Sunt unele lucruri pe care doresc să vi le spun, deşi aceste lucruri vi le-am spus deja de mai multe ori. Unii din voi se pare că nu au înţeles sau că nu-şi aduc aminte, deci am să încerc să vă aduc aminte din nou, cum să staţi ca să aveţi o meditaţie bună şi în pace. Numărul unu, voi să meditaţi în grup, să faceţi meditaţie de grup la voi acasă sau la centrul de meditaţie, centrul oficial. Vă ajută mereu atunci când staţi împreună să meditaţi. Pentru unii din voi, dacă vedeţi că statul faţă în faţă este mai puternic şi mai sigur, atunci puteţi să faceţi aşa. Şi înainte de meditaţie, puteţi să vă spălaţi pe faţă cu apă rece, după aceea veţi fi mai învioraţi în timpul meditaţiei. Înainte sau după ce vă spălaţi pe faţă cu apă rece, puteţi să vă plimbaţi puţin, de preferat în aer proaspăt. Pentru mulţi dintre voi, învăţăturile mele verbale sunt încă foarte folositoare, deci vă rog să vizionaţi mai multe casete video sau să ascultaţi mai multe casete audio, şi să le puneţi în practică.
Motivul pentru care nu aveţi rezultatul dorit în meditaţie este pentru că nu puneţi în practică învăţăturile mele, de multe ori am văzut acest lucru. De exemplu, eu vă spun că atunci când veniţi aici să lăsaţi totul deoparte, să uitaţi de familie pentru o vreme, să uitaţi de toate pentru o vreme. Dar în minutele imediat următoare, voi veniţi şi-mi spuneţi: „Maestră, mama mea este aşa, tatăl meu este bolnav, eu sunt bolnav..”, toată lumea, voi aduceţi tot satul aici. (râsete) Mă refer numai la unii dintre voi, nu la toată lumea, mulţumesc lui Dumnezeu. Dar una sau două persoane sunt suficiente ca să împrăştie praful peste tot aici şi să-mi facă probleme şi apoi, la rândul meu, şi eu vă infectez cu temperamentul meu, metoda „răgetul de leu”.
Voi aţi citit în sutrele budiste că, uneori Buddha folosea metoda „răgetul de leu”. Se presupunea că el folosea 84 de mii de metode ca să-i înveţe pe discipoli şi una din metode era „răgetul de leu”. Multe persoane mă întreabă mereu: „Maestră, de ce nu folosiţi metoda aceea pentru noi? Se pare că vă lipseşte ceva, dvs. folosiţi numai o singură metodă!” Nu, eu vă învăţ folosind 84 de mii de metode şi metoda „răgetul de leu” o experimentaţi deseori, deci să nu mă mai întrebaţi de ea. Budiştii cred că este o metodă misterioasă pe care eu nu o predau şi mă întreabă mereu, pentru că ei citesc prea mult din biblie, din sutrele budiste, care spun despre metoda „răgetul de leu”. Aţi experimentat-o în timpul acestor 15 ani? Da! Vreţi mai mult? (Audienţa: nu!) Bine, destul, nici eu nu vreau să o folosesc de multe ori pentru că consumă energie prea multă.
Motivul pentru care eu vorbesc foarte mult nu este pentru că îmi place să vorbesc. Dacă îi cunoaşteţi pe unii din prietenii mei dinainte, unii din colegii mei sau persoanele care au studiat cu acelaşi învăţător ca mine sau în aceeaşi clasă cu mine, ei ştiu că eu nu vorbeam niciodată. Şi dacă lumea încerca să vorbească cu mine, le spuneam să tacă din gură. „Acesta nu este locul unde să vorbeşti, mai ales în timpul mesei”, şi tot felul de astfel de lucruri. Ieri am văzut-o pe una din „practicienele” mai vechi şi ea mi-a adus aminte că obişnuiam să le spun la oameni să nu vorbească cu mine în timpul mesei sau al adunărilor, dacă nu este necesar. Mi-am amintit că este adevărat, nu vorbeam, am fost o persoană foarte tăcută. Nu numai în familie, dar în orice ashram sau la orice adunare, ţineam totul în mine. Ea a spus că obişnuiam să meditez 24 de ore, şi-a adus aminte de mine dar eu nu mi-am amintit de ea, ieri ea s-a invitat la prânz cu mine şi aşa mi-am adus aminte de ea. Acum îmi aduc aminte de ea, pentru că şi ea era foarte drăguţă, nici ea nu vorbea prea mult şi era o practiciană foarte bună. După ce ea mi-a adus aminte, atunci mi-am amintit. Nu-mi amintesc de oameni pentru că nu vorbeam sau nu interacţionăm foarte mult cu ei, oriunde. Mi-am cerut scuze faţă de ea pentru că nu mi-am amintit de ea, în realitate chiar nu-i bag în seamă pe oameni. La fel, v-am spus şi vouă că nu vă recunosc foarte mult, decât dacă munciţi cu mine pentru o vreme, atunci desigur că îmi aduc aminte de voi. Îmi cer scuze din nou, soră, tu ar trebui să mă numeşti „soră” şi nu Maestră, pentru că obişnuiam să avem acelaşi învăţător pe vremuri. Am avut mulţi învăţători, aşa cum v-am mai spus.
Dacă eu vă învăţ ceva rău, atunci să-mi spuneţi imediat, dacă aveţi dubii despre mine, atunci să mă întrebaţi, aşa este corect. În aceste zile, unii din voi şi-au exprimat dubiile şi opiniile în legătură cu mine, dar eu nu m-am supărat. V-am explicat de ce, orice critică este binevenită, orice dubiu îl înţeleg. Dar, dacă după ce v-am explicat voi tot nu aveţi încredere în mine sau nu înţelegeţi, atunci este în regulă dacă plecaţi. Dar dacă credeţi în mine şi vreţi să încercaţi, atunci trebuie să încercaţi cu toată voinţa ca să obţineţi cel mai bun rezultat, pentru voi. Din moment ce aţi venit deja, aţi investit timp, efort, bani şi speranţă, atunci ar trebui să faceţi tot ce puteţi, asta este tot. Nu înseamnă că „trebuie” să o faceţi pentru mine sau că dacă nu o faceţi, este un păcat sau aşa ceva, nu. Este un păcat pentru voi, pentru sinele vostru, pentru că v-aţi irosit efortul şi banii.
Dacă credeţi că nu se merită, atunci să nu veniţi, să nu încercaţi de la început, să vă cheltuiţi banii şi timpul să încercaţi altceva, cu altcineva care credeţi că vă aduce beneficii mai multe. Este în regulă, pentru că fiecare are afinitate cu învăţători diferiţi, nivele diferite de înţelegere se vor potrivi cu oameni diferiţi, cu învăţători diferiţi. Dacă daţi peste un învăţător rău, atunci este karma voastră, este calitatea din interiorul vostru care atrage acest fel de Maestru. Aspiraţia voastră interioară nu merită un Maestru mai bun, deci să nu daţi vina pe învăţător, să daţi vina pe voi. De fiecare dată când întâlniţi un învăţător care este rău, atunci să-l schimbaţi dar să ştiţi că sunteţi voi cei care atrageţi genul respectiv.
Dacă sunt obstacole în meditaţie
Dacă aveţi orice fel de obstacole acasă, de exemplu simţiţi unele fiinţe invizibile care vă perturbă şi nu puteţi să meditaţi bine sau dacă vă simţiţi neliniştiţi şi agitaţi, atunci aveţi două soluţii. Puteţi să puneţi casetele mele cu imnuri, cu muzică sau o casetă cu prelegeri, pe fundal, nu pe „fundalul” camerei voastre, dar în surdină în faţa voastră. Să nu puneţi niciodată nimic în spatele vostru pentru că atenţia voastră va fi dusă înapoi şi va fi foarte dificil să vă concentraţi în faţă din nou. Nu înseamnă că nu puteţi să o faceţi, numai că nu este favorabil pentru voi. Puneţi caseta, TV-ul, muzica, totul, în faţa voastră, orice vreţi să ascultaţi, oricând, chiar şi telefonul, faxul, orice. Dacă trebuie să staţi la birou, atunci să aveţi aparatul în faţă, în cazul în care sună, va suna în faţa voastră şi nu vă duce atenţia la spate, pentru că va fi foarte dificil să o aduceţi în faţă din nou. Şi când vorbiţi la telefon, să-l ţineţi la urechea dreaptă, să faceţi un obicei din asta, să nu ascultaţi cu urechea stângă. Tot ce vă duce atenţia la stânga sau la spatele vostru nu este în avantajul vostru, să vă amintiţi acest lucru. Acesta este un lucru, un alt lucru este că puteţi să recitaţi Numele Sfinte tare, atât cât este necesar sau câte o oră pe zi, până când situaţia se îmbunătăţeşte.
O altă metodă de prevenire pentru voi, dacă vă este frică, uneori s-ar putea să simţiţi fiinţele invizibile în jurul vostru sau în spatele vostru sau dacă aţi fost posedaţi înainte să veniţi la mine şi încă vă mai este frică, atunci puteţi să puneţi pozele mele în jurul vostru ca un cerc. Aveţi multe poze, nu trebuie să fie mari, chiar şi cele mici, nu contează mărimea, contează persoana din poză. Chiar şi cu pozele mici, puteţi să faceţi un cerc în jurul vostru. Tradiţia tibetană numită mandala este o rămăşiţă a acestei practici, ei făceau mereu un cerc. Aşa a fost la început, când învăţătorul i-a învăţat să facă un cerc în jurul lor cu unele din obiectele pe care Maestrul le-a binecuvântat şi le-a dat lor ca amintiri, deci ei se înconjurau mereu cu aceste obiecte pline de iubirea şi binecuvântarea Maestrului. Mai târziu a devenit mult mai modern, au adăugat tot felul de lucruri, flori, candele, nisip, culori şi tot aşa.
Puteţi să faceţi orice doriţi, atâta timp cât vă simţiţi bine şi în siguranţă şi protejaţi. Puteţi să puneţi pozele mele în jurul vostru, să puneţi flori, candele sau orice altceva. Dar să nu faceţi fum prea mult şi apoi o să tuşiţi tot timpul, mirosul şi fumul de la candele, chiar dacă este romantic şi arată foarte spiritual, de multe ori pot cauza iritaţii. Atunci o să vă doară gâtul sau aveţi congestii pulmonare, este un efect nedorit pe termen lung. Dar dacă îl puteţi tolera, atunci este în regulă. Eu nu vă interzic nimic în practica voastră, atâta timp cât voi vă simţiţi bine. Puteţi chiar să număraţi mărgelele şi să recitaţi o rugăciune, orice, însă atunci veţi deveni prea ataşaţi de aceste mărgele sau de obiceiul acela şi uitaţi să vă concentraţi aici (Maestra indică la ochiul minţii), va fi dificil să vă aduceţi aminte mereu.
Zi de zi noi suntem deja ataşaţi foarte mult de lumea din afară. Dimineaţa când ne sculăm, trebuie să ne spălăm pe faţă, să ne spălăm pe dinţi, să ne machiem sau să ne punem cravată, este deja o conştiinţă foarte materială. La serviciu, ne punem conştiinţa la bani şi când mergem acasă, ne gândim tot la bani. Deci în fiecare zi noi medităm la femeie, cravată, bijuterii, machiaj sau bani, pentru noi. De aceea atunci când avem timp pentru noi ca să medităm, ar trebui să ne concentrăm atenţia în interior. Nu înseamnă că fiecare Maestru sau chiar şi eu, vă interzic să faceţi asta sau asta pentru că noi suntem fanatici, suntem autoritari, nu este adevărat, dar noi ar trebui să uităm de toate, să ne concentrăm în interiorul centrului înţelepciunii, şi atunci când vă concentraţi, să vă uitaţi drept înainte.
Vorbind din punct de vedere fizic voi vă uitaţi drept înainte, dar în realitate atunci când vă uitaţi cu ochiul înţelepciunii, este în interior. La fel, noi nu suntem în interior, nu suntem în exterior, nu suntem nicăieri, este doar un fel de a spune ca voi să înţelegeţi cum să o faceţi fizic. Pentru că atunci când închizi ochii şi închizi urechile, totul este în interior. Atunci nu mai ai nici un contact cu lumea fizică, nu foarte mult. Vei fi în interior şi vei fi singur cu tine şi te vei cunoaşte pe tine, îţi vei realiza sinele din nou, faptul că eşti un spirit, că eşti Dumnezeu, că eşti Buddha. De aceea toate mătăniile, mărgelele, etc, la momentul respectiv vor fi chiar dăunătoare, pentru că ele creează mai multe obstacole pentru concentrarea voastră, dar nu înseamnă că ele nu sunt bune. Tot ce vă aduce aminte de Dumnezeu este bun, o poză, o mătanie, o cruce, o statuie a lui Buddha, toate sunt bune cu excepţia timpului când meditezi, atunci este mai bine să laşi totul deoparte, absolut totul, pentru că tu eşti Buddha, tu eşti crucea, tu eşti Dumnezeu, nu mai ai nevoie de nici o amintire.
Dar mandala este ca să vă protejeze. Uneori, unele persoane, indivizi mai rari, lor le este frică de fiinţele invizibile care îi perturba înainte şi memoriile acumulate atunci îi perturbă şi acum sau le este frică de întuneric. De aceea în timpurile vechi, ei aprindeau o lumânare ca să mediteze, ca să nu-i fie frică persoanei respective. De aceea uneori eu vă sfătuiesc să lăsaţi lumina aprinsă, pentru unii din voi, este în regulă, dar asta nu înseamnă că noi trebuie să o facem tot timpul sau că toată lumea trebuie să o facă. Pentru că unii învaţă de la alţii şi spun: „Ah, mă simt bine dacă lumânarea este aprinsă”, şi tot felul de astfel de lucruri şi atunci toată lumea o face la fel, devine ca un obicei, n-ar trebui să fie aşa.
Atunci când vă aşezaţi, ar trebui să fiţi singuri, nu vă trebuie nici un artefact, nici o lumânare, nici o floare, nici o candelă, pentru că toate vă distrag atenţia. Lumânarea arde, arde, arde, candela miroase şi „Hapciu!” (Maestra pretinde că strănută) Şi atunci stai acolo şi te gândeşti: „Ah, esenţa aceasta este simplă, nu-mi place, îmi place mai mult santal.” Te cerţi mereu cu tine tot timpul şi atunci au trecut deja două ore. Data viitoare pui o floare :”Oh, trandafiri! Sunt alergic la trandafiri, prefer crizantemele!” şi tot aşa mai departe. Atunci îţi pierzi tot timpul ca să mergi şi să cumperi crizanteme pentru că vecinul tău ţi-a spus că atunci când el meditează, el a pus crizanteme şi se pare că Maestra a venit şi el s-a simţit bine şi a meditat mai bine şi tot aşa.
Credinţa oarbă este dăunătoare, este dăunătoare pentru practica voastră. Tot ce vi se spune de către ceilalţi, inclusiv prelegerile mele, voi trebuie să le verificaţi. Trebuie să le analizaţi, dacă sunt logice, înainte să le acceptaţi. Cred că voi acceptaţi majoritatea învăţăturilor mele pentru că sunt logice pentru voi, nu sunt împotriva inteligenţei voastre. Sunt în acord cu inteligenţa voastră, cu bunul simţ, cu cea mai logică gândire la care vă puteţi gândi, şi de aceea le acceptaţi. Dacă nu sunt logice pentru voi, atunci sunteţi bineveniţi să le respingeţi sau să-mi spuneţi în faţă, să-mi scrieţi scrisoare sau orice altceva şi să-mi permiteţi să vă explic mai departe dacă pot. Dacă nu se poate şi dacă voi nu le acceptaţi mai departe, atunci înseamnă că voi gândiţi diferit, este în regulă. Noi cu toţii alegem opţiuni diferite ca să ne trăim viaţa, şi feluri diferite de a gândi. Este în regulă pentru mine, dar să nu vă pierdeţi vremea dacă ştiţi că nu este pentru voi. Şi dacă sunteţi aici, atunci să încercaţi tot ce puteţi, ca să obţineţi tot ce se poate obţine de pe urma banilor, timpului şi efortului vostru.
La fel, puteţi să vă masaţi ochiul minţii cu puţin ulei sau fără, dacă este prea uscat, atunci cu puţin ulei se mai unge puţin. La fel, pentru persoanele mai bătrâne aşa ca mine, ajută şi la riduri. Nici eu nu o fac foarte des, o fac numai atunci când mă machiez. Dacă aveţi dificultăţi în concentrare, atunci puteţi să-l masaţi puţin cu degetul mare sau cu celelalte degete, în sus până la ochiul minţii şi apoi să vă opriţi chiar aici. (Maestra indica la zona de deasupra sprâncenelor, chiar în mijlocul frunţii) Să vă opriţi aşa sau să-l masaţi puţin şi apoi să vă opriţi.
Iubirea şi practica spirituală
Atunci când veniţi la o reuniune sau la meditaţia de grup, este bine să nu vă uitaţi prea mult după alte persoane. Ştiu că eu v-am spus că dacă nu te uiţi după o femeie atunci nu eşti normal (râsete), dar asta fost valabil numai pentru bărbatul acela, ca el să ştie că este normal. El este singur, necăsătorit şi este normal că atunci când vede o fată frumoasă să se uite după ea. Dar cu cât te uiţi mai puţin, cu atât mai bine. Mai ales după ce eşti deja căsătorit sau ai deja o prietenă sau ai un soţ sau un prieten. Cu cât este mai puţină turbulenţă, cu atât mai mult te poţi concentra ca să ai grijă relaţia ta şi vei avea foarte multe beneficii şi fericire de pe urma relaţiei respective. Îţi creşte confidenţa şi entuziasmul să mergi mai departe cu toate în viaţă, incluzând şi meditaţia spirituală. Dar să nu te complaci prea mult în aceste plăceri fizice pentru că vei fi prea obosit ca să stai în meditaţie, ai mai puţin timp ca să te dedici practicii spirituale. De aceea tot ce este făcut cu moderaţie este bun.
Dacă vrei să mergi şi să cauţi un prieten sau o prietenă, dacă te simţi singur şi vrei să ai pe cineva cu care să vorbeşti, care să te acompanieze peste tot, atunci este în regulă. Dar să nu mai cauţi după aceea, în momentul în care ai găsit pe cineva, atunci să te ţii de persoana respectivă şi să mergi mai departe cu ea, pentru că aşa vei fi fericit. Cu cât avem mai mulţi parteneri, cu atât suntem mai nefericiţi, credeţi-mă! De aceea toţi Maeştrii vă sfătuiesc să aveţi doar un singur partener, nu înseamnă că ei sunt geloşi sau îţi spun altceva, nici măcar nu este pentru moralitate, este pentru binele vostru, voi ar trebui să fiţi căsătoriţi sau să aveţi un singur partener. În afară că suntem imorali, mai este şi faptul că îi răneşte pe ceilalţi şi îi loveşte emoţional, dacă zbori peste tot prea mult, lovindu-i pe toţi în inimă. Duce la nefericire atunci când faci asta, foarte multă nefericire, te vei simţi foarte gol.
Este o diferenţă atunci când faci dragoste şi atunci când ai sex, îmi pare rău să vă spun asta foarte direct. Nu este nimic rău în asta, nu? Când faci dragoste cu cineva, atunci eşti implicat emoţional, spiritual, fizic şi mintal, totul împreună, ca să fii unul, să fii unit cu partenerul, să împarţi toată iubirea şi afecţiunea pe care o ai, deci întreaga fiinţă este implicată.
Când ai sex atunci îţi satisfaci o dorinţă temporară şi după aceea simţi golul din interior. Uneori te simţi foarte vinovat şi atunci te îmbolnăveşti, ai parte de boli teribile de asemenea. Pentru că o faceţi ca pe un obicei, o faceţi cu orice partener şi uitaţi să fiţi precauţi şi corpul nu mai are rezistenţă ca să lupte împotriva bolii, dacă ar fi să se întâmple, pentru că tu eşti la un nivel inferior cu standardul moral, cu satisfacţia emoţională, garda spirituală este foarte jos şi pregătirea la nivelul minţii este inferioară de asemenea. Totul este la un nivel inferior atunci când vrei să ai sex aşa din obicei, corpul tău este slăbit, mintea este slabă, spiritul este slab şi când contactezi boala atunci eşti terminat.
Să faci dragoste cu partenerul este ceva diferit, atunci te simţi fericit, te simţi iubit, te simţi plin de afecţiune, simţi uniunea, simţi încrederea. Totul este la un nivel ridicat, emoţiile tale sunt superioare, spiritul este superior, mintea este superioară, pasiunea este superioară, iubirea ta este deplină. De aceea eşti o fiinţă de nivel diferit, nimic nu te poate atinge, eşti echipat cu toată rezistenţa, dacă se întâmplă să contactezi o boală minoră, atunci corpul o va rezolva imediat, nici măcar nu te atinge pentru că întreaga fiinţă este pregătită pentru acest act de iubire supremă, dedicaţie supremă şi uniune dintre două persoane. Veţi ajunge unul, deci totul este în regulă, totul este pur, nu te simţi murdar, nu te simţi vinovat, nu simţi golul din tine după aceea, nu te simţi terminat. S-ar putea să fii puţin cam obosit din cauza fericirii, dar această oboseală nu este ca epuizarea şi golul din interior, „golit de sentimente” ca atunci când abuzezi de actul sexual doar ca să te satisfaci la nivel fizic. Acesta este ceva cu totul diferit, de aceea noi trebuie să fim credincioşi şi să avem grijă de relaţia noastră, pentru că ne va aduce fericire. Pentru noi, aceasta este numărul unu, restul este numărul doi.
Orice precepte pe care Maeştrii din timpurile vechi ni le-au dat, sunt ca nişte oceane de înţelepciune, nu sunt interdicţii, nu sunt metode de control, nu sunt decrete. Ele sunt acolo pentru binele nostru şi ar fi foarte înţelept să le urmăm. Deci dacă nu doriţi să aveţi probleme, atunci să nu vă uitaţi peste tot prea mult, poţi să fii politicos şi prietenos, dar să nu vă uitaţi intenţionat după probleme, mai ales dacă sunt deja ale altora. Dacă ştii deja, atunci să nu te uiţi. Desigur, uneori nu ştii şi îţi arunci privirea şi atunci ai probleme, dar asta este ceva diferit. Dacă ştii deja, atunci să nu începi, este destul de rău că n-ai ştiut şi ai început deja, pentru că mai târziu trebuie să ai grijă şi de asta. Dar dacă ştii deja că aparţine unei alte persoane, atunci mai bine să nu-ţi arunci privirile niciodată, pentru că vei avea parte de probleme.
În momentul în care ai deja pe cineva, atunci să laşi deoparte ce a fost în trecut cu altcineva. Nu te ajută, în mod normal când te uiţi la trecut arată bine mereu, dacă uităm părţile rele şi ne amintim numai de cele bune. Totuşi, prezentul este cel mai bun. Când te uiţi la situaţia din prezent, la relaţia din prezent, atunci îţi va aduce beneficii imediat. Dacă te uiţi mereu la trecut sau la viitor, nu-ţi aduce nimic decât griji, amărăciune, regrete şi iluzii. Deci să vă uitaţi mereu numai la prezent, fie că este vorba de afaceri, în practica spirituală, la reuniuni sau în relaţiile personale, pentru că acesta este singurul lucru care îţi aduce beneficii acum. Trecutul nu mai poate face nimic, noi avem mereu iluzii despre trecut, este bine dar nu este bine.
Problema apare atunci când veniţi la reuniuni şi nu puteţi să lăsaţi totul deoparte în felul în care ar trebui să fie, aşa cum vă cer eu să o faceţi. De aceea veniţi sus pe scenă şi mă întrebaţi tot felul de nimicuri, sunt răbdătoare până când nu mai suport. Dacă îmi puneţi întrebări de nivel foarte inferior, atunci puteţi să aduceţi întreaga atmosferă la un nivel inferior, de asemenea, să aruncaţi mizerie spre toată lumea. Toţi vom fi afectaţi într-o anumită măsură şi atunci trebuie să fac curat în moduri diferite. Vă rog să mă iertaţi dacă folosesc metoda „răgetul de leu”, uneori. Aş putea să folosesc o altă metodă, „răgetul de tigru”, dacă face vreo diferenţă pentru voi, atunci o voi schimba. (râsete) În regulă, aceasta a fost în legătură cu îmbunătăţirea meditaţiei.
Întrebări şi răspunsuri
Î: – Maestră, eu mă gândesc să devin un masor pentru terapie, şi mă întreb dacă ar trebui să port mănuşi de plastic atunci când îi ating pe oameni?
M: – Dacă clienţii tăi doresc acest lucru, uneori ei nu doresc.
Î: – Dar este ca să mă protejez pe mine faţă de vibraţia lor şi de secreţiile lor.
M: – Dacă poţi să o faci, atunci este în regulă, poţi să le explici că în felul acesta este mai igienic pentru ei, atunci poate că o să le placă. Poate că tu vei fi primul masor care poartă mănuşi de plastic, deci încearcă, deşi nu am auzit niciodată până acum de aşa ceva!
Î. – Eu am auzit că vibraţia unei persoane este concentrată în sebumul din piele.
M: – Da, desigur, drăguţă, nici măcar nu trebuie să-i atingi, să stai lângă ei este suficient. Dar ce putem să facem? Înţelegi ce vreau să spun? Atunci mergem cu toţii în Himalaia şi nu mai atingem pe nimeni niciodată. De aceea, în timpurile vechi, când practicienii meditau, ei nu-i lăsau pe oameni să-i atingă şi nici ei nu se atingeau de nimeni. Vedeţi toţi călugării, ei sunt acoperiţi din cap până la picioare, şi călugăriţele la fel, astfel ca lumea să nu-i atingă şi nici ei să nu se atingă de lume. Şi acum, practica aceasta spirituală a rezultat în sistemul castelor din India. De exemplu casta Brahma, nu poţi să-i atingi şi nici ei nu se ating de nimeni, ei tot mai cred în felul acesta, tot mai cred că sunt de prima clasă, chiar dacă nu mai practică nimic. Probabil că ei sunt descendenţii unor practicieni Quan Yin cu mult timp în urmă şi tradiţia s-a transmis aşa, dar numai tradiţia şi ritualul, nimic altceva. Sunt atât de multe ritualuri care îi amăgesc pe oameni! Nu reprezintă nimic, sunt rămăşiţele gloriei din trecut şi a adevărului din trecut, de la practicienii adevăraţi. Dar în ziua de azi, noi nu putem să ne ferim să nu-i atingem pe oameni, nu? Dacă porţi mănuşi tot timpul, atunci oamenii vor crede că eşti ciudat. Să fiţi atenţi, da? De aceea pe timpurile vechi, ei mergeau împreună ca un grup, mergeau în sălbăticie sau în peşteri şi meditau acolo împreună, nu mâncau mâncare de afară, nu se atingeau de oameni, etc, aşa era. Dar în ziua de azi nu mai este practic, numai anumite persoane pot face asta. În lumea de acum, noi trebuie să supravieţuim, este foarte dificil.
Dar am o altă soluţie pentru tine, ori de câte ori îi masezi pe oameni, să reciţi mereu cele Cinci Nume, tot timpul, şi să faci ca un perete de protecţie în jurul tău, în mintea ta, flacăra aurie de protecţie peste tot în jurul tău şi în jurul mâinilor tale. Dar nu ştiu dacă în felul acesta energia ta va mai pleca de la tine, să-i ajute pe ceilalţi. Încearcă, da? Dacă nu, atunci să spargi cercul de protecţie şi să porţi mănuşi şi să o faci. Recită cele Cinci Nume şi să te gândeşti că o faci pentru Dumnezeu şi că persoana care este la masaj este un Dumnezeu. Dar trebuie să fii foarte puternic în convingerea ta, altfel nu va lucra, bine?
Î: – Atunci când murim şi ajungem la Nivelul Cinci şi apoi decidem să venim înapoi ca să completăm o misiune, este posibil să mai fim traşi în capcană din nou în lumea iluziei?
M: – Nu! Dar dacă ai ajuns la Nivelul Cinci ca Maestru, ai devenit Maestru acolo, atunci dacă vii jos înapoi, vei fi prins în capcană pentru o vreme, desigur, la fel ca fiecare muritor, pentru că vei uita de trecutul tău, de gloria ta şi de motivul misiunii tale, cam de la vârsta de trei sau patru ani, poate cinci sau şase, maxim. Şi atunci, după aceea, vei trăi ca toţi ceilalţi, vei fi păcălit în tot felul de situaţii, s-ar putea să trăieşti o viaţă mai grea decât oricine, da? Totul te va distrage, totul, pentru ca Maya va încerca cel mai mult cu tine, s-ar putea să ai cele mai grele boli, s-ar putea să ai multe prietene care să te urmeze şi tu nu ştii pe care să o urmezi, la fel, poate că nu poţi să ţii regimul vegetarian de la început, orice, va încerca totul ca să te despice în bucăţi. Dar tu te vei ridica din nou, vei avea mereu o întrebare persistentă în inima ta, cum că: „Ce fac eu aici?” Chiar la mijlocul petrecerii, tu vei avea mereu o întrebare persistentă: „Este bine? Simt că nu este bine, nu mă simt bine aici.” Chiar dacă Maya va încerca tot ce are mai bun ca să te păcălească, tu vei avea mereu această întrebare despre ce ar trebui să faci în această viaţă. Deci la final te vei ridica şi vei ajunge un Maestru din nou, deci nu este nici o problemă. După ce ai atins nivelul cinci, nu mai este nici o problemă. De aceea, dacă doriţi să „salvaţi lumea”, atunci vă rog, salvaţi-vă pe voi mai întâi.
Î: – Maestră, am remarcat că cu cât meditez mai mult, cu atât devin mai tolerant faţă de lume şi de mediul înconjurător. Însă, am remarcat de asemenea că cu cât ajung mai pozitiv, cu atât mai multă negativitate vine asupra mea, ca şi cum trebuie să fie un echilibru. Şi la fel, m-am gândit la Iisus Cristos, cum o fiinţă atât de pozitivă a avut parte de o opoziţie atât de puternică. Deci mă întreb dacă şi noi vom trăi în felul acesta, adică cu cât ne dezvoltăm spiritual mai mult, cu atât mai mult trebuie să facem faţă şi să îndurăm din opoziţie? Sau vom putea ajunge la punctul în care să vedem că negativitatea va dispare singură şi noi nu trebuie să mai îndurăm deloc?
M: – Aşa ar fi bine, şi eu caut situaţia aceasta, deci când o găseşti să-mi spui şi mie! Nu atâta timp cât eşti aici, înţelegi? Dar dacă tu nu eşti decât un discipol, o fiinţă iluminată şi obişnuită, atunci este foarte posibil, la final. Sau poţi să mergi în Himalaia şi să stai într-o peşteră şi să iradiezi fericire, să te bucuri în fiecare zi şi să mănânci supă de linte şi orez, pentru că acolo nu mai au nimic altceva. Altfel, atâta timp cât trebuie să ne zbatem în această lume, vei găsi negativitate peste tot, chiar la spatele tău, mereu. Mai ales dacă eşti un Maestru, ah! Ai necazuri mari! Pentru că cea mai puternică negativitate este acolo, ştii, este în jurul Maestrului, tot timpul. Şi dacă nu poate să ajungă la Maestru, atunci ajunge la servitori sau la cei de lângă Maestru sau la membrii de familie.
Ah, şi pentru că a venit vorba, aceasta nu este o afacere de familie, aşa cum sunt majoritatea afacerilor, de exemplu tatăl moare şi lasă totul fiului, fiul moare şi o dă nepotului sau soţiei sau la altcineva. Aceasta nu este o afacere de familie, aşa cum aţi realizat deja. De aceea mulţi Maeştrii nu dau mantia moştenirii spirituale fiului sau fiicei lor, soţiei lui sau soţului ei, înţelegeţi? Nu se transferă în felul acesta, trebuie să fie obţinută din interior, individual. Se poate întâmpla ca fiul sau fiica sau soţul sau soţia să atingă înălţimea spirituală respectivă, atunci este în regulă. Dar nu este ceva moştenit aşa cum sunt celelalte avuţii. De aceea Iisus i-a întrebat pe discipolii Lui când a fost întrebat: „Oh, mama Ta a venit, sora Ta a venit….”. El a spus: „Cine este mama mea? Cine este sora mea? Numai cei care fac voinţa lui Dumnezeu aşa cum o fac şi eu, aceia sunt rudele mele.”
Este la fel şi în cazul prietenilor Maestrului sau asociaţilor lui, etc. Multe persoane vin la un Maestru pentru glorie, doar ca să abuzeze de puterea lui şi de influenţa lui asupra oamenilor, deci ei încearcă tot ce pot ca să fie cât mai aproape de Maestru. Nu mă refer la discipolii Maestrului, da? Mă refer la lumea de afară care încearcă mereu să vină aproape, în orice situaţie, ca să „strălucească” pentru o vreme, înţelegeţi ce vreau să spun? Pentru că un Maestru cunoaşte foarte multă lume, are foarte multă influenţă şi de multe ori şi situaţia lui financiară este bună. Pentru că orice Maestru va fi ajutat financiar de către discipoli, dacă spune un cuvânt, atunci va fi milionar într-o secundă. Nu este cazul meu, nu, nu! Poate că eu nu sunt Maestră, poate că sunt altceva! Vreau să spun că Dumnezeu ne dăruieşte în feluri diferite, eu nu am nevoie de bani de la discipoli. Dar sunt multe persoane care vin la un Maestru şi încearcă să fie prieteni pentru interesul lor personal. Şi eu am avut parte de această experienţă de multe ori, dar nu mă învăţ minte niciodată. Îi primesc mereu pe toţi cu braţele deschise până când încep să-mi tragă şuturi sau altceva, şi abia atunci realizez: „Ah, încă unul, Doamne, în regulă, la revedere.”
Uneori este dificil să le spui la revedere după aceea, pentru că ei se fac deja foarte cunoscuţi, foarte confortabili în casa Maestrului. Şi discipolii, din cauza iubirii lor şi respectului lor pentru Maestru, ei iubesc şi respectă şi persoana respectivă de asemenea. Şi atunci Maestrul nu poate niciodată să le spună discipolilor cât de rea este persoana aceea, pentru că este sub nivelul dignităţii Maestrului să vorbească lumea de rău, chiar dacă este adevărat sau nu este adevărat. Deci dacă voi îi vedeţi pe unii din asociaţii mei sau oricare din asociaţii unui Maestru, vă rog să nu vă implicaţi personal, în regulă? Prietenii Maestrului nu sunt Maestrul în persoană, înţelegeţi? Şi poate că asociaţii Maestrului nu au nimic de-a face cu calităţile de Maestru, Maestrul nu poate garanta pentru nimeni care vine în apropierea lui, despre interesul personal, despre calităţile personale şi tot restul, tot timpul. Chiar şi membrii familiei Maestrului, noi n-ar trebui să-i glorificăm şi să ne uităm cu dignitate la ei ca un semn de respect faţă de Maestru, pentru că vom fi dezamăgiţi şi ne vom simţi înşelaţi şi apoi îl tragem la răspundere pe Maestru pentru toate acestea. Maestrul nu poate să fie responsabil niciodată pentru implicaţiile voastre personale cu vreunul din asociaţii lui sau membrii de familie sau prieteni, aşa numiţii prieteni sau orice sunt ei.
Maestrul este prieten cu oricine, bun sau rău, păcătos şi nepăcătos, toţi la fel, pentru că aceasta este munca unui Maestru, Maestrul trebuie să fie în felul acesta. Cum vă aşteptaţi să fie un Maestru? Dar vă spun pentru voi, trebuie să vă protejaţi, trebuie să faceţi discriminare. Nu ar trebui să faceţi asociere între Maestru şi vreunul din asociaţii lui, pentru că aceea va fi o iluzie foarte mare şi o derută la fel de mare. Veţi fi dezamăgiţi, răniţi şi păcăliţi, uneori chiar de mai multe ori. Eu nu pot să vă arăt cu degetul cine este cine, dar vă spun ca o îndrumare generală, deci să nu fiţi păcăliţi într-o situaţie de genul acesta, în regulă? Pentru că Maya are multe forme, este mereu lângă Maestru şi încearcă să vă păcălească şi să folosească puterea Maestrului şi creditul reputaţiei bune ca să vă păcălească.
Unii discipoli nu ştiu, şi vine cineva şi spune: „Oh, eu o cunosc pe Maestră pentru că odată am întâlnit-o şi am luat cina împreună!” Maestra este ospitalieră, uneori o persoana vine împreună cu o altă persoană sau un prieten bun şi prietenul acela bun la fel, nu cunoaşte persoana respectivă. Este ca şi cum ei se întâlnesc şi au o legătură cumva şi încearcă să se înghesuie cu toţii la Maestră, deci discipolul se gândeşte: „Oh, Maestra o cunoaşte pe persoana respectivă, a invitat-o odată, pe ea sau pe el.” Deci discipolul se gândeşte mai departe: „Oh, da, Maestra te-a invitat, deci acum tu eşti Dumnezeul meu de asemenea, tu eşti Maestrul meu.” Şi atunci ei îl invită la ei şi mai târziu, din cauza acestei asocieri, persoana încearcă să împrumute bani sau să ia bani sau lucruri de genul acesta sau să-i înşele ca să-i facă vreun serviciu care este imoral. Sau poate că gazda aceea onorabilă nu este atât de onorabilă, pe măsura standardului nostru sau al standardului moral al lumii acestea, deci Maestra nu poate să fie făcută responsabilă pentru asta. Deci voi să fiţi inteligenţi şi să fiţi atenţi în privinţa persoanelor cu care vă asociaţi, bine? Să nu mă faceţi pe mine responsabilă pentru ce faceţi voi sau pentru persoanele care sunt în preajma mea sau care spun că sunt prietenii mei, invitaţii mei sau orice sunt ei, pentru că ei nu au nimic de-a face cu mine. Eu sunt o persoană foarte independentă şi singură, dar îi primesc pe toţi pentru că nu-mi bag nasul în viaţa lor privată, nu vorbesc rău despre oameni, chiar dacă ştiu după aceea. Deci să fiţi atenţi, da? Eu nu pot să fiu responsabilă pentru tot ce se petrece pe la spatele meu. Deci să nu credeţi că invitaţii mei, oricare invitaţi, sunt la înălţimea standardului vostru sau chiar pe măsura gustului meu, da? Eu nu pot să mai fac nimic, nu sunt şef de FBI şi să-mi spun lista de referinţe şi înregistrările telefoanelor voastre şi tot aşa, să vă înregistrez telefoanele sau altceva care ştiu că se petrece. Uneori ştiu din întâmplare dar totuşi, nu este posibil pentru mine să filtrez totul pentru voi şi să vă protejez. Deci vă rog să vă protejaţi, da? Da, acesta este un lucru.
Fiecare Maestru ne vorbeşte despre renunţare. Renunţarea nu înseamnă să devii un călugăr sau o călugăriţă şi să renunţi la familie. Renunţarea înseamnă să renunţi în inima ta, să te detaşezi pe tine faţă de cercul personal de interese sau de dorinţa de a pune mereu familia pe primul plan sau pe tine pe primul plan, înainte de orice. Călătoria spirituală este o călătorie foarte solitară, numai tu poţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu, chiar dacă ajungi la al cincilea nivel al conştiinţei, nu-i poţi lua cu tine şi pe membrii familiei tale, nu, nici unul! Numai dacă şi ei practică la fel de greu ca şi tine şi ating acelaşi nivel! Tu eşti singurul care vei intra la nivelul al cincilea sau şaselea sau în Împărăţia cea mai Înaltă. Toţi ceilalţi stau dedesupt sau în alte părţi, sunt eliberaţi dar nu la acelaşi nivel de conştiinţă. De exemplu nu poţi să-ţi pui copilul la universitate numai pentru că tu eşti un profesor acolo. Este acelaşi lucru şi aici, practica spirituală nu este o afacere de familie. De aceea majoritatea Maeştrilor nu-şi dau mantia de lider spiritual familiei lor.
A fost o singură dată în istoria religiei Sikh, când Maestrul a transmis-o mai departe familiei lui, dar asta a dus la multă vărsare de sânge pentru că a fost împotriva karmei, împotriva voinţei lui Dumnezeu, pentru că aceşti succesori spirituali nu au fost la nivelul standardului de Maestru. A fost odată un Maestru sikh, nu-mi amintesc dacă de nivelul patru sau cinci, şi el a avut o fată. El avea familie, da, deci avea o fată. Şi odată, noaptea, el a meditat şi fata lui a stat pe podea alături de el. În India este tradiţia că, chiar dacă eşti membru de familie, nu stai niciodată la acelaşi nivel cu Maestrul, nici măcar nu stai în acelaşi scaun. Deci chiar şi membrii de familie, soţia ta, soţul tău, ei stau pe podea, pentru că Maestrul este singurul, nu se mai pune problema de relaţii de familie. Nu ca regele sau regina care stau unul în spatele altuia. Dar chiar şi regina, ştiţi, regina Angliei, soţul ei trebuie să meargă cu trei paşi în urma ei, nu? Ştiaţi asta sau nu? Da! Chiar dacă este soţul ei, stă la 3 paşi în urma ei, aceasta este regula. Şi în India, toţi Maeştrii stau singuri pe un scaun şi toţi ceilalţi, inclusiv mama şi tatăl, stau pe podea. Aceasta este tradiţia din vechime, nu numai în India.
Dar să nu credeţi că voi staţi aşa aici pentru că eu cred în felul acesta, nu este adevărat, la mine acasă voi staţi pe acelaşi scaun ca mine, ieri voi aţi luat prânzul cu mine şi aţi stat toţi pe scaune, aşa este? Noi am adus toate scaunele din dormitor şi sufragerie ca voi să aveţi unde să staţi. Deci nu înseamnă că eu cred că tradiţia respectivă se aplică şi pentru noi. Nu, nu, nu-mi pasă, atâta timp cât voi practicaţi şi sunteţi o persoană bună, puteţi să staţi şi pe umerii mei sau pe capul meu! Motivul pentru care voi staţi pe podea aici este că este mai sigur, şi acasă staţi pe podea, nu? Noi medităm şi intrăm în şamadi şi atunci cădem de acolo de unde stăm! Da! Dar vă mai spun un lucru, ca să staţi mai bine în meditaţie, dacă vă doare spatele sau sunteţi prea obosiţi să staţi pe podea, atunci puteţi să staţi pe o canapea ca aceasta cu o pernă la spatele vostru, atunci puteţi să meditaţi mai bine, da? Dar podeaua din faţa voastră să nu fie prea joasă, pentru că în cazul în care cazi, te vei lovi foarte rău! Deci este practic aşa, da? Sau să puneţi perne peste tot în jurul vostru, atunci o să cădeţi pe perne şi o să dormiţi mai departe acolo, da? Este practic de asemenea. Deci v-am explicat sistemul pentru care Maeştrii stau mai sus şi ceilalţi stau mai jos decât Maestrul, ca voi să înţelegeţi povestea pe care o spun acum.
Bine, deci Maestrul Sikh şi fiica lui, deci fiica lui stătea pe podea lângă patul lui, nu era un pat, era ca un pătuţ sau scaunul lui, fotoliul pe care medita el. Şi Maestrul stătea pe pat sau canapeaua indiană, şi medita. Şi atunci unul din picioarele patului a cedat. Probabil că el era mai gras, aşa ca în pozele de acolo, sau ştiţi felul indian de a face lucrurile, nu este prea sigur. Deci unul din picioare a cedat şi aproape să s-a rupt de tot şi Maestrul era în şamadi. Deci fiica lui n-a vrut ca Maestrul să cadă şi să fie perturbat din şamadi, deci şi-a pus mâna ca să susţină patul mai departe, în locul piciorului rupt. Atunci cuiele i-au intrat prin mână şi au înţepat-o şi a sângerat, dar ea a stat aşa, din devotament pentru Maestru ea a stat aşa, în ciuda durerii şi a sângelui care curgea, ea a stat aşa toată noaptea până când Maestrul s-a trezit din şamadi în dimineaţa următoare. Atunci Maestrul a văzut totul şi a fost foarte mişcat în inima lui şi ca un impuls de iubire a spus: „Îţi voi îndeplini orice dorinţă.” Şi ea a spus: „Doresc ca mantia spirituală să fie dată fiului meu şi generaţiei următoare din familia noastră.” Atunci Maestrul promisese deja, deci a trebuit să se ţină de cuvânt, dar faţa lui s-a înverzit după aceea, pentru că el a ştiut ce se va întâmpla. El a văzut vărsarea de sânge şi urmărirea şi persecuţiile care vor avea loc de pe urma promisiunii lui, pentru că nu era presupus să fie aşa. Mantia spirituală trebuie să fie dată mai departe foarte corect, celui care va fi Maestru. Dar Maestrul poate dori ca acest lucru să se întâmple, de asemenea. Desigur, el o poate da la oricine doreşte el. Deci din moment ce promisese acest lucru, că îi îndeplineşte orice dorinţă, el nu-şi mai poate lua înapoi promisiunea făcută. El i-a explicat mai târziu: „De ce nu poţi să-ţi doreşti altceva în afară de asta, pentru că ştii că nu este corect.” Dar ea a insistat pentru dorinţa ei, atunci el a trebuit să cedeze, pentru că promisese deja. Ca Maestru, nu poţi să retragi ceea ce ai promis. De aceea Maeştrii Sikh după aceea au fost persecutaţi, urmăriţi, vânaţi, pentru multe generaţii. Şi a fost foarte multă vărsare de sânge şi amărăciune pentru Maeştrii şi pentru discipoli de asemenea. Şi religia Sikh şi-a păstrat numai învăţăturile după aceea, şi nici o linie a moştenirii spirituale. De aceea v-am spus această poveste, ca să pun accentul pe ceea ce am spus mai devreme, că nu este o afacere de familie.
Cine vrea să se folosească de puterea spirituală, de privilegiul spiritual, pentru câştigul personal, gloria sau beneficiul familiei, va cădea, va aduce nenorocire pentru el şi familia lui, în viitor. Dumnezeu nu ne dă binecuvântarea numai pentru beneficiul personal, v-am spus de mai multe ori, din nou şi din nou, voi ar trebui să veniţi la Dumnezeu numai pentru înţelepciune, numai pentru Dumnezeu, numai pentru iubire şi nu pentru câştiguri materiale. Toate celelalte lucruri pe care Dumnezeu ni le dă sau Maestrul ni le dă, nu sunt decât bonusuri, n-ar trebui să fie o cerinţă, ceva care să fie făcut ca o obligaţie faţă de voi. De exemplu, unele persoane mi-au spus ieri: „Maestră, m-am rugat şi boala mea s-a vindecat, acum mă rog pentru fiul meu!” Voi aveţi medici, ştiaţi asta? Dacă se întâmplă să te rogi Maestrei şi boala ta să se vindece, atunci este foarte bine, dar să nu te aştepţi data viitoare: „Bine, acum este bunica mea şi următorul este fiul meu şi următorul etc.!” Să nu aveţi această atitudine de a vrea lucrurile pe degeaba, că Maestra trebuie să facă asta şi asta pentru tine. Este în regulă atunci când o faceţi natural, din spontaneitate, din cauza impulsului de moment pentru că aţi avut nevoie atunci. Tot ce vine în mod natural va fi îndeplinit, cu precizarea să fie voinţa lui Dumnezeu. În majoritatea cazurilor Dumnezeu o va îndeplini sau Maestra îşi va asuma responsabilitatea ca să-ţi îndeplinească dorinţa, dacă este de bine. Dar tot ce calculăm noi intenţionat pentru beneficiul nostru, pentru cei de lângă noi, cei dragi, acestea vor aduce dezastre, multe efecte haotice şi nedorite, pe care nici măcar nu le realizăm. Şi apoi, mai târziu, vin şi peste noi şi atunci spunem: „De ce acum?” Şi ne lamentăm şi plângem şi tot aşa. Este din cauza egoismului nostru, a dorinţei de nivel inferior. Atunci noi dăm vina pe ceilalţi şi pe toate situaţiile, n-ar trebui să fie aşa. Practica spirituală nu este pentru câştigul material, sub nici o formă, noi vom avea câştiguri materiale aşa din mers, vom avea foarte mult. Dacă este necesar, atunci putem să cerem, dacă nu este, atunci nu cerem. N-ar trebui să întrecem limita şi să ne concentrăm mereu pe câştigul material sau pe bogăţia noastră sau pe corpul nostru, pentru că atunci ne vom îndepărta de la ţelul nostru original, ca să atingem eliberarea şi să atingem înţelepciunea ce mai înaltă, ca să ne ajutăm pe noi şi să-i ajutăm şi pe ceilalţi. Poate că este în regulă pentru începători, dar dacă aţi crescut cumva, atunci ar trebui să fiţi oameni mari, ar trebui să fiţi mult mai maturi, mai nobili, decât să vă concentraţi mereu pe câştigul material tot timpul, fie la bani sau avuţie materială sau sănătate sau relaţii personale, da?