„Am să le spun câte ceva acum celor care abia au fost iniţiaţi. Nu ştiu ce înseamnă iniţierea pentru voi, dar înseamnă foarte mult pentru mine. Nu înseamnă doar că voi staţi acolo, ascultaţi la instrucţiuni şi vă tot frământaţi în interiorul vostru dacă eu sunt demnă ca să fiu învăţătoarea voastră sau dacă se merită pentru voi să acceptaţi această iniţiere sau nu? Nu este aşa. Este o şansă o dată la milioane de ani! Nu ştiu cât de mult înseamnă pentru voi, dar ar trebui să ştiţi cât de multe trebuie să fac eu, înainte şi după iniţierea voastră.
Nu înseamnă că voi staţi acolo lungiţi şi vă tot întrebaţi dacă ar trebui să rămâneţi cu mine sau să plecaţi? Dacă rămâneţi sau plecaţi este problema voastră, este dreptul vostru şi este decizia voastră. Eu nu am nici o intenţie să vă ţin legaţi, să vă ţin cu mine sau să fac ceva asupra voastră, fizic, mintal sau psihic. Eu stau doar de gardă, ca un prieten loial, atunci când ai nevoie de mine, atunci poţi să vii. Dacă te decizi să pleci, atunci poţi să pleci. Dacă aceasta este toată însemnătatea iniţierii pentru tine, atunci asta este, la fel cum mergi la cumpărături. Mintea voastră este atât de imperfectă că voi nu puteţi să recunoaşteţi diferenţa dintre un diamant adevărat şi o sticlă! Din cauza aceasta vă frământaţi. Dar nu ştiţi ce înseamnă cu adevărat, habar nu aveţi!
Dar cel puţin la momentul morţii veţi cunoaşte! Atunci veţi cunoaşte ce înseamnă iniţierea pentru voi, la momentul acela nimeni nu este lângă tine şi nimeni nu te poate acompania, nici banii nu-ţi pot oferi putere, nici o poziţie nu te poate proteja de focul iadului. La momentul respectiv, Maestra este singura care vine la tine. Atunci vei cunoaşte!
Orice faceţi, ar trebui să o faceţi din toată inima. Atunci veţi obţine toate rezultatele. Altfel, nu obţineţi nimic. Chiar şi în timpul iniţierii, dacă staţi acolo şi vă gândiţi la Maestrul vostru din trecut, la Buddha din trecut sau oricare persoană din trecut, atunci nu obţineţi nimic. Şi atunci mă întrebaţi pe mine de ce nu obţineţi nimic. Vă întrebaţi oare de ce aţi venit aici, vă întrebaţi dacă este bine sau este rău pentru voi şi tot aşa.
Vă veţi întreba toată viaţa, dacă faceţi lucrurile în felul în care le faceţi mereu. Şi nimeni niciodată nu vă poate da răspunsuri destule. Timpul vostru este foarte valoros, la fel şi al meu. Dacă timpul vostru nu este valoros, atunci al meu este. Eu nu am timp să alerg peste tot cu autobuzul sau cu avionul numai pentru distracţie, să vin doar aşa ca voi să mă vedeţi ori de câte ori vă doriţi. Şi atunci vă pierdeţi vremea în jurul meu, mergeţi la plimbare şi faceţi ce vreţi aici. După aceea veniţi şi vă plângeţi că nu obţineţi nimic, că nu ştiţi de ce aţi venit aici, că nu ştiţi de ce staţi aici sau nu ştiţi asta şi asta.! Voi vă aşteptaţi la mine să fac totul pentru voi, dar voi nu faceţi nimic, nici măcar nu veniţi aici şi să staţi (în meditaţie.)
Noi organizăm totul pentru voi, deci voi nici măcar nu trebuie să organizaţi! Voi nu faceţi nimic, nu este nimic de făcut pentru voi. Ce credeţi? Credeţi că în felul acesta va fi în regulă? Voi credeţi că veţi obţine binecuvântarea lui Dumnezeu aşa? Voi credeţi că veţi avea totul dar eu trebuie să fac totul? Şi unii din voi tot mai critică!
În timpurile vechi, dacă doreai să găseşti un Maestru sau orice fel de învăţător, ştiţi ce trebuia să faceţi, nu? Chiar şi în zilele de azi, dacă mergeţi la colegiu trebuie să plătiţi. Dacă nu plătiţi voi, atunci părinţii voştri trebuie să plătească. Dacă nu plătesc direct, atunci plătesc taxe la guvern şi guvernul plăteşte profesorii. Şi trebuie să mergeţi şi să vă înscrieţi şi să treceţi examenele şi tot aşa. Se cere mult timp. Voi mă întrebaţi mereu de ce nu merg peste tot şi să ţin discursuri şi să salvez lumea? Este simplu să salvezi oamenii? Astăzi, la iniţiere, cea mai mare Putere a lui Dumnezeu a fost deja prezentă aici şi totuşi, nu i-a putut mişca pe unii dintre voi! Numai focul iadului arde! Este atât de dificil, inimile oamenilor sunt atât de împietrite că nici atunci când stau şi se află în prezenţa lui Dumnezeu şi în prezenţa Puterii lui Dumnezeu şi tot nu se simt atinse!
Îmi este frică şi să mă gândesc numai!! Îmi este atât de frică să mă gândesc cât de duri pot fi oamenii, că nici măcar Puterea Supremă nu-i poate atinge!! De aceea lumea este aşa cum este, să nu mă întrebaţi de ce este război, dezastre şi omoruri? Ce poate să mai facă bietul Dumnezeu? Puterea aceasta poate sfărâma munţii, poate usca oceanele sau să facă întregul univers praf şi pulbere şi totuşi, nu poate mişca inima oamenilor. Este foarte înfricoşător să ne gândim ce am ajuns!
Voi îmi cereţi mereu să merg peste tot, să vorbesc cu voi, să vin şi să stau cu voi, să vă salvez prietenii, familia, să fac una şi alta. Şi dacă vă refuz, atunci spuneţi: “De ce Maestra nu-şi îndeplineşte datoria? De ce nu are compasiune şi iubire pentru lume? Ei suferă destul!” Şi tot felul de astfel de lucruri. Dacă aş putea să o fac, atunci as face-o! Dacă Iisus ar fi putut să o facă, atunci şi El ar fi terminat totul atunci şi noi nu trebuie să mai aşteptăm până azi. Dacă Iisus ar fi putut să salveze întreaga lume, atunci ar fi făcut-o. Dacă Buddha ar fi putut să salveze întreaga lume, atunci n-ar fi venit rândul meu şi n-ar fi venit rândul vostru acum.
Vedeţi cât este de dificil? Pentru că noi suntem prea mândri şi prea aroganţi! Noi credem că ştim deja multe lucruri. Noi ştim Sutra, noi ştim Biblia, noi le ştim pe toate. Noi învăţăm totul pe de rost şi apoi suntem foarte mândri de cunoştinţele noastre stupide şi credem că ştim deja destul. Deci când cineva vrea să ne înveţe ceva nou, atunci refuzăm sau încercăm să scoatem în evidenţă greşelile, încercăm să criticăm sau să le arătăm celorlalţi că noi suntem fantastici, că noi ştim totul sau ştim mai bine decât alţii. Dar în felul acesta ne facem rău singuri şi să ne blocăm singuri drumul către libertate, blocăm drumul cunoaşterii adevărate. Noi discutăm despre reclamă ca despre lucrul adevărat şi ne simţim mândri când facem asta!“