„Singura sursă a fericirii este în interior. Deci atunci când meditaţi, încercaţi să contactaţi această sursă, este un centru foarte mic în interiorul aşa numitului creier, este acolo, fizic, în interiorul creierului. Fiecare centru sau nerv mic este responsabil pentru ceva în fiinţa noastră, din punct de vedere fiziologic, emoţional sau fizic. Dar este altul care este responsabil pentru iluminarea noastră şi fericirea eternă. Este un centru mic, aproape în mijlocul creierului, fizic vorbind. De aici (Maestra arată la mijlocul frunţii) şi aici (Maestra arată la vârful capului) mergem în interiorul creierului, cam două treimi, centrul înţelepciunii este acolo, trebuie să fie acolo, în interior.
Deci când priviţi cu ochiul înţelepciunii, înseamnă că încercaţi să veniţi în contact cu centrul acesta. De exemplu, dacă uneori faci contact cu centrul acesta fie şi pentru câteva secunde, te simţi imediat diferit, este un fulger de lumină şi te simţi înălţat pentru mult timp. Desigur că nu putem mereu să fim în contact cu centrul acesta sau nu suntem conştient în contact cu centrul acesta mereu, dar să practicaţi mereu, practica face Maeştrii. În felul acesta o facem noi, eu o fac şi acum, am nevoie de fericirea mea ca să vă „fac faţă” la toţi! Cred că aş muri dacă n-aş avea această energie plină de bucurie care să-mi dea ceva în fiecare zi ca să-mi continui munca mai departe.
Nu puteţi să daţi mereu, o să fiţi terminaţi dacă daţi cu egoul sau cu puterea fizică a unei fiinţe fizice obişnuite. Atunci o să regresaţi în practica spirituală şi o să deveniţi răi şi duri. În felul acesta mulţi din aşa numiţii guru ajung răi, duri şi cad în denigrare după un timp. Poate că la început ei au fost foarte puri, foarte divini şi sfinţi. Dar din cauza faptului că metoda de practică n-a fost corectă şi nu i-a îndrumat către această dăruire infinită, eternă, acest centru etern al împlinirii (Maestra arată la centrul înţelepciunii), atunci ei au dat tot ce-au avut, cu toate intenţiile bune, şi apoi au căzut în colaps. S-au prăbuşit în faţa a tot felul de capcane şi tentaţii, de exemplu presiunea de la societate şi circumstanţele din jurul lor.
Oamenii aceştia sunt demni de milă, dacă există asemenea oameni, atunci noi avem multă milă pentru ei, pentru că n-au fost capabili să stea stabili, au fost forţaţi să fugă. De aceea au dat greş, şi de aceea eu vă spun mereu să meditaţi, nu ca să deveniţi discipoli buni, nu, ci ca să vă salvaţi pe voi.”
„Dacă vrem să ne vedem Natura noastră sau Natura noastră de Buddha, trebuie să privim cu un ochi diferit, printr-o percepţie diferită. Ochiul acesta este ceea ce noi numim ochiul înţelepciunii sau ochiul lui Buddha, ochiul divin sau ceea ce creştinii numesc ochiul unic. Iisus a spus că: „Dacă ochii tăi ajung unul singur, atunci tot corpul va fi plin de Lumină.” Ce înseamnă lucrul acesta? Ar trebui să ne încrucişăm ochii şi să ajungem ca cei cu defect de ochi? Nu, pentru că nici atunci n-o să vedem Lumina. Deci ochiul despre care se vorbeşte în scripturile budiste sau în biblia creştină sau alte scripturi, nu este ochiul fizic, ci este ochiul înţelepciunii noastre, ochiul din oceanul conştiinţei. În realitate nu este un ochi, dar din cauză că putem să vedem totul din Rai în iad, din lumea aceasta şi până la tărâmul lui Buddha, noi îl numim ochi. Ca să deschidem acest ochi avem nevoie de cineva care să ne arate cum să o facem, la fel cum, de exemplu, atunci când vrem să conducem o maşină, avem nevoie de cineva care ştie deja cum să conducă maşina şi ne poate ajuta.”
„Î: – Ne puteţi vorbi despre cel de-al treilea ochi şi despre chakre?
M: – Al treilea ochi este ochiul adevărat al fiinţei noastre: „Dacă ochii voştri vor ajunge unul, atunci tot corpul va fi plin de Lumină.” Acesta este al treilea ochi. De obicei noi vedem manifestarea fizică a lui Dumnezeu cu ochii fizici. Dar dacă vrem să-l vedem pe Dumnezeu ca o fiinţă nemanifestată, atunci ne folosim ochiul înţelepciunii sau cum îi numim noi cel de-al treilea ochi. În corpul fizic, legătura dintre Rai şi pământ se face prin centrul din al treilea ochi. În realitate, în timpul meditaţiei, uneori puteţi să vedeţi acest ochi, un ochi singur, la fel ca ochii voştri, dar este unul singur. Acesta se numeşte al treilea ochi sau ochiul spiritual sau ochiul înţelepciunii sau ochiul divin, indiferent cum se numeşte, este acelaşi lucru. Şi chakra inimii nu este acolo unde este inima, reprezintă energia invizibilă din jurul inimii, este la fel ca aura care înconjoară corpul, aceasta este aura care înconjoară inima.
Şi chakra inimii este locul unde te concentrezi dacă vrei să-ţi intensifici sentimentele în legătură cu ceva, despre iubire, chiar şi despre ură, despre orice. Atunci îţi foloseşti inima. Dar dacă vrei să-ţi cunoşti înţelepciunea, trebuie să ne concentrăm pe chakra înţelepciunii, care este al treilea ochi, din nou. În corp noi avem chakre diferite, chakra la talpa piciorului, chakra la genunchi, o chakra la organele sexuale, o chakra la stomac sau la plexul solar, o chakra la inimă, o chakra la gât şi o chakra aici (Maestra arată la centrul înţelepciunii) şi chakra coroanei. Deci depinde de ce cauţi, te poţi concentra pe chakra aceea. Dacă te concentrezi pe ochiul înţelepciunii, totul se va intensifica, acesta este centrul tuturor chakrelor, este oficiul central. Deci în momentul în care ne concentrăm acolo, ne eliberăm şi totul se va intensifica. O să iubeşti mai bine şi vei înţelege lucrurile mai bine, mâncarea are gust mai bun şi munceşti mai bine, gândeşti mai bine, creezi lucruri mai bine, pictezi mai bine şi aşa mai departe. Deci totul se intensifică.”
„Î: – Vreau să ştiu care este diferenţa dintre înţelepciunea din ochiul înţelepciunii, înţelepciunea din inimă şi vocea minţii?
M: – Mintea nu are nici o înţelepciune, nu face decât să înregistreze ce ni se întâmplă în fiecare zi sau ce i se dă. De exemplu, să spunem că mama voastră vă spune mereu: „să nu mâncaţi îngheţată, pentru că aşa şi aşa …”. Deci atunci când vezi îngheţată, mintea ta începe să ţipe şi nu mai mănânci „pentru că aşa şi aşa”, deci nu este decât un casetofon.
Şi inima nu este un centru al înţelepciunii, este un centru al sentimentelor. De aceea atunci când iubeşti pe cineva, atunci spui: „oh, este o problemă a inimii!” Centrul înţelepciunii este aici. (Maestra arată la mijlocul frunţii) Pentru că noi suntem într-un corp fizic, deci trebuie să spun că este undeva. Centrul înţelepciunii nu este acolo, desigur, dar dacă eşti în corpul fizic, îl poţi găsi acolo, în mijlocul creierului este un punct mic, de acolo se începe. Şi mai târziu o să vezi că eşti peste tot, tu eşti înţelepciunea, nu trebuie să găseşti înţelepciunea. Dar trebuie să începi de undeva. Chakra inimii funcţionează cu alte motive, nu ca să găseşti înţelepciunea. Şi în afară de aceasta, inima adevărată nu este cea fizică care bate în pieptul tău.”
Î: – Cum să-ţi dezvolţi cel de-al treilea ochi?
M: – Nu-ţi dezvolţi cel de-al treilea ochi, pentru că este deja acolo. Nu poţi să dezvolţi ceva ce nu este material. Al treilea ochi este doar un fel de-a spune, dar nu este un ochi deloc! În mod normal noi avem doi ochi şi vedem lucrurile limitat, dar dacă avem şi celălalt ochi, al treilea ochi, atunci putem să vedem lucrurile din întregul univers. De aceea se numeşte al treilea ochi. În realitate sufletul nu are nevoie de un ochi ca să vadă, nu are nevoie de urechi ca să audă, nu are nevoie de nici un aparat senzorial ca să perceapă lucrurile. El este Adevărul suprem, este percepţia supremă, fără să folosească vreun instrument corporal. Aceasta este puterea sufletului, Maestrul Suprem din interiorul nostru, care ştie toate lucrurile, care aude totul de peste tot, în toate felurile. De aceea trebuie să o găsim, pentru că noi suntem Maestrul Suprem al întregului univers, vă puteţi imagina cât de mari suntem şi cum ne trăim viaţa acum? (Maestra dă din cap). De aceea îmi pare rău pentru voi. Voi veniţi aici şi mă ascultaţi pe mine vorbind, deşi n-ar trebui să o faceţi! Noi suntem egali, noi suntem la fel, şi avem aceeaşi putere, n-ar trebui nici măcar să mă respectaţi pe mine, deci este foarte trist. Voi o să ştiţi dacă acceptaţi ce vă spun, atunci şi voi o să ştiţi ce ştiu şi eu, ce ştie şi Cristos şi ce ştie şi Buddha.”
Înţelepciunea din noi înşine
„Noi, oamenii, avem două tipuri de cunoaştere, una pe care o acumulăm prin procesul de învăţare, şi alta pe care o avem în mod natural. Cea pe care o acumulăm prin învăţare se numeşte inteligenţă, cunoştinţe, memorie, şi înseamnă că noi colectăm şi învăţăm despre materialele descoperite deja de alţii. A doua categorie de cunoaştere este cea cu care suntem dăruiţi de la naştere şi pe care o numim „înţelepciunea înnăscută”. Majoritatea oamenilor muncesc foarte mult ca să acumuleze primul tip de cunoaştere şi să-şi dezvolte memoria, este foarte bine şi ar trebui să fie încurajaţi să o facă. Dacă nu colectăm informaţii despre lume, nu realizăm cât de avansată este şi o să rămânem în urma lumii civilizate, rămânem subdezvoltaţi şi avem dificultăţi să comunicăm unii cu alţii. Totuşi, n-ar trebui nici să neglijăm înţelepciunea noastră înnăscută, majoritatea oamenilor o neglijează şi uneori lucrul acesta îi costă la nivelul cunoştinţelor lor despre lume, de asemenea.
Uneori, atunci când citim ziarele sau ne uităm la TV, învăţăm despre anumite studii în cercetare, de exemplu, experimentele recente făcute asupra meditaţiei de către universităţile din Europa şi America. Ei au văzut că cu metode comune de meditaţie, care nu sunt foarte avansate, studenţii nu trebuie să fie foarte sârguincioşi ca să obţină nişte rezultate, ei au meditat cam 20 de minute pe zi şi au obţinut rezultate uluitoare. Cercetările cu aceşti studenţi au arătat o diferenţă drastică la nivelul inteligenţei, reacţiilor şi puterii lor de a memora, înainte şi după ce au început să mediteze. Înainte să înveţe meditaţia, reacţiile lor erau încetinite, memoria nu era bună şi ei nu erau aşa de inteligenţi, dar schimbările au fost remarcabile. După aceea ei reacţionau mult mai repede, aveau o memorie mai bună şi erau mult mai inteligenţi, puteau să înveţe mult mai repede decât înainte.
De ce s-a întâmplat aşa? Este pentru că atunci când medităm, noi venim în contact cu înţelepciunea înnăscută care există deja în interiorul nostru. În momentul în care legătura este stabilită, această înţelepciune supremă ne oferă mai multă putere de susţinere, trezeşte în noi cunoaşterea uitată şi ne lasă să ne dezvoltăm puterea sau instinctele pe care le-am avut mereu. Noi am auzit că cercetătorii din ziua de azi au descoperit că majoritatea fiinţelor umane folosesc o parte foarte mică din creierul lor, şi chiar şi atunci, sunt capabili să construiască avioane, să călătorească cu rachetele ca să viziteze Luna, Marte, etc. Noi am descoperit deja multe colţuri misterioase ale universului. Imaginaţi-vă ce putem face dacă ne folosim întreaga capacitate a creierului!
De ce studenţii au fost capabili să-şi dezvolte inteligenţa după ce au învăţat meditaţia? Din cauză că ei au venit în contact cu funcţiile creierului, poate că meditaţia ne lasă să folosim toată cunoaşterea, inteligenţa şi funcţiile ascunse ale creierului nostru. Şi eu am observat că atunci când am multe probleme de rezolvat, tot ce trebuie să fac este să stau jos în tăcere pentru o vreme şi atunci răspunsul va veni. Şi aceasta se poate numi meditaţie, nu este nimic ezoteric. Meditaţia sau contemplaţia înseamnă că noi ar trebui să stăm în tăcere, să ne concentrăm mintea şi să ne abţinem să ne gândim la alte lucruri şi să ne concentrăm numai pe un singur lucru, aceasta se numeşte concentrare sau meditaţie. Meditaţia obişnuită sau concentrarea minţii este puţin mai diferită decât meditaţia cu un scop anume. Uneori, atunci când avem o problemă şi ne liniştim, ne calmăm mintea şi ne concentrăm gândurile pe problema respectivă, răspunsul va veni foarte curând. Uneori noi suntem în pat noaptea şi am lăsat deoparte munca de peste zi şi dintr-o dată soluţia la una din probleme apare ca o străfulgerare în mintea noastră. Acesta este rezultatul concentrării minţii.
Dacă putem să obţinem rezultate aşa de bune doar prin a ne aşeza şi a ne calma mintea pentru un timp, vă imaginaţi atunci ce putem obţine dacă facem efort conştient în direcţia aceasta? Am putea să rezolvăm probleme şi mai mari dacă ne rezervăm o anumită perioadă din zi numai pentru noi! Nu este ceva imposibil sau ilogic, nu este nimic înşelător sau greşit cu privire la aceasta, şi nici nu este o reclamă despre lucruri misterioase. Este ceva foarte logic şi ştiinţific, noi suntem în era ştiinţei, unde oamenii sunt foarte avansaţi.
Cu mii sau zeci de mii de ani în urmă, rasa umană era foarte subdezvoltată şi inteligenţa ei era foarte scăzută, şi totuşi au fost oameni care au ajuns complet iluminaţi sau sfinţi extraordinari. Iisus Cristos, de exemplu, a şocat întreaga lume pe timpul lui. Deci imaginaţi-vă ce se va putea întâmpla azi? Ar trebui să fie mai mulţi oameni aşa, şi sunt. Sunt multe persoane iluminate în această eră, mult mai multe decât înainte! Mai întâi, oamenii au trecut prin multe încercări şi teste şi de-a lungul acestui proces de evoluţie naturală, noi am ajuns să fim mult mai inteligenţi şi putem să reacţionăm mult mai repede. În al doilea rând, noi suntem mult mai avansaţi ştiinţific azi şi avem accesul rapid la o reţea întreagă de transport şi comunicare. Noi avem multe speranţe în această eră, care este foarte favorabilă practicii spirituale, pentru că material sunt eliberaţi de dorinţe şi spiritual suntem foarte relaxaţi.”
„Diamantele, rubinele, aurul sau ce mai este, au valoare pentru că noi le dăm valoare, dar nu este valoarea lor adevărată. Să presupunem că sunteţi în deşert şi nu aveţi nici un pic de apă şi cămilele nu mai au mâncare. Puteţi să mâncaţi diamante? În momentul acela, diamantele mai au valoare pentru voi? Nu, o să muriţi lângă diamante şi diamantele nu se pot mişca şi nu pot face nimic pentru voi. Deci orice valoare materială din această lume are importanţă pentru că noi le-o acordăm, altfel, nimic nu are importanţă. Vedeţi, unii bărbaţi îşi iubesc soţia aşa de mult că ar muri pentru ea, ar omorî pentru ea, dar pentru vecini soţia aceea nu reprezintă nimic. Chiar dacă ar veni la casa lui, ar arunca-o afară din casă, ar întreba-o ce caută acolo? El nu se simte atras de ea deloc, pentru că nu are nimic de-a face cu el. Ea are karma cu persoana cealaltă, cu cel care ar fi în stare să omoare pentru ea. Deci totul este legat prin karma sau prin valoarea care este ataşată de lucrul sau de persoana respectivă. Nu există o valoare adevărată în această lume, dar din moment ce trăim aici, atunci le acceptăm. Le acceptăm, dar trebuie să ştim ca să nu ne simţim ataşaţi de aceste lucruri tranzitorii, lucruri care chiar nu au valoare. Noi trebuie să înţelegem rădăcina valorilor ca să le putem folosi dar să nu fim ataşaţi de ele. Acesta este motivul pentru care trebuie să practicăm pentru înţelepciunea spirituală. Trebuie să ştim ca să putem să ne eliberăm de toate, de legătura materială, de ataşamentul de pasiuni, chiar şi de legătura iubirii la nivel fizic.”
„De ce trebuie să practicăm spiritual? Pentru că înţelepciunea noastră creşte şi minţile noastre se deschid cu practica spirituală şi ne lasă să vedem lucrurile mult mai clar. Atunci când înţelegem Adevărul, nu mai avem neînţelegeri deloc, nu mai suntem înşelaţi de imaginaţie sau duşi în eroare de concepţii greşite.”
„Fiind practicieni spirituali, noi ar trebui să aspirăm la căutarea înţelepciunii supreme, trebuie să fim capabili să facem, să înţelegem şi să realizăm totul. Totuşi, mai este un nivel mai înalt şi o calitate mai superioară, care se numeşte „iubire”. Noi ne vom usca şi ne vom veşteji dacă avem numai înţelepciune şi nu avem şi iubire.”
„Numai atunci când ne-am golit, atunci Dumnezeu ne poate umple cu înţelepciune şi iubire. Dacă mai suntem încă cineva, dacă mai avem încă ceva, atunci nu putem să fim goliţi complet şi nu putem să ţinem toată puterea de la Dumnezeu cu care vrea să ne umple din interior.”