Însemnătatea non-violenţei
Garson, Maestrul Zen din Japonia, i-a învăţat pe discipolii lui în felul acesta: multă lume este împotriva uciderilor pentru că ei spun că vor să salveze toate fiinţele cu conştiinţă, inclusiv animalele şi chiar furnicile. ”Bine, asta este în regulă” a spus Maestrul. ”Este corect. Noi ar trebui să protejăm animalele, chiar şi insectele. Însă, aceste persoane care vorbesc despre veganism şi despre protecţia animalelor şi insectelor, aceştia omoară alte lucruri. De exemplu, ei omoară timpul, ei îşi distrug proprietatea, ei distrug economia planetei. Ei omoară politica, omoară bunurile de natură politică, ca un exemplu.” Acest lucru noi îl putem vedea peste tot, nu mai este nevoie de dovezi.
El a mai spus de asemenea: ”Dincolo de acestea, o persoană care vorbeşte mereu şi predică despre idealism sau despre religie şi care nu este iluminată, fără să le ofere oamenilor iluminarea adevărată, acest gen de persoane omoară religiile.” În acest caz, se spune în carte, aceste persoane care vorbesc dar nu sunt iluminate, care vorbesc fără să le ofere oamenilor iluminarea, ei omoară budismul – Maestrul era un călugăr budist, deci el putea vorbi numai despre budism.
Deci sunt mai multe feluri de a ucide. Povestea este scurtă, dar noi o putem dezvolta la nesfârşit. Dacă o persoană pierde timpul şi îi face şi pe alţii să-şi piardă timpul discutând nimicuri mereu, discutând mult la telefon şi atrăgându-i şi pe ceilalţi în conversaţii lipsite de sens sau în activităţi lipsite de sens, făcând multe lucruri care nu sunt necesare pentru corp, vorbă sau spirit sau nu sunt necesare pentru nimeni, uneori sunt chiar dăunătoare, aceste persoane ucid, de asemenea.
Multe persoane distrug economia planetei. De exemplu, uneori ei au prea multă mâncare, ei cultivă foarte mult şi au recolte foarte mari. Atunci, din cauză că vor să menţină preţurile ridicate, ei aruncă totul în mare. Nici măcar nu hrănesc animalele sau nu le dau la cei săraci. Numai ca să păstreze banii, să menţină preţurile ridicate, este lipsit de sens. Oricine care cultivă legume sau orice fel de plante, se roagă mereu la Dumnezeu pentru o recoltă bună şi atunci când au o recoltă bună, când Dumnezeu le dă destul ca să împartă, ei o aruncă. Şi atunci se plâng: ”Cum se face că Dumnezeu nu este corect?” Pentru că data viitoare nu mai este nici o recoltă. ”Ah, de ce nu este apă, de ce nu plouă?” Înţelegeţi?
La fel ca în Texas. Ei au făcut un lac mare numai ca să crească peşte şi au luat multă apă din Austin, din apele subterane, numai pentru asta. Acesta este un exemplu de a ucide oamenii, pentru că dacă pământul nu produce repede destulă apă, dacă nu plouă, toată lumea de aici moare. Dacă nu este apă destulă, atunci nu mai cresc copaci, nu mai sunt recolte, nu mai este hrană şi copiii vor muri. Acesta este un exemplu, nu vreau să spun că şi voi faceţi acest lucru, dar unu sau doi tot mai continuă să facă aşa.
Deci în cazurile acestea, să fii vegan nu ajută foarte mult, pentru că tu simţi apăsarea asupra corpul şi nu poţi să fii limpede la minte şi meditezi fără nici un rezultat. Şi atunci îmi faci probleme şi mie, pentru că nu poţi să asculţi la ceea ce spun eu, nu poţi să înţelegi şi nu poţi să fii una cu mine în interiorul tău, astfel că ai dubii despre învăţătura mea. Şi de asemenea, îi atragi şi pe alţii în dubiile tale, alături de tine. Unele persoane sunt încă slabe şi au nevoie de ajutorul tău, atunci tu îi îndepărtezi pentru că tu însuţi nu eşti destul de stabil. Deci să fii vegan nu înseamnă numai să mănânci tofu şi să te fereşti de peşte şi carne, dar înseamnă ”ahimsa”, înseamnă non-violenţa care include o mulţime de aspecte, aşa cum a menţionat Maestrul Garson.
Cultivă pacea prin meditaţia din interior
Nu este nevoie să merg mai departe, probabil că voi înţelegeţi deja. Sunt multe tipuri de ucideri. Dacă o persoană practică liniştea şi pacea din interiorul nostru dar face gălăgie oriunde merge, atunci este un ucigaş de asemenea, pentru că omoară atmosfera plină de linişte acolo unde merge. El îi face pe oameni să fie nervoşi, îi face pe oameni să nu se simtă bine în preajma lui, îi face pe oameni să nu vor să-l mai vadă. Deci nu contează câtă varză şi tofu mănâncă, nu face nici o diferenţă, el rămâne ca un animal. Înţelegeţi ce vreau să spun? Pentru că o persoană adevărată, o fiinţă umană adevărată aduce pace şi bucurie oriunde se duce, aceasta este o fiinţă umană adevărată.
Deci nu este necesar să vorbim despre Tărâmul lui Buddha sau despre Împărăţia lui Dumnezeu sau orice altceva, înainte ca noi să ne descoperim pacea noastră din interiorul nostru. Noi trebuie să ne-o dezvoltăm în interiorul nostru, astfel că oriunde mergem noi să reprezentăm această pace. Noi suntem pacea, noi suntem îngeri, noi suntem Împărăţia lui Dumnezeu, noi suntem Buddha. Nu trebuie să aspirăm mereu la un alt Tărâm al lui Buddha dacă aici, pe această planetă, facem tot o mizerie. Acesta este locul în care trăim în acest moment şi este singurul pe care ne bazăm pentru hrană, pentru ajutor, pentru suport, ca să ne putem dezvolta. Deci nu avem nici un drept să creăm probleme, indiferent unde mergem. Noi nu putem decât să aducem pace, să dăruim şi să ne sacrificăm, aceasta este calea unui practician spiritual. Nu trebuie să mergi peste tot şi să le spui oamenilor că tu eşti vegan şi meditezi, care este folosul dacă tu nu meditezi în interiorul tău, dacă nu eşti un vegan în interiorul tău? Înţelegeţi ce vreau să spun?
Dar este în regulă, eu vă acord un timp pentru schimbare, dar nu prea mult, nu doi, trei sau patru ani. Două sau trei luni sunt destul! Voi vă aşteptaţi la copiii voştri când sunt aşa de mici să asculte de tot ce le spuneţi voi, să respecte tot ce le spuneţi voi. Aşa este? Le spuneţi: ”Voi să înţelegeţi imediat, să fiţi genii, să fiţi primii pe clasă!” Şi să-şi facă munca de acasă în felul în care vreţi voi şi să se comporte ca adulţi. Însă voi, atât de mari, şi nu vă puteţi schimba în câteva luni! Deci cum îi învăţaţi pe copiii voştri? Dacă voi sunteţi aşa, atunci mai bine să lăsaţi totul deoparte, mai degrabă să îngenunchiaţi în faţa copiilor voştri şi să le spuneţi: ”Îmi pare rău că te-am certat.” Voi nu sunteţi demni de nimic atunci, noi trebuie să reprezentăm ceva înainte să le vorbim oamenilor. Dacă nu, atunci sunt numai vorbe goale, nimeni nu ascultă sau chiar dacă ascultă, ei simt că în interior nu este adevărat.
Raiurile şi iadurile sunt toate create de minte
Mai este un alt Maestru zen japonez, un călugăr zen care locuieşte într-un templu. Şi era un samurai care a venit să-l viziteze. Cunoaşteţi samuraiul? Este cel care practică cu sabia. Deci el a venit să-l viziteze şi l-a întrebat pe Maestru: ”Poţi să-mi spui dacă raiul şi iadul există cu adevărat?” Şi Maestrul a spus: ”Da, sunt raiuri şi sunt iaduri.” Dar samuraiul nu l-a crezut. “Poţi să-mi dai o dovadă? Trebuie să-mi dovedeşti, altfel cum pot să te cred?” Maestrul a spus: “Pentru ce să-ţi dovedesc?” Atunci samuraiul a spus: “Dacă nu-mi dovedeşti, atunci nu te cred.”
Atunci Maestrul a început să-l certe. A spus: ”Uită-te la tine, cine eşti tu ca să mă ameninţi aşa? Ah! Faţa ta arată ca a unui cerşetor slab şi murdar de afară şi tu crezi că eu mă sperii de tine? Poţi tu să mă convingi că eşti un samurai? Faţa ta este atât de urâtă, atât de nemernică şi tu arăţi atât de slab. Ah! Crezi că mă poţi speria?”
Atunci samuraiul şi-a scos sabia spunând: ”Îţi voi dovedi.” Deci Maestrul a zâmbit şi a spus: ”În regulă, poţi să deschizi uşa iadului acum, dacă vrei.” Atunci samuraiul a fost şocat, a realizat că Maestrul a vrut să-l înveţe în acest fel, deci şi-a pus sabia înapoi în teacă. Atunci Maestrul a zâmbit din nou şi a spus: ”Acum tu deschizi din nou uşa raiului.” Deci …(aplauze)
Cred ca mulţi dintre voi ştiu deja această poveste, dar este ca un exemplu. Da! Noi decidem dacă este rai sau iad. Înţelegeţi? Oriunde mergem şi aducem fericire şi pace şi armonie pentru ceilalţi, atunci noi creăm raiul. Şi când mergem undeva şi îi facem pe oameni să fie agitaţi, să fie nervoşi sau nu vor să ne mai vadă sau creăm probleme şi îi perturbăm, acesta este timpul în care creăm iadul. Este foarte simplu.
Deci mereu, în fiecare zi, să vă cercetaţi împărăţia din interiorul vostru, care poartă o deschideţi. Sunt mereu două feluri ale noastre, Ying şi Yang, felul pozitiv şi felul negativ. Noi trebuie să ne situăm la mijloc, mereu în echilibru. Altfel, dacă ne scufundăm prea mult în negativ, atunci toate faptele, vorbele şi gândurile noastre vor fi negative. Dacă ne scufundăm prea mult în pozitiv, atunci vom fi dezechilibraţi de asemenea, pentru că noi încă trăim în această lume, trebuie să fim practici. Nu putem ca în fiecare zi, 24 de ore, să închidem ochii şi să fim în şamadi, chiar şi atunci când conducem maşina. (râsete) Nu vă recomand acest lucru.
Să fii vegan la vorbă, faptă şi gând
Sunt multe feluri de veganism, voi trebuie să le înţelegeţi. Este o vorbă în Au Lac, ei spun că veganismul cu inima este cel mai bun. De ce se spune aşa? Pentru că faptele, vorbele şi gândurile noastre trebuie să fie unite, uniforme, nu numai să mâncăm vegan, aceasta este numai la nivelul faptei. Şi atunci când vorbim, noi vorbim ca şi cum avem foarfece sau pietre ascuţite şi tăiem peste tot, aceasta nu este o vorbă vegană.
Dacă spunem că mâncăm vegan dar gândurile noastre sunt foarte violente şi tăioase şi nu ne pasă despre ceea ce simt ceilalţi, suntem mereu egoişti, încercăm mereu să luăm totul numai pentru noi mai întâi, cu orice preţ şi cu preţul sentimentelor şi convenienţei celorlalţi, atunci nu este bine. Nu este bine pentru noi, pentru familie şi mai departe nu este bine pentru naţiune şi pentru întreaga lume.
De aceea chinezii spun că: ”Mai întâi noi trebuie să ne dezvoltăm Sinele nostru, Sinele adevărat, Înţelepciunea, atunci putem să avem grijă de familia noastră, mai departe putem să avem grijă de naţiune şi mai departe putem să facem pace în toată lumea.” Şi aceasta este adevărat.
Dar majoritatea oamenilor vor să facă pace mai întâi pe planetă. Ştiţi, ca săritura de broască, repede, repede! Altfel spun: ”Oh, să avem grijă de noi înşine? Asta o ştiu deja”. ”Să am grijă de familia mea? Oh, soţia mea o poate face.” ”Să am grijă de naţiune? Oh, preşedintele Clinton o face. Eu mă ocup cel mai bine de întreaga planetă.” Aşa cred ei, dar ar fi mai bine dacă începem cu noi înşine.