să ne schimbăm şi gata. Bine, s-ar putea să suferim de pe urma consecinţelor, dar cu cât ne schimbăm mai repede, cu atât mai puţine consecinţe vom avea de suferit. Este cea mai bună căinţă. Nu trebuie să staţi acolo şi să vă rugaţi la Buddha, la Dumnezeu, ca să vă ierte. Nimeni n-o să vă ierte, ce-aţi făcut aţi făcut. Nu trebuie să cereţi iertare, trebuie să vă schimbaţi. Este cea mai bună căinţă, cea mai sinceră, pentru că atunci voi o să vă iertaţi singuri pentru că voi sunteţi Dumnezeu. Cine poate să-l ierte pe Dumnezeu, decât însuşi Dumnezeu?
Dacă vă pare rău în sufletul vostru, atunci Dumnezeul din voi ştie: „În regulă, bine că te-ai întors, ai venit înapoi acolo de unde aparţii, este în regulă acum să mergi spre sud decât să continui să mergi spre nord.” Atunci o să te îndrepţi spre sud şi vei ajunge aproape de sud. Aceasta este iertarea pe care ţi-o acorzi singur şi pe care ţi-ai creat-o singur!
Nimeni nu poate să te forţeze să te întorci spre sud dacă nu vrei, chiar dacă te rogi pe drum de o sută de ori: „Te rog, te rog, te rog, ajută-mă să merg la sud.” La ce foloseşte? Întoarce-te şi mergi înapoi! Întoarce-ţi capul şi mergi înapoi! Nu este uşor? Da, acesta este felul în care să o facem! Dacă este ceva despre care ne gândim că nu este Dumnezeu, dacă facem ceva rău, atunci uitaţi de ele, nu le mai faceţi din nou şi să faceţi exact opusul. Înainte furaţi şi aveaţi ură pe oameni, acum sunteţi cei care dau, sunteţi cei care iartă. Asta este! Acesta este Dumnezeu. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu iartă mereu, este foarte simplu. Nu trebuie să vă căiţi mereu şi să faceţi tot felul de lucruri imposibile şi să vă înfometaţi pentru şapte zile ca să vă curăţaţi păcatele. Nimic nu vă curăţă păcatele, cu excepţia sinelui vostru, a determinării voastre de a vă schimba. Este foarte simplu să vă curăţaţi păcatele, prin a le admite, că aţi greşit, că nu sunt fapte Dumnezeieşti, că nu reprezintă ce ar face un Buddha, şi atunci să vă schimbaţi şi să faceţi exact opusul.
Aceasta este singura căinţă pe care vi-o recomand, şi este singura cale efectivă de a o face, nu mai există altceva. Nu trebuie să-mi spuneţi mie cât de răi sunteţi şi să-mi cereţi mie să vă iert, eu nu vă iert, n-am s-o fac niciodată, pentru că eu n-am nimic de-a face cu binele şi răul vostru. Eu nu deţin viaţa voastră, nu deţin nici o judecată pentru nimeni, sunteţi voi, voi înşivă.
Mergeţi în direcţia corectă
Atunci când voi vreţi să vă schimbaţi, atunci şi situaţia se va schimba. Dacă vă întoarceţi şi mergeţi spre sud, atunci o să vedeţi sudul din ce în ce mai mult. Nu are nimic de-a face cu iertarea de la mine, cu ajutorul de la mine sau cu binecuvântarea de la mine! Nimic! Voi singuri mergeţi în direcţia aceea şi de aceea viaţa voastră se schimbă. De aceea, după iniţiere voi aţi vrut să vă schimbaţi viaţa prin a vă măsura în acord cu preceptele. Ştiţi de ce după iniţiere viaţa voastră s-a schimbat în mai bine? Din cauza voastră, voi aţi vrut să vă întoarceţi înapoi, voi mergeţi înapoi spre sud, deci desigur că o să vedeţi mai mult din peisajul de la sud, scenarii ca acestea în fiecare zi, şi atunci spuneţi: „Oh! Acum merg în direcţia corectă!” Desigur că mergeţi în direcţia corectă! Dacă vă întoarceţi şi mergeţi în direcţia corectă, atunci sunteţi pe drumul corect, şi este tot ce poate fi. Desigur că cu ajutorul preceptelor şi prin încercarea să vă liniştiţi în fiecare zi ca să vă aduceţi aminte de calităţile din interiorul vostru prin meditaţie, atunci o să vă aduceţi aminte de voi. Atunci o să ajungeţi un Buddha, mai mult şi mai mult, cu fiecare zi.
Buddha merită ce este cel mai bun, şi este tot ce poate fi. Cu cât sunteţi mai aproape de Buddha, cu atât deveniţi mai nobili şi veţi atinge poziţia cea mai înaltă. Înseamnă că sunteţi din ce în ce mai aproape de poziţia voastră originală, de poziţia supremă, în felul acesta. Şi desigur că atunci viaţa voastră ajunge din ce în ce mai bună, cum ar putea să fie? Este foarte simplu. Nu aveţi nevoie de binecuvântarea mea, nimic! Eu vă binecuvântez de fiecare dată când aveţi nevoie, dacă am vreo binecuvântare, atunci vă rog, luaţi-o! Dar să vă aduceţi aminte, cea mai mare binecuvântare este în voi, este determinarea voastră de a vă binecuvânta singuri cu calităţile voastre nobile, cu poziţia supremă în univers pe care o aveţi.
Dacă voi n-o faceţi, atunci o să fiţi mereu ca nişte cerşetori, cerşiţi pentru binecuvântarea mea, cerşiţi pentru binecuvântarea de la un Buddha mort, pentru binecuvântarea de la toţi, voi cerşiţi orice binecuvântare, ca nişte cerşetori. Dar dacă vă întoarceţi la natura voastră originală şi păstraţi în minte ţelul vostru nobil, adică încercaţi mereu să vă aduceţi aminte de poziţia voastră nobilă, de calităţile nobile, atunci nu meritaţi decât ce este cel mai bun, cel mai bun şi cel mai bun.
De unde vine binecuvântarea?
Este foarte logic! Nu trebuie să vă gândiţi că eu sunt un Buddha şi că eu vă binecuvântez ca viaţa voastră să fie mai bună. Nu trebuie să fie aşa. Noi suntem una cu toţii, dacă eu vă binecuvântez sau voi vă binecuvântaţi, este acelaşi lucru. Dacă voi nu vă binecuvântaţi şi mă lăsaţi pe mine să vă binecuvântez, este acelaşi lucru, este de la Buddha. Deci Natura de Buddha vă binecuvântează pe voi, nu este de la mine, nu este de la cineva, este Natura de Buddha din întregul univers de care ne folosim noi şi care ne binecuvântează pe noi.
Deci nu trebuie să mă slujiţi pe mine şi să mă faceţi să devin un idol pentru voi şi lucruri de genul acesta. Puteţi să o faceţi, dacă vreţi, pentru că eu nu vă iau libertatea să mă amestec în procesul vostru de creştere în timp, şi să vă spun ce să faceţi, dar vă spun că la final şi voi trebuie să admiteţi că voi sunteţi un Buddha şi aşa este cel mai bine pentru voi. Probabil că în stadiul infantil, voi trebuie să căutaţi binecuvântarea de la Buddha sau de la un maestru, şi este în regulă şi aşa, desigur. Dar o să vă aduceţi aminte de tot întregul şi atunci o să ştiţi cine sunteţi. Şi aşa este cel mai bine pentru voi, decât să căutaţi mereu binecuvântarea de la mine.
Nu ştiu ce să vă mai spun, ce mai este? Aţi înţeles ceva? Spuneţi că da dar uitaţi totul. Dar dacă aţi înţeles cu adevărat, atunci va fi foarte bine pentru voi. Dar nu vă mai gândiţi, luaţi-o încet. Dacă vreţi să jucaţi pe idioţii, atunci este în regulă, jucaţi-vă, jucaţi-vă, este în regulă, la fel, îmi daţi şi mie ceva de făcut! Problema este că, chiar dacă toţi Maeştrii spun acelaşi lucru, „voi sunteţi fii lui Dumnezeu, tot ce fac eu şi voi puteţi să faceţi mai bine, voi sunteţi Buddha din viitor, voi şi eu suntem egali, etc.”, tot nu puteţi s-o realizaţi, aceasta este partea cea mai dificilă. Nu că nu ştim, dar nu putem să digerăm lucrul acesta, nu putem să-l facem să devină Adevărul complet din fiinţa noastră, din cauza minţii, din cauza cunoştinţelor lumeşti acumulate în legătură cu multe lucruri despre noi, cât de răi suntem, cât de răi am fost, şi lucruri de genul acesta.
Deci trebuie să vă iertaţi singuri, uitaţi toată călătoria pe care aţi făcut-o până aici şi să vă întoarceţi înapoi. Voi n-aţi făcut nici un păcat care nu poate fi iertat, deci să vă iertaţi pe voi, pentru că voi aţi vrut experienţa în felul acesta, deci acum ştiţi că nu este bine şi vreţi să experimentaţi ceva diferit, este în regulă atunci. Voi sunteţi Dumnezeu, faceţi ce vreţi voi, aveţi dreptul să experimentaţi suferinţa, răutatea, situaţiile cele mai rele, dacă vreţi. Vă puteţi imagina un Buddha care nu este liber să facă ce vrea El, indiferent dacă este bine sau rău în ochii muritorilor? Desigur că nu.
Dumnezeu şi Buddha sunt liberi. Deci voi faceţi ce vreţi voi, dar o să ştiţi, o să ştiţi că consecinţele sunt diferite, asta este tot.
Nici un fel de karma
Acum, voi nu mai doriţi felul acesta de consecinţe, deci lăsaţi-le deoparte, nu trebuie să mai suportaţi karma de pe urma lor. Probabil dacă mai rămâneţi la nivelul acela, atunci o să mai primiţi unele din efecte, dar dacă săriţi afară imediat, atunci nu mai aveţi parte de nimic. Dacă vă daţi foc la casă şi spuneţi: „Oh, nu, este o greşeală! Este teribil!” Atunci casa arde, este fierbinte, deci săriţi afară! Cel puţin vă salvaţi pe voi! Deci tot ce-aţi făcut rău în trecut, uitaţi de ele, aţi suferit unele din aceste consecinţe, dar s-a terminat atunci, deci să nu mai suferim mai departe, să nu mai stăm acolo şi să suferim mai mult, atunci este bine. Atunci, în momentul în care săriţi afară din situaţia aceea, atunci sunteţi liberi, nu vă mai afectează nici o consecinţă. Înţelegeţi acum? Deci nu mai este nici o karma! (aplauze)
Îmi pare rău că nu v-am dat şansa să bateţi din palme până acum, să exersaţi! Am vrut ca voi să vă concentraţi şi să ascultaţi la toate acestea, pentru că sunt bune pentru voi. Este bine pentru voi, este mai bine decât să mă lăudaţi pe mine cu aplauzele voastre, cu bătutul din palme şi urale în gura mare. Este mai bine ca voi să vă concentraţi şi să înţelegeţi. Este dificil, ştiu, uneori, dar să nu faceţi să fie şi mai dificil prin a vă spune vouă înşivă că nu puteţi să o faceţi, că sunteţi păcătoşi, că sunteţi răi, şi lucruri de genul acesta. Noi nu suntem! Noi am fost Buddha! Bine, am făcut unele greşeli, deci acum o luăm de la capăt. Indiferent de consecinţele pe care le-am suferit, s-au terminat, deci acum nu mai suferim deloc dacă ieşim din situaţiile acelea, dacă ne întoarcem. Multe persoane n-o pot face, ştiu, şi de aceea trebuie să veniţi aici, de aceea lumea suferă aşa cum este acum, pentru că nu-şi pot spune să se întoarcă. De aceea Buddha este rar, nu pentru că nimeni nu este un Buddha, ei sunt! Dar nu decid, nu fac efortul ca să iasă din apă, să iasă din noroi, să se cureţe singuri şi să fie curaţi, reînnoiţi. Ei cred că nu pot să o facă, noroiul este prea mult, apa este prea mare, efortul lor este prea mic, şi ei sunt prea slabi, etc, etc.
Ieşiţi afară şi spălaţi-vă ca să fiţi curaţi
Cu cât staţi mai mult acolo, cu atât ajungeţi mai slabi şi mai murdari şi devine şi mai greu să vă convingeţi să ieşiţi afară. De aceea Buddha trebuie să vină, ca să-i salveze pe ceilalţi Buddha, să-i scoată din noroi şi să le spună să se spele: „Mergi şi spală-te şi uită-te în oglindă, tu nu arăţi aşa, nu eşti murdar în felul acesta. Ia nişte vitamine, mănâncă ceva, şi atunci o să fii puternic din nou. Uită-te la tine, eşti în regulă!” Unii stau atât de mult în noroi, atât de mult în apa îngheţată că le trebuie mult timp ca să se refacă. Este tot ce poate fi, aceasta este problema cu noi. După iniţiere, durează un timp. Uneori durează mai mult, pentru că am rămas în apă prea mult timp, am îngheţat şi sistemele au devenit foarte rigide, sunt dificil de adus la viaţă din nou. Dar dificil nu înseamnă imposibil. Deci să mergeţi mai departe cu munca voastră de recuperare şi atunci medicii şi surorile o să vă ajute. Dar şi voi trebuie să luaţi vitaminele, să mâncaţi mâncarea, să luaţi medicamentele pe care medicul vi le-a prescris.
De exemplu, şi eu dacă am fost internată acum două săptămâni, am luat medicamentele pe care medicul mi le-a dat, am făcut tot ce mi-a spus medicul, nici o problemă. Atunci te faci bine, nici o problemă. Dar dacă nu iei medicamentele care sunt prescrise sau ce te sfătuieşte medicul, atunci durează mult timp, asta este tot. Nu că medicul o să vă omoare sau să vă facă ceva, el nu va face aşa ceva, probabil o să-i pară rău pentru voi pentru că a muncit mult, timp îndelungat ca să vă îngrijească să fiţi sănătoşi din nou. Aceasta este problema cu unii din noi, uneori, pentru că nu încercăm să ne ajutăm singuri, fie că suntem leneşi, fie că ne gândim că suntem prea slabi ca să o facem sau ne place să stăm bolnavi. La unii le place să stea bolnavi, nu ştiu de ce, ca să fie simpatizaţi, să aibă atenţie, probabil.