Să faci bine şi o să ai rezultate bune
Povestea se numeşte „Să faci bine şi o să ai rezultate bune”. Aulacezii (vietnamezii) au o vorbă: „Poți să înveți multe chiar dacă mergi doar un kilometru.” Aceasta este o poveste despre a obține rezultate bune prin a face fapte bune. Cu mult, mult timp în urmă, era un om cunoscut ca domnul Fan. El avea o soție frumoasă, dar într‐o zi soția lui s‐a îmbolnăvit. Ea stătea în pat şi nu se putea scula. Boala ei era gravă. Din moment ce el îşi iubea soția foarte mult, se ducea la ea în cameră să o vadă şi soția lui la fel, îl iubea mult. Omul acesta era foarte bun cu soția lui. Din păcate, ea avea probleme cu plămânii. Avea tuberculoză şi era incurabilă. Era imposibil în trecut să tratezi tuberculoza. S‐a întâmplat cu mult timp în urmă, deci atunci chinezii aveau doar medicamente din plante. Nu inventase atunci medicamentele care puteau trata tuberculoza. Ce păcat! Ea stătea în pat şi nu se putea mişca. Era dificil să o vindeci, foarte dificil să o vindeci. Dar soțul ei o iubea foarte mult. În fiecare zi, după muncă el se ducea în camera ei să o aline, să vorbească cu ea blând şi să o încurajeze. Soțul acesta era foarte iubitor. El îşi iubea soția, pentru că tuberculoza este contagioasă, nu? Da. Dar el îşi iubea soția foarte mult, deci nu‐ipăsa deloc. El se ducea în camera ei să vorbească cu ea, zilnic. Soția lui ştia că boala ei era aproape incurabilă, deci era impresionată de soțul ei care venea să o aline în fiecare zi, dar nu vroia ca soțul ei să obosească prea mult. Deci, soția lui i‐a spus soțului:
‐Dragule, nu risipi prea multă energie pentru mine. Să nu te oboseşti din cauza mea.
Ei erau foarte curtenitori şi buni unul cu altul.
Pe atunci era un medic faimos care era foarte bun şi foarte cunoscut. După ce i‐a luat pulsul soției, i‐a spus domnului Fan:
‐Ca să vindecăm boala soției tale, trebuie să prindem 100 de vrăbii.
Medicul a spus că trebuie să prindă 100 de vrăbii şi să le amestece cu medicamentele lui şi după ce ea consumă amestecul acesta 21 de zile, o să se facă bine. Atunci o să continue prin a mânca creier de vrăbii. Teribil! Atunci o să fie speranță că o să se facă bine. El a spus că rețeta era un secret din familie. Nu era foarte ştiută şi va merge sigur, pentru că era rețeta secretă a familiei. O să lucreze sigur, deci aşa a spus el. Dar rețeta cerea 100 de vrăbii, nici mai mult, nici mai puțin. Medicul acesta faimos, Chen Shi‐ying, îi spunea domului Fan că trebuie să prindă 100 de vrăbii ca să‐şi vindece soția. Desigur că domnul Fan a făcut ce a spus medicul. El a pus pe cineva să prindă vrăbiile, să le pună într‐o cuşcă şi le‐a adus acasă. Vrăbiile din cuşcă plângeau şi strigau tare, foarte triste. Ți se rupea inima. Când soția domnului Fan a auzit despre asta, i‐a spus soțului ei să vină în camera ei. Ea i‐a spus lui cu blândețe:
‐Dacă omori 100 de vieți să mă salvezi pe mine, viața aceasta nesemnificativă, mai bine am să mor eu. Nu putem să facem lucrul acesta teribil.
Soția lui nu avea inima să omoare 100 de vrăbii, ca să se salveze pe ea, o singură persoană. Ea a spus că n‐ar face aşa ceva. Deci i‐a spus soțului ei:
‐Dragul meu, dacă mă iubeşti atunci te rog să le dai drumul, ca să am pace în sufletul meu.
Domnul Fan asculta mereu de soția lui. El făcea mereu ce‐i spunea soția lui. Poate că soția lui era foarte înțeleaptă şi bună şi el ştia, deci indiferent ce spunea ea, el făcea mereu ca ea. Deci, el le‐a dat drumul la vrăbii. Vă puteți imagina dacă noi am fi fost aceste vrăbii? Dacă eram închişi şi apoi eliberați dintr‐o dată, nu eram fericiți? (Foarte fericiți.) Desigur, am fi fost foarte bucuroşi.
Indiferent ce facem, trebuie să ne gândim şi la ceilalți şi atunci o să ştim ce să facem. Este foarte simplu. Să vă puneți pe voi în ghetele lor şi atunci o să ştiți. Să nu te gândeşti numai la tine: „Vreau asta. Vreau asta.” Nu poți să vrei nimic atâta timp cât îi răneşti pe ceilalți. Ar trebui să iei în considerație dacă ceilalți sunt răniți. Aşa să gândeşti mereu, este foarte simplu, şi atunci o să faci ce trebuie. Nu greşeşti deloc! Să te pui pe tine în poziția celeilalte persoane. „Dacă aş fi eu, aş vrea să fiu tratată aşa?” „Dacă aş fi ca el, ce aş prefera?”
Să fiți atenți cu ceilalți şi o să ştiți imediat ce este bine şi ce este rău. Nu trebuie să învățați de la mine, nu trebuie să meditați mult timp ca să ştiți răspunsul. Dacă meditați mult timp dar nu aveți considerație pentru ceilalți, nu ajungeți nicăieri. Aşa stau lucrurile. Vă rog să aveți considerație, bine? Să‐i puneți pe ceilalți primii. Orice vreți să faceți, dacă nu‐i răneşte pe ceilalți, atunci să o faceți. Este în regulă dacă vă aduce beneficii vouă, însă dacă-i răneşte pe ceilalți în timp ce e bine pentru voi, atunci să n‐o faceți. Să nu mai vorbim că voi sunteți practicieni spirituali. Dacă sunteți practicieni spirituali şi tot nu puteți să faceți un lucru aşa de mic, ar trebui să vă fie ruşine. Ar trebui să vă fie ruşine şi nu puteți fi considerați practicieni spirituali. Ar trebui să vă gândiți la ceilalți tot timpul. Este foarte simplu. Nu‐iaşa? Este dificil? Nu este dificil. Cât de greu poate fi? Sunt multe feluri de a face un lucru, nu doar un fel.
Deci, soția lui era bolnavă dar după câteva zile şi‐a revenit. Şi‐a revenit fără să ia nici un medicament. Vedeți? V‐am spus că trebuie să avem considerație pentru ceilalți. Ea a salvat doar câteva păsări. Ele erau mici, dar au fost 100 şi fiecare avea un suflet. O sută de păsări au 100 de suflete. Ele sunt mici, dar nu înseamnă că sufletul lor e mic, nu este. Sufletul are mărime? (Nu.) Sufletul are înălțime sau greutate? Nu. Când 100 de păsări au fost eliberate, 100 de suflete au fost eliberate. Sufletele lor sunt ca ale noastre. Sufletele nu au limite. Uneori sufletul trăieşte într‐o pasăre, uneori el trăieşte într‐un animal mic. Chiar şi insectele au suflete. Plantele au suflete.
Deci, înainte să mâncăm vegetale, trebuie să ne rugăm. Să‐i mulțumim lui Dumnezeu că ne‐a dat această hrană şi să le mulțumim acestor ființe care şi‐au sacrificat viața să ne hrănească pe noi. În afară de fructe şi nuci, indiferent ce mâncăm noi facem karma rea (răsplată), mai mult sau mai puțin. Când le luăm viața, ele sunt nervoase. Când tăiem plantele, ele sunt nervoase. Când tăiem un copac, copacul este nervos. Când este necesar, puteți să tăiați câteva ramuri, dar să le spuneți de ce o faceți şi să le cereți să înțeleagă. Pomul o să fie bine atunci. Să nu vă duceți acolo repede şi să tăiați imediat. Copacul o să aibă un atact de inimă. Toate ființele au suflete. Lor le este teamă de moarte şi vor să trăiască şi toate pot să vă înțeleagă. Să nu credeți că pomii nu pot să vă înțeleagă. Ei pot, ei pot. Putețisă vorbiți cu pomii. Este adevărat. Eu am avut această experiență.
Deci, lumea a fost fericită pentru soție. Soțul a dat un banchet mare şi a invitat mulți oameni să petreacă. Cu toții au venit şi au fost foarte fericiți. Ei au simțit că ea a fost protejată de Rai şi de pământ şi trebuie să fi făcut un lucru bun, pentru că în mod normal, boala aceasta nu putea fi vindecată în timpurile vechi. Ei credeau că era din cauză că ea nu omorâse aceste păsări. Cum poate o boală să fie vindecată prin a ucide alte ființe? Mai târziu, ea s‐a făcut bine şi a devenit şi mai puternică, mai frumoasă şi mai sănătoasă şi a dat naştere la un fiu care a continuat tradiția familiei. A fost un miracol! Toată lumea a venit să vadă băiatul. El era foarte sănătos. Obrajii şi corpul lui erau de culoare roz şi fața lui era foarte luminoasă şi iubitoare. Toată lumea iubea copilul. Însă, era un lucru ciudat cu el: pe mâna lui erau multe alunițe mici, negre. Erau o sută de alunițe şi fiecare arăta ca o vrabie. Vedeți? Acum ştiți! Ce înseamnă? Ce au făcut vrăbiile? Au încercat să‐i răsplătească bunătatea ei. Ea a primit un rezultat bun de pe urma bunătății ei. Poate că păsările au vrut să‐i spună: „Din moment ce ne‐ai salvat, noi îți dăm un copil.” Poate că aceste păsări s‐au alăturat şi au devenit un copil, să răsplătească bunătatea celei care le‐a salvat. Minunat! Ea a salvat câteva păsări şi a primit un rezultat foarte bun, destinul ei s‐a schimbat în mai bine.
De aceea, nu putem să ne bazăm mereu pe medicamente. Nu ne putem baza pe lucrurile externe mereu, trebuie să ne bazăm pe virtuțile noastre. V‐am spus de multe ori. V‐am spus de prea multe ori. Voi ați auzit‐o de multe ori, dar dacă nu o puneți în practică, nu ajută la nimic. Dar ca practicieni spirituali, nu trebuie să fim mulțumiți doar să fim vegani, să nu ucidem nici o ființă sau să eliberăm animalele. Ar trebui să avem considerație față de ceilalți în tot ce facem. Din moment ce noi, practicienii spirituali, avem înțelepciune, ar trebui să‐i protejăm pe ceilalți. Chiar dacă nu‐i rănim pe ceilalți, dar îi facem să fie supărați, nu este bine nici aşa. Să‐i răneşti sau să‐i bați pe ceilalți nu este singurul lucru rău. Noi trebuie să fim mult mai atenți şi mai sensibili. Tot ce face omul să se simtă inconfortabil, noi nu le facem. Este foarte simplu. Sunt doar două căi: una este să‐i faci pe oameni fericiți şi alta este să‐i faci pe oameni supărați.
Uneori oamenii nu spun nimic, ei îşi înghit supărarea pentru că le este ruşine să‐ți spună sau tu nu asculți după ce ei ți‐au spus de multe ori, deci ei nu‐ți mai spun nimic. Nu este bine să‐i facem pe oameni să fie supărați. Nu este bine să o facem intenționat. N‐ar trebui să o facem în mod intenționat. Deoarece, să răneşti sentimentele oamenilor sau să‐i superi este tot o formă de violență. Vă spun clar, violența nu înseamnă doar să‐i bați pe ceilalți sau să‐i omori sau să furi. Înseamnă şi să‐i faci să fie supărați, să le furi energia, să le furi fericirea, să faci probleme pentru ei. Oamenii au doar câteva decenii de ani să trăiască şi nu sunt atât de multe momente de fericire, momentele bune sunt rare, şi totuşi, voi vă duceți şi le furați câteva momente, adăugați mai multe probleme în viața lor. Lumea este deja plină de probleme şi este foarte puțină fericire, aşa este? Şi voi, intenționat, faceți probleme pentru alții, în loc să‐i faceți să fie fericiți. Este rău. Este violență.
Să păstrați preceptele strict. Să nu faceți greşeli intenționat, adică să faceți probleme pentru ceilalți sau să‐i puneți la încercare. Voi ştițică ei nu vă pot face nimic, deci continuați intenționat să faceți ceva să vedeți cum reacționează şi cât de mult pot să îndure. Este rău. Înseamnă că tot mai ai violență în inima ta. Uneori noi credem că nu o facem intenționat, dar nu există aşa ceva. Nu există aşa ceva cum ar fi să faci ceva neintenționat. Tot ce facem, chiar dacă o facem „neintenționat”, în subconştient noi vrem să o facem. Este din cauză că subconştientul gândeşte de rău şi atunci faci rău neintenționat. Desigur că este mai bine decât să faci rău intenționat, însă, în practica spirituală, noi ar trebui să avem mult mai multă considerație şi să muncim mai mult să ajungem acolo unde nu‐i rănim pe ceilalți nici măcar neintenționat. Atunci putem să spunem că suntem practicieni spirituali cu o inimă bună.
De aceea, nu este suficient să fii vegan şi să meditezi şi gata. Nu este suficient. Să păstrezi preceptele este foarte important. În Sutra Diamantului din budism, se spune că ar trebui să dăm de pomană, să păstrăm preceptele, să avem răbdare, să fim perseverenți, să medităm şi să avem înțelepciune. Acestea sunt cele câteva lucruri de făcut. Sunt şase. Ar trebui să deveniți din ce în ce mai buni, mai cu considerație şi să aveți din ce în ce mai multă compasiune.
Noi trebuie să avem compasiune față de toate ființele, indiferent cât de mari sau mici sunt, ca soția care a eliberat 100 de vrăbii. Nu putem să spunem că vrăbiile erau mici şi nu însemnau nimic. Odată am stat într‐un templu unde oamenii nu omorau gândacii de bucătărie, ci puneau un fel de farfurie lipicioasă afară. Când gândacii se duceau acolo, țipau. Erau prinşi acolo şi nu se puteau mişca. Se făceau albi. Eu nu puteam suporta aşa ceva şi le‐am spus: „Cum puteți să faceți aşa ceva?” Şi ei au spus: „Noi nu‐i omorâm.” Eu le‐am spus: „Este mai rău decât să nu‐i omori. Noi trebuie să păstrăm preceptele strict, nu doar parțial.” Nu putem să spunem că am încălcat preceptul foarte puțin. Mai târziu ei au decis că ce le‐am spus eu a fost corect, deci au îndepărtat farfuria. Eu le‐am spus: „Vă puteți imagina dacă sunteți voi prinşi în farfuria lăsată de cineva? Gândacii sunt mici, deci era o farfurie mică. Voi sunteți mari, dacă lumea face o farfurie mare şi sunteți prinşi acolo toată ziua până muriți, nu puteți nici să muriți, nici să trăiți, atunci o să vă placă?” Să vă gândiți bine şi o să ştiți răspunsul. Să vă puneți pe voi în poziția unui gândac şi o să ştiți ce să faceți.
Nu trebuie să învățați de la mine. Nu trebuie să studiați învățăturile lui Confucius şi Lao Tzu aşa de mult. Ce a spus Confucius? Să te comporți cu ceilalți la fel cum vrei ca ei să se comporte cu tine. De spus puteți să o spuneți foarte clar, dar uneori, când faceți ceva, voi nu aveți multă considerație. Vă pasă doar de munca voastră şi nimic altceva. Nu este bine, nu este bine. Este tot un fel de violență.
Dacă le faceți probleme altora, dacă sunteți lipsiți de considerație față de ceilalți sau nu vă pasă de sentimentele celorlalți, tot mai aveți violență în inima voastră. Luați gândacul, de exemplu. Pentru el este mai bine să moară repede decât să moară încet. El era prins acolo şi nu putea nici să trăiască, nici să moară. Nu era o violență? Era un fel de tortură. El era chinuit încet, până la moarte. Trebuie să fi fost foarte dureros, aşa este? Dacă am fi fost noi? Vă puteți imagina să fiți în poziția aceasta? Este la fel. Aşa este? Foarte violent!
De aceea, sunt niveluri diferite ale practicii spirituale. Dacă practicați cu mine, trebuie să aveți multă considerație. Să nu aveți tendințe violente. Să nu‐i faceți pe ceilalțisă fie supărați. Să n‐o faceți intenționat. Dacă nu poate fi evitat, în regulă. Dar, să n‐o faceți intenționat. Dacă sunteți violenți, atunci nu puteți spune: „Eu practic spiritual”. Ar fi o ruşine. Mie mi‐ar fi ruşine să am discipoli aşa. Mi‐ar fi ruşine. Mi‐ar fi ruşine pentru că nu v‐am învățat bine. Dacă nu v‐am învățat bine, aş da vina pe mine. Deci voi nu puteți să continuați aşa. Deci, vă rog să aveți considerație în tot ce faceți, bine?
De exemplu, să presupunem că vă renovați casa, desigur că aveți timp să o faceți numai noaptea. Nu contează dacă o faceți ziua sau noaptea, ar trebui să închideți uşa ca să nu deranjați vecinii, bine? Dacă locuiți aproape de cineva care face mereu gălăgie în fiecare zi şi vorbeşte cu voce tare, vă place? După ce munceşti toată ziua vrei să te odihneşti acasă, dar nu poți să laşi uşa deschisă. Imediat când deschizi uşa, auzi zgomote de la uşa vecină. Atunci te simți prost şi inconfortabil. Chiar dacă te simți aşa, nu poți să spui nimic, pentru că este vecinul tău. Aşa este? Poate te gândeşti: „Bine, o zi este în regulă. Mâine o să fie mai bine.” Atunci speri mereu că o să fie mai bine în ziua următoare şi tot aşa, dar se continuă mereu. Chiar dacă faci gălăgie pentru câteva zile, ceilalți oameni nu pot suporta. Este un exemplu şi este un lucru mic.
Uneori opreşti maşina în fața casei unei persoane şi laşi motorul să meargă şi fumul iese mereu. Şi o faci exact sub fereastra lor şi faci gălăgie. Este insuportabil la fel, pentru ceilalți. Şi este şi rău. Voi veniți aici noaptea târziu şi trântiți uşile foarte tare, este rău, la fel. Trebuie să închideți uşa de la maşină încet şi când şoferul parchează maşina undeva, mai departe de case, el poate să închidă uşa din nou. Trebuie să închideți uşile încet, nu să le trântiți, uşa va fi închisă sigur.
Să‐i faci pe ceilalțisă fie supărați este la fel, o formă de violență. Să pui oamenii la încercare, să‐i faci să sufere sau să aibă dureri de cap, este ca şi cum te cerți cu ei. Aşa este? Este la fel ca atunci când îi loveşti, nu‐iaşa? Dacă‐i loveşti, atunci ei au o scuză să te lovească înapoi, să‐şi elibereze supărarea. Dacă loveşti pe cineva şi el te loveşte înapoi, îşi uşurează din supărare. Dar dacă îi produci durere de cap prin a‐l supăra, şi el este prea timid ca să spună ceva, el o să sufere şi mai mult. Este ca şi cum îi chinui inima şi sapi în capul lui.
Este la fel şi cu cuplurile căsătorite. Ar trebui să ştiți ce este bine. Dacă soția are dreptate, soțul ar trebui să facă ce spune ea. Nu poți să spui că eu sunt bărbat, nu ascult de tine. Nu trebuie să fie aşa. Ar trebui să asculți de cine are dreptate. Dacă soțul are dreptate, soția să nu facă aceeaşi greşeală din nou. Dacă soția are dreptate, soțul să asculte de ea şi să nu‐şi repete greşeala. Ar trebui să urmați exemplul acestui cuplu din poveste. Soția i‐a spus soțului să nu omoare nici o ființă pentru binele ei. Ea i‐a spus: “Mai bine să mor eu decât să fie ucise alte ființe pentru binele meu.” Şi soțul a ascultat‐o, bine? Acesta este un soț adevărat. Nu vreau să spun că soțul trebuie să asculte mereu de soție sau soția trebuie să asculte mereu de soț, ei trebuie să asculte de cine are dreptate. Indiferent cât de mult ne bate egoul nostru, noi trebuie să ascultăm. Uneori noi ştim cine are dreptate, dar nu putem să ne pierdem mândria, aşa este? Nu vrem să ascultăm. Să nu fiți aşa. Trebuie să lăsați mândria deoparte.
Toată lumea face greşeli, dar să nu faceți mereu aceeaşi greşeală, tot timpul. Dacă oamenii v‐au spus să nu o faceți, atunci nu o faceți. Noi avem un creier şi ar trebui să ne aducem aminte, bine? Este destul ca ei să vă spună o dată. Deşi voi ar trebui să ştiți înainte să vă spună. Nici nu trebuie să vi se spună ca să ştiți. Dacă oamenii v‐au spus şi voi faceți mereu aceeaşi greşeală, atunci nu sunteți oameni, cu atât mai puțin practicieni spirituali. Eu nu am astfel de discipoli, bine? Ca să fii discipolul meu trebuie să fii învățătorul tău. Trebuie să te educi singur, să te înveți ceea ce trebuie să faci. Dacă ceva nu este bine, atunci să n‐o faceți, indiferent cum stau lucrurile. Dacă este un lucru bun, să‐l faceți, indiferent cum stau lucrurile.
Viața noastră în această lume este scurtă şi acum sunt vremuri foarte urgente. Ar trebui să faceți mai multe fapte bune şisă vă antrenați, altfel, o să fie prea târziu să regretați. În fiecare zi ar trebui să găsim o cale să facem câteva lucruri bune pentru ceilalți. Să faci bine nu înseamnă doar să dai de pomană. Poți să te uiți şi acasă. Dacă ieri te‐ai certat cu soțul şi nu ți‐ai cerut scuze, să‐ți ceri scuze azi. Dacă ai uitat să o faci, ar trebui să o faci azi. Dacă ai greşit față de copil şi i‐ai rănit sentimentele, să te împaci cu el azi, de exemplu. Dacă te‐ai certat cu vecinul, ar trebui să‐i duci de mâncare sau nişte bomboane şi să vorbeşti cu el sau să‐l inviți la un ceai. Este un exemplu. Când faci ceva greşit, să spui imediat: „Îmi pare rău! Am greşit! Îmi pare rău. Bine?”
Uneori noi tăcem din gură. Nu spunem “mulțumesc” când oamenii ne ajută cu ceva sau nu ne cerem scuze când facem ceva rău. Acesta nu este felul de a fi o ființă umană, să nu mai vorbim de a fi un practician spiritual. Nu este modul cum să se comporte un om normal. Un om normal trebuie să aibă bunăvoință, dreptate, maniere bune, înțelepciune şi să fie de încredere. Ați înțeles? Noi trebuie să le punem în practică. Trebuie să le practicăm, nu doar să le citim. Trebuie ca noi să practicăm bine înainte să‐i învățăm pe ceilalți.