Voi trebuie să învăţaţi să fiţi smeriţi. Numărul unu: să fiţi altruişti. Numărul doi: să fiţi smeriţi. Cel mai important este să fiţi altruişţi, şi apoi este umilinţa, acestea sunt cele mai importante. Şi apoi toate celelalte o să vină şi o să vă înălţaţi spiritual foarte repede. Dar dacă vă gândiţi mereu numai la voi, atunci bateţi pasul pe loc. Pot să vă promit lucrul acesta, 100%. Primul lucru este altruismul. Altruismul înseamnă că te gândeşti la ceilalţi înaintea ta. Te sacrifici. Apoi, numărul doi este umilinţa. Şi numărul trei este … probabil toate vin după aceea. Acestea două sunt suficiente. Altruismul înseamnă să ai mereu iubire, să fii iubitor şi bun. Umilinţa înseamnă să te pui pe tine la urmă, să fii ascultător, să asculţi de instrucţiuni, să te gândeşti că tu eşti un nimeni. Şi aşa este bine, pentru că oricum, tu nu ai nimic. Tu eşti un Sfânt. Deci, să te comporţi ca unul! Voi sunteţi sfinţi, de aceea, nu aveţi nimic, nu aveţi nici un sine.
Altruismul este normal pentru noi. Ar trebui să fie normal, pentru că noi suntem sfinţi. Noi nu avem nici un sine. Noi nu avem nici o dorinţă. Noi nu suntem aici! Noi nu existăm. Şi de aceea, o să vă înălţaţi foarte repede. Dacă realizaţi că noi chiar nu existăm aici, că suntem doar o umbră în această lume inexistentă de pe această planetă, atunci de ce să ne facem griji aşa de mult despre noi? De aceea, indiferent ce spun ceilalţi, este în regulă. Dacă ei îţi spun să vii aici, atunci să vii aici. Dacă îţi spun să te duci acolo, atunci te duci acolo. Mai ales dacă eu vă spun! Dacă eu vă spun şi voi nu ascultaţi deloc, cum o să ascultaţi de ceilalţi, adică de şeful vostru de la serviciu sau de prietenii voştri? Cum o să-i lăsaţi pe ceilalţi sau să le daţi dreptate?
Deci, dacă realizaţi că sunteţi un nimeni şi nu trebuie să luaţi în consideraţie acest “sine”, atunci o să aveţi mereu Sinele mare. Dar dacă vă gândiţi mereu doar la sinele acesta mic de aici, care este doar corpul, atunci sunteţi mereu blocaţi cu lucrul acesta mic şi nu ajungeţi nicăieri, nu creşteţi deloc. Când eraţi mici, copii mici, ca un bebeluş sau un copil mic de 3 sau 4 ani, vă plăcea copilăria foarte mult. Tata avea grijă, mama avea grijă şi aveai mereu de mâncare, fără griji şi toţi te protejau. Nu trebuia să munceşti, nu trebuia nici măcar să te duci la şcoală. Oh! Este minunat! Dar n-o să vrei să rămâi mereu aşa, ca la trei sau patru ani, nu? Este imposibil!
Deci, nu este posibil să rămâi mereu un copil de 3 sau 4 ani, să te bucuri de tot felul de răsfeţe şi de iubire şi de grijă, fără să ai nici o grijă. Nu poţi să stai aşa! La fel, nici noi nu putem să rămânem mereu nişte sfinţi mici, sfinţi ignoranţi sau sfinţi de nivel inferior. Trebuie să depăşim situaţia şi să creştem mai mari.
Maestra Supremă Ching Hai
Duisburg, Germania (2006)